Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr. 1894/2/2009
479/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 336
Ședința publică din 05 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 16.02.2009, pronunțata de Tribunalul București - Secția a II a Penala, in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publica a răspuns recurentul inculpat, aflat in stare de arest si asistat juridic de apărător desemnat din oficiu,
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheieri atacate si pe fond, revocarea măsurii arestării preventive si continuarea procesului penal cu acesta in stare de libertate.
Considera că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii fata de inculpatul in cauza si apreciază ca nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f pr.pen. in sensul ca, lăsat in libertate, acesta nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publica, neexistând probe care sa conducă la această concluzie.
Susține ca lăsat in libertate inculpatul se va prezenta ori de cate ori va fi chemat in fata instanței de judecata si nu va încerca sa impieteze bunul mers al procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază ca instanța a constatat corect ca subzista temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive, conf. disp. art. 160balin 3.pr.pen. existând suficiente elemente in sensul si art. 148 lit. f pr.pen. care au fost corect cenzurate de instanța de fond, conducând la concluzia ca se impune menținerea inculpatului in stare de arest.
S-a avut in vedere natura infracțiunii comise si situația de fapt, respectiv faptul ca inculpatul a deținut spre vânzare 21 de doze de heroina, fiind depistate si cu alte comprimate de methadon.
De asemenea, s-a reținut si starea de recidiva a inculpatului, având condamnări anterioare, astfel ca lăsat in libertate exista temerea ca va savarși si alte fapte prevăzute de legea penala.
In concluzie, fata de cele învederate, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicita a fi judecat in stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, constată:
Prin încheierea din 16.02.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/ Cod procedură penală si următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1288/D/P/12.11.2008 al Ministerului Public, - Biroul teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. c Cod penal și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 21.10.2008, inculpatul a vândut 2 doze conținând 0,16 grame de heroină inculpatului, a deținut spre vânzare și consum 21 doze conținând 3,50 grame de heroină precum și urme de heroină pusă în evidență în seringi, fiolă spartă, 36 pastile, 8 comprimate, 7 comprimate de Diazepam și 2 comprimate.
Față de inculpat s-a dispus în baza art. 143 și 148 lit. f luarea C.P.P. măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile, prin încheierea de ședință din data de 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a Penală, emițându-se nr.214/UP/22.10.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cp.p., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1 Cod procedură penală instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constată că la luarea măsurii arestării preventive au fost respectate toate dispozițiile legale în materie. Tot astfel, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală cât în cursul cercetării judecătorești până în prezent, tribunalul a reținut că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 raportat la art. 681.C.P.P.), relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor (fila 101 dup și declarația dată la acest termen de decată), care se coroborează cu rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate cauză, procesul-verbal și planșele foto privind înserierea sumei de 120 lei, procesul-verbal privind efectuare percheziției domiciliare (fila 30 dup), precum și cu declarațiile martorului denunțător, ale coinculpatului ale martorilor, și.
De asemenea, tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prevăzute de art. 148 al. lit. f C.P.P. întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia tribunalul are în vedere circumstanțele personale nefavorabile ale inculpatului (recidivist, fără ocupație - fiind întreținut de familie, consumator de droguri - potrivit propriilor declarații), dar și natura infracțiunilor pentru care acesta este trimis în judecată (infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor - ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor la Legea nr. 143/2000, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele (consum și respectiv trafic - vânzare și deținere spre vânzare - de droguri de mare risc într-o cantitate însemnată).
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintăîn continuareun pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel cum au fost mai sus expuse, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestuia de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul apreciind că măsura arestării a fost menținută nelegal și netemeinic.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie daca exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate, față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive, următoarele condiții:
a) dacă măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)dacă temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de recurent s-a dispus la 22.10.2008,conform mandatului nr. 214/UP în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală, fiind prelungita ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatei fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior față inculpat, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpata din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală -În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpata săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile presupune existența unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
La data de 20.10.2008 a vândut 2 doze de heroină inculpatului, a deținut spre vânzare și consum 21 doze conținând 3,50 grame de heroină precum și urme de heroină pusă în evidență în seringi, fiolă spartă, 36 pastile ă, 8 comprimate, 7 comprimate de Diazepam și 2 comprimate.
Analizând condiția negativă, Curtea constata că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsată în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezultă din natura faptelor comise.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, Curtea reține aspecte care țin de natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
Văzând și art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 16.02.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. 709.03.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
