Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 341/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 341
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
- - - JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
- - - judecător
- grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Misterul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror:
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurentul inculpat - întrebat fiind - arată că insistă în recursul formulat și este de acord să fie reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii prin care i-a fost menținută arestarea preventivă, motivând că instanța de fond nu a avut o atitudine echivocă pentru ambii inculpați întrucât au participat împreună la săvârșirea faptei și solicitând admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră că inculpatul îndeplinește condițiile pentru a fi pus în libertate întrucât din probatoriul administrat nu reiese că acesta a exercitat violențe asupra părții vătămate și nu va zădărnici nici într-un fel desfășurarea cercetării judecătorești. Solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Justiției consideră încheierea atacată temeinică și legală având în vedere natura infracțiunii și împrejurările în care a fost săvârșită. Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită judecarea în stare de libertate, așa cum este și coinculpatul întrucât au participat împreună la săvârșirea faptei.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14.mai.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.300/2, cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a recurentului-inculpat -.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
În cauză subzistă, în raport de modul și împrejurările în care au fost comise faptele, gravitatea lor, antecedentele penale, precum și urmările produse, și în prezent și impun în continuare privarea de libertate inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată încheierea recurată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece, deși tot pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit. și alin.3Cod penal, și, respectiv, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, a fost trimis în judecată și inculpatul, pentru acesta, prin aceeași încheiere, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, astfel, că, sub acest aspect, nu beneficiază de același tratament, creându-se o inechitate.
Pentru aceste motive s-a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, obligându-se să se prezinte la instanța de judecată și să nu influențeze în nici un fel desfășurarea judecării cauzei.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care se vor dezvolta.
Prin încheierea nr.37/U din data de 18.decembrie.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.149/1 alin.9, cu referire la art.143 și art.148 lit. Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - și a inculpatului - pentru o durată de câte 30 zile, începând de la dat de 18.12.2007 până la data de 16.ianuarie.2008, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.2 și 3 Cod penal, pentru recurentul-inculpat -, reținându-se și prevederile art.37 lit.a Cod penal, privind recidiva postcondamnatorie.
Curtea de APEL BACĂU, prin încheierea nr.93 din data de 21.12.2007, a respins ca nefondate recursurile declarate de cei doi inculpați.
În pronunțarea acestei încheieri, Tribunalul a reținut că în seara zilei de 16.12.2007, în jurul orelor 12,00, fiind sub influența băuturilor alcoolice, au întreținut prin constrângere relații sexuale cu partea vătămată, în vârstă de 14 ani, în incinta unei cabane de pe malul din localitatea, comuna Bozieni, județul
Prin încheierea nr.1/ din data de 11.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv cu câte 30 zile, respectiv până la data de 14.02.2008.
Prin rechizitoriul nr.1.025/P/2007, din data de 11.02.2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a celor doi inculpați pentru infracțiunii de viol, prevăzută de art.1 și 2 lit.a și alin.3 Cod penalși a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 și 2 Cod penal,cu aplicarea art.37 lit. pentru recurentul-inculpat -, reținându-se în fapt că în ziua de 16.decembrue.2007, au luat-o cu forța de partea vătămată, în vârstă de 14 ani și au dus-o la cabana care aparține de " Bozieni, județul N, unde, prin violență, au întreținut de câte două ori, raport sexual cu partea vătămată și au încuiat-o, dezbrăcată, într-una din camerele acelei cabane până în dimineața zilei de 17.12.2008, când a fost liberată de.
Prin încheierea din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în temeiul art.300/1, cu art.160/a Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
În pronunțarea acestei încheieri instanța a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Tribunalul Neamț, prin încheierea din data de 19.03.2008, în temeiul art.300/2, cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă celor doi inculpați.
Curtea de APEL BACĂU prin decizia penală nr.207 din data de 24.03.2008, a respins ca nefondate recursurile declarate de cei trei inculpați.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b alin.1-3 Cod procedură penală, instanța are obligația să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună revocarea măsurii arestului preventiv numai atunci când temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din probe rezultă că recurentul-inculpat se află în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală modificat, temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Temeiul care au stat la baza arestării preventive nu a încetat și impune, în continuare, privarea de libertate a recurentului-inculpat, acest lucru rezultând nu numai din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată acesta, dar cu deosebire din împrejurările în care se presupune că au fost comise faptele, de urmările produse și care s-ar fi putut produce.
socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret al faptelor pentru care a fost trimis în judecată recurentul-inculpat.
Prin lăsarea în libertate a recurentului-inculpat s-ar induce în opinia publică un puternic sentiment de insecuritate socială, în condițiile în care s-a reținut că recurentul-inculpat a luat-o cu forța pe partea vătămată dintr-un loc public și a dus-o într-un loc izolat, unde a întreținut prin violență și amenințare raporturi sexuale repetate cu partea vătămată și pe care a lipsit-o de libertate o perioadă îndelungată, deposedând-o de toate hainele și încuind-o dezbrăcată cameră pe timp de noapte și pe timp de iarnă.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea recurentului - inculpat în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, precum și, așa cum se arăta, de urmările produse și de cele care s-ar fi putut produce.
Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurentului-inculpat, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de148 lit.Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul probelor administrate în cauză, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a recurentului - inculpat.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o"tulburare a societății"de natură să justifice o detenție preventivă.
Ori, în cauza dedusă judecății, se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care este trimis în judecată recurentul - inculpat sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta recurentul-inculpat pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurentul-inculpat, referitor la așa - zisă inechitate creată prin înlocuirea măsurii arestului preventiv a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea constată că această critică nu se justifică.
În primul rând se impune a fi relevată împrejurările în care se presupune că s-au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, dar cu deosebire contribuția acestora la comiterea faptelor.
Apoi, în conformitate cu prevederile art.136 alin.8 Cod procedură penală, la alegerea măsurii preventive trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului.
Ori, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a recurentului-inculpat-fl.76 dosar urmărire penală, acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale, fiind liberat condiționat la data de 13.07.2007, ceea ce dovedește predispoziție pentru săvârșirea de fapte penale.
Apoi, prima instanță are obligația, potrivit art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală, să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, pe tot parcursul soluționării cauzei, legalitatea arestării preventive a recurentului-inculpat și atunci când va constata că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, s-a schimbat acest temei și nu au apărut temeiuri noi care să justifice arestarea preventivă, să dispună revocarea măsurii arestului preventiv, sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, care să asigure garanții pentru normala desfășurare a procesului penal și, eventual, al executării pedepselor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariilor avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
D EC IDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva încheierii din data de 14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 40 RON, avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 90 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2008, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
El.
21.05/21.05.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ștefan Nimineț, Valerica Niculina
