Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 334/2009

Ședința publică de la 19 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alina Lodoabă

JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 3: Oana Maria

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care inculpatul recurent arată că susține recursul declarat și depune la dosar un înscris pe care solicită instanței a-l avea în vedere la pronunțarea soluției.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocata inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu privire la dispoziția prin care a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și rejudecând, revocarea acestei măsuri apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura de a nu părăsi țara.

Solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar impactul social pe care îl prezintă faptele pentru care este cercetat inculpatul s-a atenuat odată cu trecerea timpului, că inculpatul suferă de afecțiuni psihice și nu are antecedente penale.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, neexistând date noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită a fi judecat în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin încheierea penală din 13 05 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 3002raportat la art. 160bal. 3.C.P.P. art. 143, art. 148 lit. f) prin C.P.P. aceeași încheiere s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatului -.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele considerente:

rin încheierea penală nr. 54 din 23.12.2008 a Tribunalului Sibius -a dispus arestarea preventivă a inculpatului mai sus menționat pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 23 decembrie 2008 până la data de 20 ianuarie 2009, reținându-se faptul că există indicii temeinice că a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 al.1, 2 combinat cu art. 175 al.1 lit.i și Cod Penal art. 321 alin. 1.Cod Penal, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. art. 148 lit.f

C.P.P.

Măsura arestării preventive a fost verificată și menținută la 18.02.2009 și 25.03.2009.

În ceea ce privește menținerea acestei măsuri pentru inculpat, Tribunalul a constat că nu a intervenit nici o cauză de revocare a acestei măsuri, temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, iar până în prezent nu s-a administrat nici o probă care să răstoarne cele reținute de instanța care a dispus arestarea, probele administrate în faza de urmărire penală putând fi considerate ca indicii temeinice în sensul art. 681C.P.P. cu referire la art. 143.

C.P.P.

În ce privește aplicarea art. 148 lit. f C.P.P. teza I s-a arătat că este evident faptul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, aspect care nu s-a schimbat, iar în ceea ce privește art. 148 lit. f teza a II- a, nu există elemente noi de reapreciere pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică. Astfel, din probele administrate în cauză, nu s-a putut deduce faptul că impactul social pe care îl reprezintă faptele pentru care este cercetat inculpatul s-a atenuat. Pe de altă parte, faptul că inculpatul a recunoscut faptele ce îi sunt imputate - cu anumite nuanțări - și totodată faptul că își justifică atitudinea invocând starea de provocare, nu pot fi reținute de către instanță ca argumente pentru revocarea măsurii arestării preventive, acestea fiind elemente de circumstanțiere personală avute în vedere la judecarea pe fond a cauzei. Pericolul social concret a fost apreciat de instanță având în vedere faptele pentru care este cercetat și gravitatea acestora, sub aspectul repetabilității actelor pretins a fi comise, iar pe de altă parte nu se poate neglija nici pericolul ca lăsarea în libertate a inculpatului să ducă la influențarea martorilor, putându-se împiedica o bună administrare a actului de justiție.

S-a argumentat că menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, este și în concordanță cu spiritul dispozițiilor art. 5 din Convenția CEDO și art. 23 din Constituția României, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că până în prezent durata arestării preventive a inculpatului se află înăuntrul termenului rezonabil, raportat la complexitatea cauzei și la amploarea cercetărilor efectuate până în prezent.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii dispuse ori în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi țara.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar impactul social pentru faptele pentru care este cercetat s-a atenuat odată cu trecerea timpului. De asemenea inculpatul arată în memoriul scris că a fost în legitimă apărare și că nu este vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni.

Deliberând asupra recursului Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:

"Art. 300 indice 1 - Menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului

După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.

"

Față de aceste dispoziții legale în mod corect instanța de fond a verificat dacă măsura preventivă a arestării a fost luată în condiții de legalitate și dacă în prezent temeiurile luării acestei măsuri se mai mențin.

Pentru faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul, infracțiunile prev de art. 20 rap. la art. 174 al.1, 2 combinat cu art. 175 al.1 lit.i și Cod Penal art. 321 alin. 1.Cod Penal, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.

În ceea ce privește pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului, prevăzut de art.148 alin 1 litera f din codul d e procedură penală, în mod corect, prin raportare la probele dosarului, s-a apreciat că exista la momentul luării măsurii arestării preventive și că subzistă și în prezent. Astfel, există probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată - în acest sens fiind chiar declarațiile inculpatului coroborate cu ale martorilor audiați în cauză și cu declarațiile părții vătămate. De asemenea raportat la dinamica producerii incidentului, la gravitate faptei pretins săvârșite în mod temeinic s-a apreciat că și în prezent lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De asemenea avându-se în vedere faptul că de la luarea acestei măsuri nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că menținerea măsurii nu mai este necesară în mod legal instanța de fond a respins cererea de înlocuire a acesteia cu o măsură neprivativă de libertate.

De asemenea în mod corect instanța de fond a reținut că raportat la complexitatea cauzei durata rezonabilă a măsurii preventive luată față de inculpat nu a fost depășită.

Susținerile inculpatului referitoare la legitima apărare, ori starea de provocare sunt elemente care urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei în fond și nu pot constitui în această fază procesuală temeiuri pentru revocarea măsurii preventive a arestării.

Față de cele ce preced Curtea în temeiul art.385 indice 15 alin 1 pct 1 litera b din codul d e procedură penală va respinge ca nefundat recursul inculpatului.

În temeiul art. 192 alin 2din codul d e procedură penală Curtea va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 180 cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezentând onorarul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului d e Justiție.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 13.05.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.

Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnored.LS/2ex/21.05.2009

Președinte:Alina Lodoabă
Judecători:Alina Lodoabă, Monica Farcaș, Oana Maria

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Alba Iulia