Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 34
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09 aprilie 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. D, împotriva încheierii de ședință din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.3002rap. la art.160balin.3 cod proc. penală s-a constatat legalitatea arestării preventive luată față de inculpat și a fost menținută această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, domnul avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 11 ianuarie 2010 de Tribunalul Prahova, prin care a fost menținută arestarea preventive față de aceasta.
Se susține că dacă la momentul arestării inculpatului, 21 iunie 2009, au existat temeiuri care au impus privarea de libertate a acestuia în prezent aceste temeiuri nu mai subzistă și nici nu au apărut altele noi care să determine în continuare menținerea măsurii.
Astfel, se solicită a se avea în vedere că dosarul se află în faza judecării căii de atac a apelului, fiind administrate majoritatea probatoriilor iar inculpatul, încă de la începutul urmăririi penale, a avut o atitudine uniformă de recunoaștere și regret a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, ceea ce reprezintă o garanție că nu va încerca influențarea aflării adevărului în cauză sau buna desfășurare a procesului.
Așa cum s-a susținut mai sus, nu se poate vorbi la acest moment de existența unor date din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecată în situația în continuării acesteia cu el în stare de libertate, argumente în acest sens fiind vârsta sa și lipsa experienței de viață.
Se mai arată că într-adevăr inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind chiar recidivist, însă aceasta nu trebuie să constituie un motiv pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Față de aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea înscrisă sub art.145 cod proc. penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, conform disp. art.139 alin.1 rap. la art.136 lit.b) din același cod.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că față de inculpatul a fost dispusă măsura arestării preventive la data de 21 iunie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă, fiind condamnat de instanța de fond la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Se susține că încheierea de ședință atacată de acesta este legală și temeinică sub toate aspectele, deoarece subzistă în continuare temeiurile ce au determinat privarea de libertate a inculpatului, respectiv natura infracțiunii săvârșite ce prezintă un grad ridicat de pericol social fiind vorba de furt din locuință, pe timp de noapte și în special antecedentele penale ale acestuia.
Pentru motivele arătate, se solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat și menținerea încheierii criticate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită continuarea procesului penal în stare de libertate, având în vedere că a recunoscut comiterea infracțiunii și regretă sincer săvârșirea acesteia iar pedeapsa aplicată este prea mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 3002Cod proc. pen. rap la art. 160 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului fiul lui și, născut la data de 09.04.1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 al. 1 lit. a,g, i cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a cod penal și pe baza probatoriilor administrate în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și l-a condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, prin sentința penală nr. 2138/18.11.2009 a Judecătoriei Ploiești.
Totodată, în baza art. 61 al. 1 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 565 zile rămasă neexecutată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2111/31.08.2004 a Judecătoriei Sector 6 B, definitivă prin decizia penală nr. 2425/22.12.2004 a Curții de Apel București și a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare.
Tribunalul investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare a verificat potrivit art. 3002.C.P.P. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și prin încheierea atacată a menținut arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv pedeapsa prevăzută de legiuitor este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu se mai impune menținerea stării de arest, deoarece nu mai subzistă motivele care au determinat luarea acestei măsuri, întrucât a recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu sunt dovezi că prin lăsarea sa în libertate ar încerca să se sustragă de la judecată sau să împiedice desfășurarea normală a procesului penal și starea de recidivă nu constituie un temei pentru menținerea privării de libertate.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod proc. penală.
Curtea, examinând încheierea criticată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3856al. 3.C.P.P. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, (art. 208-209 al. 1 lit. g și i și art. 37 lit. a Cod penal), constând în aceea că în noaptea de 20/21 iunie 2009, în jurul orelor 1.00, a escaladat gardul împrejmuitor și a pătruns în curtea și locuința părților vătămate G și, situată în P, str. - de unde a sustras mai multe bunuri - trei telefoane mobile, un ceas bărbătesc, încălțăminte tip și o bicicletă.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21.06.2009, Judecătoria Ploieștia admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul a fost arestat preventiv, în temeiul art. 143 rap. la art. 148 al. 1 lit. f Cod proc. penală, reținându-se că există indicii temeinice că el este autorul infracțiunii pentru care este cercetat, pedeapsa este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pedeapsă care a fost contopită cu aceea de 565 zile rămasă neexecutată din sancțiunea de 5 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 2111/2008 a Judecătoriei Sector 6 B, urmare a aplicării disp. art. 61 al. 1 Cod penal privind revocarea liberării condiționate.
Tribunalul, fiind investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva soluției de condamnare a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art. 3002rap. la art. 160 al. 1 și 3 Cod proc. penală, atunci când a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească constituie indicii temeinice în sensul că inculpatul este autorul infracțiunii, declarația de recunoaștere a acestuia se coroborează cu declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor audiați, infracțiune pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât modalitatea de săvârșire a faptei, pe timp de noapte, prin escaladare și pătrunderea în curtea și locuința părților vătămate în timp ce aceștia dormeau, denotă o periculozitate deosebită inculpatului și un pericol real pentru ordinea publică.
Ca atare, instanța de fond în mod justificat a menținut privarea de libertate a inculpatului întrucât subzistă și în prezent temeiurile inițiale care au determinat luarea acestei măsuri, aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare chiar dacă nu este definitivă reflectă gravitatea faptei săvârșite și pericolul pe care inculpatul îl prezintă față de ordinea publică, cu atât mai mult cu cât a comis fapta în perioada liberării condiționate, demonstrând încă o dată perseverența infracțională a inculpatului în comiterea faptelor antisociale.
Într-adevăr, recidiva nu mai constituie un temei pentru luarea măsurii arestării preventive, însă nu se poate face abstracție de aceasta, ce demonstrează atât predispoziția inculpatului la încălcarea normelor penale și de conviețuire socială, anterior fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol cât și pericolul concret al inculpatului pentru ordinea publică, întrucât fiind liberat condiționat, a continuat să comită fapte penale grave cum este aceea dedusă judecății, de furt din locuințe prin escaladare, noaptea, în timp ce părțile vătămate se aflau în imobil, fiind așadar necesară menținerea arestării preventive a inculpatului pentru apărarea interesului public.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce la o stare de neliniște și tulburare în rândul opiniei publice și ar afecta valorile care trebuie ocrotite de justiție, creându-se o stare de indignare și dezaprobare că organele abilitate nu acționează suficient de ferm împotriva infractorilor care săvârșesc fapte grave cum este cea pretins comisă de către inculpat.
Așadar, Curtea apreciază că luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală, fiind respectate dispozițiile art. 148 al. 1 lit. f Cod proc. penală și art. 3002rap. la art. 160 al. 1 și 3.C.P.P. și în mod justificat instanța de apel a menținut această măsură, motiv pentru care critica inculpatului este neîntemeiată.
Și cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea se privește ca neîntemeiată, câtă vreme motivele care au stat la baza luării acestei măsuri, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au schimbat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea sau revocarea acesteia, nefiind incidente prevederile art. 139 al. 1 și 2 Cod proc. penală.
Recunoașterea faptei comise nu poate să determine înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate cum a susținut recurentul, acest aspect poate constitui, eventual, o circumstanță la individualizarea judiciară a pedepsei, în raport de pericolul social al infracțiunii comise, dacă se va reține sau nu vinovăția inculpatului.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu încalcă dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, și necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să se sustragă răspunderii penale după săvârșirea acesteia, inculpatul comițând infracțiunea dedusă judecății în perioada liberării condiționate, ceea ce denotă repetabilitatea actelor infracționale și pericolul efectiv al inculpatului pentru ordinea publică.
În raport de considerentele arătate, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09 aprilie 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex/15.01.2010
. fond - Trib. P
Jud. fond și
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
