Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 313/2008
Ședințapublicăde la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu disp. art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine internă al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul R împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara la data de 04.06.2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent. aflat în stare de arest și asistat de avocat, cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-au depus motive de recurs de către de apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris, casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, argumentând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar solicită a se face aplicarea art. 139.pr.penală și a se înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, precizând că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul R având ultimul solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea din 4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr- s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R în baza disp. art. 160/b și 300/2 Cod pr. pen.
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu au dispărut și nici nu s-au modificat de la data ultimei verificări similare.
S-a arătat că durata arestării preventive este rezonabilă și în accepțiunea art. 5 al. 3 CEDO, având în vedere complexitatea cauzei, gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prin care s-a adus o atingere unei valori fundamentale, ocrotită de legea penală română, prin art. 174, 175 Cp.
Termenul de peste 2 ani și 6 luni de când inculpatul este arestat preventiv, nu trebuie considerat excesiv, raportat la considerentele mai sus expuse și la nevoia de a asigura prezența inculpatului la judecată. Prelungirea procedurilor penale au fost justificate din motive obiective, raportat la dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, invocând încălcarea dispozițiilor art. 5/3 din CEDO, în sensul că orice persoană arestată cu condițiile art. 5/1 din Convenție are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. De asemenea, mai arată că după un interval de 2 ani și 8 luni pericolul social s-a risipit, astfel că nu se mai justifică arestarea preventivă a inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în conformitate cu art. 385/6 al. B Cod pr. pen. instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 160/b alin. 3 Cpp, în sensul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Durata arestului preventiv a inculpatului, deși semnificativă, se încadrează în termenul rezonabil reglementat de art. 5 CEDO, raportându-ne atât la natura infracțiunii de care este acuzat inculpatul, cât și la pericolul pentru ordinea publică care nu s-a risipit, dacă luăm în considerare indiciile temeinice care justifică presupunerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În aceste condiții, privarea de libertate este legală, fiind incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cpp, punerea sa în libertate reprezentând un pericol pentru ordinea publică, raportat la natura faptei de care este acuzat și modalitatea concretă în care se presupune că a acționat.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.
În baza art. 192 al. 2 Cpp inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R împotriva încheierii penale din 04.06.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red..
Dact. /2 ex./10.06.2008
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Dana Ghițoaica, Stanca Ioana Marcu
