Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 1572/2/2009
400/2009
DECIZIA PENALA NR. 334
Ședința publică din 05 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, aflat in stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațiala nr.36609/2602.2009, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, arată că acesta atacă cu recurs încheierea pronunțată de Tribunal, prin care s-a menținut în conformitate cu disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3.pr.pen. măsura arestării preventive, întemeindu-și calea de atac pe disp. art. 160 alin. ultim pr.pen. apreciind soluția instanței de fond ca fiind neîntemeiată.
Solicită a se reține că faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecată sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 1 la 12 ani. Totodată, solicită a se avea în vedere conduita procesuală sinceră manifestată de inculpat, recunoscându-și vinovăția în legătură cu infracțiunile pentru care a fost trimis in judecată.
În același timp inculpatul a oferit informații utile organelor judiciare pentru identificarea persoanelor care au procesat instrumentele de plata electronică, falsificându-le și care i le-au dat în posesie, acesta utilizând numai aceste instrumente pentru a efectua retrageri din bancomate.
Solicită a se avea în vedere că perioada în care și-a desfășurat activitatea infracțională a fost relativ scurtă, cca. două luni, interval în care a efectuat aceste retrageri în principal în folosul persoanelor care s-au folosit de el. Arată că inculpatul provine dintr-o familie organizată, a beneficiat de pregătire și educație profesională, fiind absolvent al unei instituții de învățământ superior, astfel că nu a acționat pentru a obține beneficii materiale proprii, ci din teribilismul vârstei.
Susține că ansamblul materialului probator în cauză conferă instanței posibilitatea de a aprecia că există toate temeiurile, atât din punct de vedere procedural, cât si faptic, pentru ca acest recurs să fie admis.
Astfel, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea parțială a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, doar sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, întrucât potriv. disp. art. 160balin. 2 pr.pen. s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție.
Solicită a se avea în vedere că unitățile bancare de la care s-au efectuat retragerile au fost reasigurate, așa încât nu s-au constituit părți civile în cauză, precum nici persoanele posesoare de carduri bancare.
De asemenea, susține că inculpatul a realizat în perioada de detenție preventivă gravitatea faptelor sale, realizând împrejurarea că atunci când se încalcă principiile de morală socială intervine sancțiunea.
În concluzie, apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive față de inculpatul și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că apărările inculpatului au fost cenzurate de instanța de judecată în mod legal și consideră că pot fi primite în contextul art. 136 alin. 8.pr.pen. însă coroborate și cu celelalte texte de lege care se au în vedere la analiza temeiurilor arestării preventive, impun a se cenzura și natura infracțiunii și modalitatea în care aceasta a fost comisă.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni în concurs real, prevăzute de Legea nr.365/2002 și de asemenea, a efectuat numeroase acte de executare și nu s-a desistat prin derularea acestei activități infracționale, ci a fost oprită prin depistarea sa.
Modalitatea de operare și numărul actelor materiale comise dovedesc că este îndeplinită cea de-a doua condiție prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Apreciază că, în raport de data la care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, nu s-a depășit un termen rezonabil, urmând a se proceda la desfășurarea cercetării judecătorești, iar lăsarea în libertate a inculpatului, pentru motivele expuse, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art. 38513alin. 3 Cod procedură penală, arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul -, iar în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că, inculpatul -, împreună cu alte persoane, în perioada februarie-martie 2008, a instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare și echipamente video de memorat codul PIN al cardurilor emise de Bank România, după care, au preluat informațiile și le-au inscripționat pe carduri blank, cu ajutorul cărora au retras fraudulos numerar de la urile mai multor bănci,însumând un prejudiciu de aproximativ 60.000 lei. Atât în momentul instalării dispozitivelor, cât și în momentul retragerilor frauduloase de numerar, inculpatul a fost surprins de camerele sistemelor de supraveghere video ale bancomatelor.
Motivele invocate de recurentul inculpat nu pot fi primite, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
De altfel, inculpatul (prin avocat ales) nu a precizat care ar fi - în opinia sa - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
În acest context, Curtea apreciază că probele administrate deja în cauză conduc la formarea, cel puțin, a unei presupuneri că inculpatul -, împreună cu alții, a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv art.148 lit.f Cod procedură penală, atât cu privire la limitele de pedeapsă aferente faptelor deduse judecății, cât și cu privire la existența pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea în libertate.
În aprecierea ultimei condiții, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina recurentului inculpat.
Recurentul inculpat a săvârșit trei infracțiuni în concurs real, prevăzute de Legea nr.365/2002, totodată el a efectuat numeroase acte de executare, iar activitatea infracțională s-a datorat intervenției autorităților și nu voinței inculpatului, care dacă nu ar fi fost descoperit, și-ar fi continuat activitatea ilicită.
Circumstanțele favorabile invocate în favoare - deși reale - nu pot conduce doar prin ele însele la concluzia că dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și mai ales împiedicarea bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere stadiul procesual, pluralitatea de fapte și făptuitori. Vârsta inculpatului (24 ani), situația familială și mai ales nivelul studiilor ar fi trebuit să conducă pe inculpat la conștientizarea faptelor sale și respectiv a urmărilor acestora, însă toate aceste date pot fi valorificate într-un eventual proces de individualizare judiciară a pedepsei, dacă se va demonstra - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția acestuia în comiterea faptelor pentru care este cercetat.
Din actele dosarului, Curtea constată că - la data comiterii faptelor - recurentul nu avea vreo ocupație sau vreun loc de muncă, rezultând că i s-a părut mai atractivă realizarea de venituri ilicite, iar dacă ar fi lăsat în libertate, se poate presupune că ar fi tentat să reia cercul relațional infracțional, în vederea obținerii de resurse materiale majore, dar într-un timp cât mai scurt.
Curtea apreciază că, în raport de data la care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, nu s-a depășit termenul rezonabil, urmând a se proceda la desfășurarea cercetării judecătorești, iar lăsarea în libertate a inculpatului, pentru argumentele expuse, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, constatând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat și, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./17.03.2009
Dact./17.03.2009
Ex.2
Red.C --II.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
