Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 301
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anti Silviu
JUDECĂTORI: Anti Silviu, Pocovnicu Dumitru Adrian Bogdan
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
legal reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 25.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregJ. cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Fiind întrebat de instanță, recurentul inculpat a răspuns că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării. A solicitat ca instanța să aibă în vedere circumstanțele inculpatului și fapta reținută în sarcina sa. A solicitat plata onorariului din fondul
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. A susținut că instanța de fond a apreciat corect probele adminJ. în cauză.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, a fi judecat în stare de libertate deoarece are un copil minor și dorește să se ocupe de acesta.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 25.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 22.04.2009, s-a dispus în baza art. art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, menținerea starii de arest a inculpaților, condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie prevăzute de art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, art. 211 alin.21lit. a Cod penal.
Prin decizia penală 295/24.04.2009, Curtea de Apel Bacău, admițând recursul declarat de inculpatul pe motiv că inculpatul nu a fost prezent la judecată conform disp. art. 314 Cod procedură penală, a casat în parte încheierea recurată în privința menținerii măsurii arestării preventive față de acest inculpat și a trimis cauza în vederea rejudecării
Potrivit dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În raport cu dispozițiile legale menționate, precum și de disp. art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care față de inculpat s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, tribunalul a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării față de inculpatul subzistă în continuare, neexistând elemente sau situații noi care să justifice revocarea acesteia.
Așadar, prin încheierea nr. 12 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a dispus în temeiul art. 1491Cod procedură penală, arestarea preventivă pentru o perioadă de câte 29 zile a inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, art. 211 alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, constând în faptul că, în data de 18.08.2008 inculpatul prin folosirea violențelor a sustras de la partea vătămată o cantitate de 250 Kg. de porumb și fân, că în mod repetat în cursul lunii septembrie 2008, pe timp de noapte și prin efracție, toți inculpații în baza unei înțelegeri prealabile, au pătruns în mai multe locuințe de pe raza orașului Târgu N, de unde și-au însușit pe nedrept diverse bunuri.
Măsura preventivă luată față de inculpați, a fost menținută și de instanța de fond, pe parcursul judecării cauzei, fiind pronunțată și hotărârea de condamnare la pedepse cu închisoare, executate în regim de detenție, împotriva căreia aceștia au formulat apel.
Faptele reținute în sarcina inculpaților care, în mod repetat, pe timp de noapte și prin efracție, ori prin folosirea de violențe și-au însușit pe nedrept bunuri în dauna părților vătămate, precum și starea de recidivă a inculpatului, care reflectă persistență infracțională, prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Starea de pericol social, își găsește expresia și în sentimentul de nesiguranță indus comunității, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt judecate în stare de libertate. Și în conformitate cu dispozițiilor art. 5 din măsura de lipsire de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Constatând, prin cele ce preced, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, tribunalul a dispus menținerea stării de arest în conformitate cu dispozițiile art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu a fost criticată încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizi, motive care nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
În conformitate cu prevederile art.300/1 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală:"După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă."
Din examinarea acestui text rezultă că în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că arestarea recurentului-inculpat s-a dispus avându-se în vedere ca temei în drept, prevederile art.148 alin.1 lit. d și f Cod procedură penală, respectiv: "inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune;inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Așa cum este cunoscut pentru luarea și menținerea unei măsuri preventive trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și, desigur, pentru menținerea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, a săvârșit fapta pentru care este cercetat, sau pentru care este judecat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea rezonabilă că recurentul-inculpa au săvârșit infracțiunile pentru care este judecat.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv"motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO, rezultă că luarea și menținerea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond recurentul-inculpat(Hotărârea din 24.10.2006, Kusyk contra Poloniei),de participarea acestuia la presupusa săvârșire a acestor infracțiuni, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale, Curtea constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru acest inculpat subzistă și în mod corect prima instanță a menținut arestarea preventivă a acestuia(Hotărârea din 25.ianuarie.2007, Hesse contra Austriei)
În conformitate cu prevederile art.136 alin.8 Cod procedură penală, la alegerea și, desigur, la menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie să se țină seama și de scopul acestei măsuri preventive, de gradul de pericol social al infracțiunilor și de antecedentele penale ale inculpatului.
Sub acest din urmă aspect, Curtea constată că, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, recurentul-inculpat a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale, fiind condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni tot contra patrimoniului și că a beneficiat de liberare condiționată, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată fiind presupuse a fi săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce dovedește perseverență infracțională și faptul că acesta a făcut din comiterea de infracțiuni o îndeletnicire și un mod de a-și asigura existența.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței(Cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), prin carea statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
motivelor plauzibile de a crede ca o persoană a săvârșit o infracțiune este o condițiesine qua nona conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile articolului 5 din CEDO, condiție îndeplinită și în cauza dedusă judecății.
În condițiile în care recurentul-inculpat ar fi pus în libertate, s-ar induce în opina publică credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, că față de persoanele care comit infracțiuni grave și persistă în comiterea de infracțiuni, nu se dispune menținerea măsurii arestării preventive, fiind încurajate și alte persoane să comită astfel de infracțiuni, ceea ce ar avea un impact deosebit de negativ asupra ordinii sociale, moralei de drept în colectivitate și a încrederii cetățenilor în ideea de justiție și adevăr.
Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța investită cu soluționarea cauzei are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când va constata că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, fie înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.
Pentru aceste motive, în temeiul art.385/1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În temeiul art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenști, către Baroul Bacău, onorariului avocat oficiu.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărători aleși.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii:
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 25.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenști, către Baroul Bacău, onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.aprilie.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anti Silviu, Pocovnicu Dumitru Adrian Bogdan
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
2 ex.
29.04.2009
Președinte:Anti SilviuJudecători:Anti Silviu, Pocovnicu Dumitru Adrian Bogdan
