Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.36
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 3: Daniel Dinu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror Curtea din cadrul Parchetului de pe lângă curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpați, fiul lui și, născut la data de 10.09.1965 în comuna G, județul D, CNP-, recidivist, cu domiciliul în comuna, județul și, fiul lui și, născut la 18.06.1957 în comuna, județul D, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat,- A, județul D, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Încheierii de ședință din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza dispozițiilor art.3002rap. la art.160 alin 3 Cod proc.penala, s-a menținut starea de arest a apelanților-inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și în stare de deținere, asistați din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați.
Avocat având cuvântul pentru recurenți-inculpați și declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri de formulat, în temeiul disp. art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat, critică încheierea pronunțată de tribunal, prin care s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile arestării și că la acest moment, cei doi pot fi judecați în stare de libertate întrucât nu mai prezintă pericol public.
În prezent dosarul se află în apel, s-au administrat probatorii, partea vătămată a fost audiată atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond, la fel și martorii, astfel că nu mai pot influența o eventuală administrare de probatorii în faza de apel.
Dacă vor fi puși în libertate nu vor săvârși alte fapte de natură penală.
În plus ambii inculpați au situații familiale deosebite. Inculpatul are 4 copii minori în întreținere, iar inculpatul are soția grav bolnavă, având un handicap de grasul I, fiindu-i imposibil să se îngrijească singură.
Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond, în principal în baza art.139 alin.2 pr.penală revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate. În subsidiar, dacă instanța de recurs va aprecia că pentru buna desfășurare a judecății nu se impune punerea în libertate, în temeiul art.139 alin.2 pr.penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu cea prevăzută la art.145 pr.penală, obligarea de a nu părăsi localitatea, inculpații urmând să respecte obligațiile impuse de instanță.
Mai susține că cei doi inculpați sunt arestați din 30 martie 2009, urmare mandatelor emise de Judecătoria Târgoviște și că s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de textul legal.
Reprezentantul Ministerului Public susține că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării și că sunt întrunite cerințele prev. de art.148 lit.f pr.penală, astfel că recursul declarat de cei doi inculpați este nefondat, încheierea recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Recurentul-inculpat având personal ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât soția sa este bolnavă și are nevoie de îngrijire.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât starea de sănătate s-a degradat și are 4 copii minori în întreținere, care nu au nici un venit.
CURTEA.
Asupra recursurilor penale de față:
Prin Încheierea de ședință din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza dispozițiilor art.3002rap. la art.160 alin 3 Cod proc.penala, s-a menținut starea de arest a apelanților-inculpați, fiul lui și, născut la data de 10.09.1965 în comuna G, județul D, CNP-, recidivist, cu domiciliul în comuna, județul și, fiul lui și, născut la 18.06.1957 în comuna, județul D, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat,- A, județul D, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, neintervenind alte motive care să conducă la concluzia că desfășurarea normală a procesului s-ar putea continua prin revocarea sau înlocuirea stării de arest preventiv.
S-a apreciat de tribunal că pericolul social concret prezentat inițial pentru ordinea publică nu a dispărut și nici nu s-a diminuat în timp, iar faptele pentru care există conform probelor administrate până în prezent, presupunerea rezonabilă că inculpații le-au săvârșit prezintă un grad de pericol social ridicat, neputându-se face o abstracție în aprecierea unui astfel de pericol de gravitatea faptelor.
Sub acest aspect, s-a reținut că existența pericolului public rezultă și din însuși pericolul social al infracțiunilor săvârșite, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, dar și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte care este de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Nu în ultimul rând au fost avute în vedere și datele legate de persoana inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Având în vedere scopul procesului penal prev. de art. 1 din codul d e procedură penală precum și jurisprudența constantă a CEDO care a statuat în mod constant că atunci când natura și gravitatea infracțiunilor dar și circumstanțele personale ale inculpaților sunt de natură a contribui la tulburarea liniștii și ordinii publice s-a apreciat a se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile arestării la acest moment și că pot fi judecați în stare de libertate ne mai prezintând pericol public întrucât în prezent dosarul se află în apel, au fost administrate probatorii, partea vătămată a fost audiată atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond, la fel și martorii, astfel că nu mai pot influența procesul în apel.
În plus s-a mai susținut că ambii inculpați au situații familiale deosebite, inculpatul are 4 copii minori în întreținere, iar inculpatul are soția grav bolnavă, având un handicap de grasul I, fiindu-i imposibil să se îngrijească singură.
În final, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond, în principal în baza art.139 alin.2 pr.penală revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate iar în subsidiar, dacă instanța de recurs va aprecia că pentru buna desfășurare a judecății nu se impune punerea în libertate, în temeiul art.139 alin.2 pr.penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu cea prevăzută la art.145 pr.penală, obligarea de a nu părăsi localitatea, inculpații urmând să respecte obligațiile impuse de instanță.
S-a mai susținut că cei doi inculpați sunt arestați din 30 martie 2009, urmare mandatelor emise de Judecătoria Târgoviște și că s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de textul legal.
Curtea examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Prin sentința penală nr. 379/16.11.2009 Judecătoria Târgoviștea condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 10 ani pentru infracțiunile săvârșite, și pe inculpatul, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, s-a dedus arestarea preventivă la zi și s-a menținut starea de arest a inculpaților.
S-a reținut în esență că inculpații au pătruns fără drept in noaptea de 29/30 martie 2009 în jurul orei 1,30 în locuința parții vătămate, pe care au deposedat-o de bunuri prin violență și punerea victimei in situația de a nu se apăra; inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămata in vârsta de 79 de ani împotriva voinței acesteia, prin constrângere, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra si exercitând asupra acesteia acte de amenințare.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Târgoviște au declarat apel inculpații, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Dâmbovița la data de 06 ianuarie 2010.
Instanța de apel a procedat la verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive, la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2010 in conformitate cu 300/2 rap. la art.160/b alin.3 pr.penală, a constatat că motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun in continuare privarea acestuia de libertate.
Din examinarea mijloacelor de proba administrate in cursul urmăririi penale si cu ocazia cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că rezultă dovezi si indicii temeinice care converg spre presupunerea rezonabila ca inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost privați de libertate și condamnați in primă instanță de către judecătorie.
În raport de cele expuse, Curtea observă că în speță, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate, astfel cum a fost reținut și de către prima instanță prin încheierea atacată.
Astfel, arestarea preventivă a recurenților a fost dispusă de către instanța de judecată, respectiv Judecătoria Târgoviște la data de 30.03.2009, iar temeiul arestării preventive a fost reprezentat de disp. art. 148 lit. f C.P.P. evident cu constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative prev. de art. 143 și C.P.P. art. 136
C.P.P.Or, în condițiile în care prima instanță de judecată a reținut vinovăția celor doi recurenți inculpați în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, este evident că una dintre condițiile cumulative ale arestării, anume cea prev. de art. 143 este C.P.P. cu prisosință îndeplinită.
Referitor la celelalte condiții ce reprezintă temeiurile arestării inculpaților, curtea constată că în mod cert lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul major al reluării activității infracționale, deoarece, pe lângă pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, în fișele de cazier judiciar aflate la filele 124, 125dosar urmărire penală figurează multiple condamnări aplicate anterior recurenților pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
Este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, antecedentele penale ale celui în cauză nu pot justifica prin ele însele lungi perioade de detenție, însă în cauza de față, arestarea preventivă a recurenților se circumscrie termenului rezonabil avut în vedere de convenție, măsura preventivă nefiind fundamentată în mod exclusiv pe existența acestor antecedente penale.
În mod evident însă, multiplele și repetatele condamnări ce figurează în cazierele judiciare al recurenților, formează convingerea curții în sensul că lăsarea lor în libertate este supusă unui risc major de reluare a activității infracționale, element care, coroborat cu celelalte condiții prevăzute de lege, așa cum acestea au fost enumerate mai sus, conduc la concluzia că temeiurile ce au stat la baza privării de libertate a recurenților impun în continuare menținerea lor în arest.
Mai mult decât atât, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății, respectiv prin pătrunderea în locuință pe timp de noapte, deposedarea de bunuri părin violență și punerea victimei în situația de a nu se apăra, inculpatul întreținut relații sexuale cu partea vătămată în vârstă de 79 de ani împotriva voinței acesteia, prin constrângere profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și exercitând asupra acesteia acte de amenințare, atestă temeritatea deosebită a inculpaților, astfel încât pericolul social al faptei, de care nu se poate face abstracție în aprecierea pericolului social concret al lăsării lor în libertate, justifică pe deplin concluzia primei instanțe.
Față de concluziile expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, fiul lui și, născut la data de 10.09.1965 în comuna G, județul D, și, fiul lui și, născut la 18.06.1957 în comuna, județul D, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Încheierii de ședință din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă fiecare recurent la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
FS/-
6 ex/15.01.2010
f-
Judecătoria Târgoviște
,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru, Daniel Dinu
