Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
2816/2008
DECIZIA PENALĂ NR. 335
Ședința publică din 05 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții - petenți si Constanta împotriva sentinței penale nr. 1491/16.12.2008, pronunțata de Tribunalul București - Secția a II a Penală, in dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - petenți si Constanta, personal și asistați juridic de apărător ales, intimatul, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurenților - petenți, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea sentinței penale nr. 1491/16.12.2008, pronunțata de Tribunalul București - Secția a II a Penală.
Solicită a se observa că din materialul probator administrat reiese faptul că intimatul nu fost audiat de organele de urmărire penală, iar la instanța de fond a fost lipsă de procedură cu acesta, necunoscându-i-se adresa de exactă de domiciliu.
Precizează că petentele si Constanta au formulat plângere penală împotriva intimaților și în sensul că într-un dosar civil au fost obligate să plătească o expertiză ce urma a fi efectuată în cauza respectivă, în cuantum de 700 lei RON în sarcina petentelor. Susține că intimatul a trimis către intimatul suma de 1000 lei RON, pe care a considerat-o ca fiind onorariu de expert.
Apărarea consideră că intimatul urmărea un beneficiu în urma efectuării expertizei pentru a avea câștig de cauză în dosarul civil.
Pentru aceste motive, solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea dosarului la Parchet întrucât materialul administrat nu este complet.
Față de lipsa de procedură de la instanța fondului cu intimatul, apărarea consideră că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la această instanță spre rejudecare.
Intimatul solicită respingerea recursului și să se constate tardivitatea introducerii plângerii întrucât din documentele înaintat de Parchet la dosar, respectiv din borderou rezultă că petenții au fost înștiințați la data de 21.03.2008, iar plângerea a fost introdusă la data de 24.04.2008, cu depășirea termenului legal.
Pe fond, consideră că instanța de fond a dispus efectuarea expertizei pentru interesul ambelor părți, și întrucât expertul s-a prezentat și a spus că nu mai vine a doua zi, pentru a nu tergiversa cauza a trimis mandatul poștal cu suma de bani reprezentând onorariul expertului întrucât reclamanta nu își îndeplinise obligațiile dispuse de instanță.
Nu se consideră vinovat pentru trimiterea mandatului poștal și susține că nu se poate considera că a încercat să dea mită expertului, a considerat numai că trebuie să plătească expertiza.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază rezoluțiile procurorilor ca fiind legale și temeinice.
Din probatoriul administrat în această cauză nu s-a putut reține ca dovedită plângerea formulată de petente, în sensul săvârșirii infracțiunii de dare și luare de mită, în raport și de modul de săvârșire al infracțiunii, respectiv prin trimiterea unei sume de bani printr-un mandat poștal, despre care intimatul afirmă că reprezenta onorariul stabilit de instanță pentru efectuarea unei expertize.
Consideră că ascultarea intimatului nu a fost necesară atâta timp cât banii nu au ajuns în posesia acestuia, mandatul poștal fiind returnat intimatului.
Apreciază că lipsa de procedură cu intimatul nu poate fi invocată în recursul petenților, fiind sancționată cu nulitate relativă și poate fi valorificată de partea vătămată.
De asemenea, critica formulată de intimatul cu privire la tardivitatea plângerii adresată instanței de judecată, nu poate fi invocată în calea de atac a petenților în condițiile în care intimatul nu a exercitat o cale de atac.
Arată că excepția tardivității a fost respinsă de instanța de fiind, iar discutarea acesteia în calea de atac a petenților ar duce la încălcarea principiului "non reformatio imperius".
Față de cele învederate, Reprezentantul Ministerului Public apreciază rezoluția Parchetului ca fiind legală și temeinică, în cauză nedovedindu-se sub aspectul laturii obiective și subiective săvârșirea vreunei fapte penale de către intimatul.
Consideră că și în privința intimatului nu se poate reține existența unei fapte de natură penală în condițiile în care această sumă de bani nu a ajuns la acesta, așa cum rezultă din mandatul poștal atașat dosarului.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de recurenții - petenți si Constanta ca fiind nefondate.
Apărătorul ales al petenților consideră că excepția tardivității nu poate fi invocată, întrucât a fost respectat termenul de 20 de zile prev. de art. 278.pr.pen. existând înscrisuri doveditoare în acest sens.
Recurenta - petentă, în ultimul cuvânt, artă că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Recurenta - petentă Constanta arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1491/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerii de către petentele și
A fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de cele două petente împotriva rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 333/VIII-1/11.03.2008 prin care a fost menținută rezoluția din 21.01.2008 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2707/P/2007, cu obligarea petentelor la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că plângerea a fost soluționată de către procuror prin rezoluția din 11.03.2008.
Rezoluția prim procurorului a fost comunicată celor două petente la data de 21.03.2008, astfel cum rezultă din borderoul pentru expedierea corespondenței prin înaintată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București la solicitarea instanței.
Având în vedere că petentele au făcut dovada că au depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul București înregistrată sub nr. 434 la data de 10.04.2008, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 20 de zile.
Cu privire la fondul cauzei
Prin rezoluția din 21.01.2008 s-a reținut că în cursul lunii octombrie 2007, în timp ce se afla în curtea locuinței sale, a găsit un înscris, reprezentând un mandat poștal returnat expeditorului.
Întrucât petenta a constatat, citind rubricile mandatului că destinatarul sumei de 1000 RON este chiar expertul, s-a adresat Parchetului, deoarece instanța nu stabilise în sarcina intimatului plata onorariului.
În dovedire petenta a depus la dosar încheierea din 3.10.2007 dosar nr- a Judecătoriei Sector 2 B prin care instanța civilă a admis cererea reclamantei de recuzare a expertului conform art. 27 pct. 8 Cod procedură civilă.
Audiat în cauza civilă expertul a declarat că nu are cunoștință despre existența mandatului poștal, întrucât în perioada trimiterii acestuia se afla în concediu și era plecat din localitate.
Făptuitorul a negat acuzațiile aduse, precizând că i-a trimis expertului bani cu titlu de onorariu pentru efectuarea expertizei întrucât denunțătoarea nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, tergiversând în acest mod soluționarea cauzei.
Acesta a învederat că modalitatea de trimitere a banilor prin mandat poștal denotă tocmai buna sa credință și nu i-a pretins niciodată expertului să întocmească un raport de expertiză favorabil și nici nu i-au fost solicitate sume de bani în acest scop.
Deși legal citat intimatul nu s-a prezentat în instanță.
Întrucât nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii de dare de mită în ceea ce-l privește pe intimatul, iar fapta nu există pentru, Tribunalul a respins ca neîntemeiată plângerea petentelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții și C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a plângerii în condițiile art. 2781Cod procedură penală, atâta timp cât materialul administrat de către procuror nu este complet.
În situația în care, instanța de recurs nu va considera necesară trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 254 și 255 Cod penal, apărarea a solicitat casarea sentinței atacate cu consecința rejudecării cauzei de instanța de fond întrucât a fost lipsă de procedură cu intimatul.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 273 alin. 11Cod procedură penală în cazul admiterii plângerii și desființării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, odată cu trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale, dispozițiile instanței sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate, sunt obligatorii.
Numai în această situație procurorul poate să reia urmărirea penală.
Fără a indica temeiul de drept, apărarea solicită trimiterea cauzei la parchet pentru că materialul probator administrat în cauză nu este complet.
Din verificarea rezoluției nr. 2707/21.01.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București se constată că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, în conformitate cu art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 254 Cod penal.
De asemenea, în conformitate cu art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul sub aspectul infracțiunii prev. de art. 255 Cod penal.
Criticând pe fond soluția dispusă de către procuror, fără a face referire la dispozițiile art. 10 lit. a și d Cod procedură penală, apărarea a ignorat dispozițiile art. 273 alin. 11Cod procedură penală cât și prevederile art. 270 alin. 2 Cod procedură penală, ce nu-și găsesc incidența în cazul în speță.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată ca și reprezentantul parchetului că nulitatea relativă referitoare la intimatul nu poate fi susținută de către petenți.
Potrivit art. 197 alin. 1 Cod procedură penală nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea care a suferit vătămarea prin încălcarea legii.
Nici critica intimaților privitoare la existența tardivității plângerii nu poate fi analizată de instanța de control judiciar în lipsa recursului declarat de către acesta, în condițiile în care nu se poate vorbi de o nulitate absolută în sensul prevederilor art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, care întotdeauna poate fi luată în considerare din oficiu.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondare recursurile declarate de petentele și
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondare recursurile declarate de petentele și împotriva sentinței penale nr. 1491/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentele la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./07.04.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
