Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.39
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul - fiul lui și al lui, născut la 10 august 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.193 din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul, fiind admis apelul declarat de inculpatul, a fost desființată în parte, în latură civilă sentința nr.74 din 10.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia, în sensul că a fost înlăturată obligarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile către partea civilă -
Au fost menținute restul sentinței atacate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat, potrivit delegației de la dosar, intimata parte civilă -a, lipsă fiind intimatele - părți vătămate CFR Călători A -. de Transport Feroviar de Călători B și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat, pentru recurentul - inculpat, partea civilă -a și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul precizează că alte cereri nu mai au de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, precizează că acesta înțelege să critice hotărârea de condamnare, deoarece se consideră nevinovat nefiind autorul faptei pentru care a fost condamnat.
Precizează că la 16.07.2009 a fost încarcerat, fără a i se comunica motivul iar la două săptămâni după încarcerare i s-a comunicat mandatul de executare al pedepsei, mai precis la 28.07.2009.
În ceea ce privește tardivitatea formulării apelului, de asemenea precizează că acesta a fost declarat în termenul legal, întrucât hotărârea instanței de fond nu i-a fost comunicată iar în cuprinsul mandatului de executare care i-a fost comunicat, menționându-se doar hotărârea în baza căruia a fost emis fără ca aceasta să fie anexată. Mai mult decât atât la dosarul cauzei nu există nici o dovadă cu privire la comunicarea hotărârii fondului, iar recurentul - inculpat nu a fost prezent decât la urmărirea penală.
Pentru cele mai sus expuse solicită admiterea recursului.
Partea vătămată -a, având cuvântul în dezbateri, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, în mod corect instanța de apel a respins ca tardiv apelul declarat de recurentul - inculpat împotriva hotărârii instanței de fond respectiv Judecătoria Sinaia.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și rejudecarea în apel a cauzei, precizând că nu a avut cunoștință că pe numele său a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, la momentul când a fost încarcerat i s-a comunicat doar că pe numele său există un mandat de executare a pedepsei închisorii.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.74/10.04.2009 a Judecătoriei Sinaia, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. g și i penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a penal, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 83.penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 2501/30.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei. S-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată, dispunând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
S-a scăzut din durata pedepsei rezultante perioadele arestului preventiv de la 18.09.2006 - 30.11.2006, respectiv 07.11.2007 - 09.11.2007.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 191 alin.1 Cod pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților.
Prin aceeași sentință, în baza art. 221.penal cu aplicarea art. 74 lit. - art. 76 lit. e penal, a fost condamnat și inculpatul, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În baza art. 81.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 82.pen, iar conform art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în cadrul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege, pedepse acceosrii a căror executare a fost suspendată în virtutea art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 191 alin.1 Cod pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.
S-a luat act că partea vătămată CFR Călători SA - Regionala de Transport Călători B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile -a suma de 26225,65 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 11.08.2007, cei doi inculpați au fost prezenți în orașul S, unde s-au întâlnit cu un grup de prieteni, au mers într-un bar "", situat în apropierea Hotelului, bar în care au petrecut mai mult timp și au consumat băuturi alcoolice, iar în dimineața zile de 12.08.2007, în jurul orei 03.00, lucrătorii Postului de Poliție TF S au fost sesizați de către numita -a, casieră la Stația CFR S, cu privire la faptul că între orele 02.30 - 02.50, interval în care a lipsit din birou, persoane necunoscute au pătruns în incinta casei de bilete de unde au sustras suma de 26.225 lei în numerar, reprezentând încasări din vânzarea de bilete și două telefoane mobile mărcile Sony Ericsson T 250 i și Nokia 1110, primul telefon aparținându-i, iar cel de-al doilea telefon fiind al colegei sale de la biroul de informații CFR,.
Cu ocazia examinării criminalistice au fost descoperite un nr. de 7 urme papilare pe partea exterioară a geamului de la ghișeul biroului de informații călători, care au fost prelevate cu pigment galben fluorescent, ce au fost ridicate de la fața locului în prezența martorilor asistenți.
Din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 1.191.878/27.09.2007, s-a reținut că 5 din cele 7 urme papilare descoperite și ridicate cu ocazia cercetării la fața locului sunt apte comparațiilor dactiloscopice, trei fiind create de numitul. Identificarea a fost facilitată de faptul că se afla în baza de date fiind o persoană cu antecedente penale.
Au fost, de asemenea, efectuate verificări în ceea ce privește situația localizării tehnice a telefoanelor mobile, cu nr. de apel -, respectiv -, în perioada 12.08. - 17.08.2007.
Prin procesul verbal aflat la fila 41 în dosarul de urmărire penală, s-a precizat că, având în vedere numeroasele localizări ale telefoanelor mobile sustrase din Stația CFR, în care apare ca nr. de telefon mobil -, ca fiind apelat în mod frecvent atât din România, cât și din străinătate de pe unul din telefoanele mobile sustrase care a fost folosit, cu cartela - aparținând numitului, s-a stabilit că acest număr de telefon aparține mamei acestuia,.
Referitor la aceste aspecte, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale faptul că "nr. de telefon - este numărul său de telefon corespunzător unei cartele reîncărcabile pe care a cumpărat-o în urmă cu aproximativ 7-8 luni; nr. - este nr. de telefon al prietenului său, pe care îl are pe un an de zile".
A mai arătat inculpatul faptul că "de cele mai multe ori, când călătoresc cu trenul, nu îmi cumpăr bilet și călătoresc cu nașul"; a efectuat într-adevăr o călătorie în Olanda, mai precis la, împreună cu prietenul său, ca urmare a unui câștig la o promoție, "Pate S".
În seara incidentului, inculpatul și-a administrat intramuscular, cu seringa, într-un bar, cantitatea de 0,5 ml "", procurată de la persoane necunoscute, potrivit propriei mărturisiri.
În urma efectuării unor controale corporale asupra celor doi inculpați, la data de 06.11.2007, au fost identificate printre alte obiecte și tichetul de îmbarcare pe numele pe ruta B-Praga, Praga-, respectiv un telefon mobil cu cameră foto având cartela cu nr. de apelare -.
Așadar, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, rezultă clar faptul că cei doi inculpați au fost prezenți în noaptea incidentului în Gara
Actele premergătoare au stabilit că, între orele 02.00-02.50, casiera -a (actualmente ) a părăsit incinta casei de bilete fără să asigure banii încasați, care se aflau la vedere, și fără să încuie ușa care despărțea încăperea în care își desfășura activitatea, de biroul de informații CFR. A încuiat doar ușa acestui birou din urmă, prin care se face accesul dinspre exterior (peronul 1) spre cele două încăperi (biroul de informații și casa de bilete). S-a deplasat apoi la biroul impiegatului de mișcare unde a rămas aproximativ 30 min. În acest timp, colega de tură de la biroul de informații, se retrăsese într-o altă încăpere anexă, cu destinația de vestiar, întrucât o durea o măsea și dorea să stea liniștită. pe un fotoliu cu ochii închiși și este posibil să fi ațipit.
În aceste circumstanțe, rezultă că, în mod indubitabil, inculpatul a pătruns în interior de unde a sustras banii și bunurile menționate mai sus.
Întrucât fuseseră sustrase și două telefoane mobile, aparținând celor două angajate ale Stației CFR, s-a solicitat Serviciului Român de Informații monitorizarea convorbirilor și localizarea lor prin raportare la seriile ale aparatelor.
În urma acestor demersuri, a rezultat că telefonul Sony Ericsson T 250i aparținând lui -a a fost efectuat un apel în data de 12.08.2007, ora 03.00, deci la scurt timp după sustragere, utilizându-se cartela cu nr. - care ulterior s-a dovedit că-i aparține inculpatului.
De pe telefonul mobil Nokia 1110 aparținând lui, primul apel a fost efectuat la data de 12.08.2007 la ora 05.40, folosindu-se cartela cu nr.-, care ulterior s-a dovedit că aparținea inculpatului.
În aceeași zi, cei doi inculpați au plecat la, Olanda de pe aeroportul Otopeni,cu cursa OK 803 CSA -,întorcându-se în B în data de 18.08.2008.
Instanța de fond a apreciat atitudinea celor doi inculpați, care în condițiile unor probe certe au ales să nege săvârșirea faptelor, ca fiind profund nesinceră.
Fapta inculpatului de a pătrunde în dimineața zilei de 12.08.2007, în jurul orei 02.20-03.00 în incinta biroului casei de bilete din Stația CFR S, prin forțarea geamului de la ghișeul de informații, și de a sustrage suma de 26225 lei și două telefoane mobile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208-209 alin 1 lit. g și i pen.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă faptul că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendare condiționată, de către Judecătoria Sectorului 3 B, astfel încât au fost avute în vedere și dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a referitoare la recidiva postcondamnatorie.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp, respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a înțeles semnificația procesului penal, deși mai fusese condamnat anterior, motive pentru care instanța a apreciat că scopul coercitiv și educativ al pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu executare efectivă.
Referitor la inculpatul, s-a precizat că dacă implicarea sa în comiterea furtului nu a putut fi dovedită, în schimb rezultă, fără îndoială, că acesta a utilizat telefonul Nokia 1110 ce aparținuse numitei. Nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar nici nu a putut oferi vreo explicație în acest sens.
Împrejurarea descrisă de martorul conform căreia, inculpatul ar fi beneficiat de o sumă de 2500 euro, ca urmare a câștigării unui concurs promoțional, nu este nici ea una demnă de a fi luată în considerare în totalitate, cu atât mai mult cu cât, aceeași sumă de bani este vehiculată și de către inculpatul.
Diferența constă însă în faptul că, în timp ce inculpații au susținut că au fost mai multe persoane care au beneficiat de o parte din banii câștigați, martorul a susținut că a achiziționat produsul câștigător împreună cu inculpatul, în cote egale, însă i-a dat acestuia doar 2500 euro întrucât el se ocupase de întocmirea tuturor actelor, deci în concluzie, fără a mai face și alte cadouri celorlalți prieteni, și cu atât mai puțin lui, despre care nu amintește nimic.
Fapta inculpatului de a utiliza, cel puțin în perioada 12.08. - 17.08.2007, telefonul Nokia 1110, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum și de a beneficia de o parte din banii sustrași de către, prin deplasarea alături de acesta la, Olanda, în aceeași zi chiar, cunoscând proveniența banilor cu care deplasarea a fost finanțată, s-a considerat ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221.penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp, respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, situația personală a inculpatului, care este student, motive pentru care instanța a apreciat că scopul coercitiv și educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, prin orientarea pedepsei către minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată a menționat faptul că nu dorește să se constituie parte civilă în prezenta cauză.
De asemenea, instanța a luat act că CFR CĂLĂTORI SA - REGIONALA DE TRANSPORT CĂLĂTORI Bap recizat, prin reprezentantul său legal, că nu s-a constituit parte civilă în dosarul dedus judecății.
În schimb, la termenul de judecată din 09.03.2009, partea vătămată -a a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 26.225,65 lei împotriva celor doi inculpați și că nu înțelege să formuleze pretenții împotriva Regionalei CFR
Cererea a fost motivată prin faptul că a fost forțată de împrejurări să semneze angajamentul de plată pentru păstrarea locului de muncă, nefiind vinovată de producerea acestui prejudiciu.
Instanța de fond, analizând înscrisurile depuse la dosar, inclusiv angajamentul de plată al părții civile, fișa postului, etc. a constatat că nu s-a reținut în sarcina acesteia nici o faptă de natură aoo bliga la restituirea acestui prejudiciu, în condițiile în care, așa cum rezultă din considerentele de mai sus, rezultă în mod cert care sunt persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunilor descrise anterior și modalitatea concretă de săvârșire a acestora.
Față de dispozițiile art.998 Cod civil, cu privire la răspunderea civilă delictuală, ce obligă o persoană să repare prejudiciul produs prin fapta sa, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă -a și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 26225,65 lei, cu titlu de despăgubiri.
La data de 23.04.2009, împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, arătând că, nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, la data de 29.07.2009, a declarat apel peste termen și inculpatul, criticând-o pentru faptul că nu a participat la nici o ședință de judecată în primă instanță, iar hotărârea atacată nu i-a fost comunicată, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Tribunalul prin decizia penală nr.193/5.11.2009 a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul iar apelul declarat de inculpatul a fost admis, sentința apelată fiind desființată în parte, în latură civilă, în sensul înlăturării obligării acestui din urmă inculpat de la plata despăgubirilor civile către partea civilă -
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, a constatat că acesta este tardiv declarat. Astfel se arată că instanța a avut rol activ în efectuarea demersurilor privind citarea inculpatului, iar la instanța de apel, inculpatul nu a făcut dovada că în această perioadă a avut un alt domiciliu sau au existat un alt motiv pentru care nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege.
Susținerea din notele scrise, că în mandatul de executare a pedepsei nu se menționează posibilitatea exercitării apelului peste termen nu este un motiv de admitere a acestuia.
Conform dispozițiilor art.365 apelul C.P.P. peste termen poate fi făcut de partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare în cel mult 10 zile de la data începerii executării pedepsei. În raport de aceste considerente, tribunalul în baza art.379 pct.1 lit. a a C.P.P. apreciat că se impune respingerea apelului declarat de acest inculpat, ca tardiv formulat.
Referitor la apelul declarat de inculpatul, tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond.
Implicarea inculpatului în comiterea furtului nu a putut fi dovedită, în schimb s-a reținut, că acesta a utilizat telefonul Nokia 1110 ce aparținuse numitei. Probele administrate, respectiv declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele foto, constatarea tehnico-științifică dactiloscopică, sintezele privind localizarea tehnică și identificarea utilizatorilor celor două mobile sustrase, actele de proveniență ale telefoanelor sustrase procesele verbale de căutare la domiciliu, declarațiile inculpaților, au condus la o încadrare juridică corectă a faptelor săvârșite.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72, la aplicarea și stabilirea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de persoana și conduita inculpatului.
Referitor la despăgubirile civile, tribunalul a înlăturat obligarea inculpatului de la plata acestora către partea civilă - Motivarea acesteia că a fost forțată de împrejurări să restituie prejudiciul pentru păstrarea locului de muncă nu poate fi reținută ca motiv legal pentru obligarea inculpatului la plata acestei sume.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs numai inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a arătat recurentul că instanța de fond a soluționat cauza în perioada când el nu se afla în țară, neavând cunoștințe de derularea acestui proces.
A mai arătat că atunci când a aflat de această cauză penală a formulat apel peste termen și solicită reluarea administrării probatoriilor.
Analizând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost audiat în mai multe rânduri (filele 49-51,54) el fiind chiar și arestat preventiv în prezenta cauză prin încheierea nr. 8/7.11.2007 a Judecătoriei Sinaia și eliberat prin decizia Tribunalului Prahova nr.71/9.11.2007, situație în care nu se poate afirma că acesta nu a avut cunoștință de derularea procedurilor judiciare în prezenta cauză. Faptul că nu a mai locuit la domiciliul indicat în declarațiile date în faza de urmărire penală și eventual a părăsit țara așa cum susține în cererea de recurs, denotă că inculpatul a dorit să se sustragă de la cercetărilor judiciare ce au avut loc în această cauză. Acesta de altfel a fost arestat în baza mandatului emis ca urmare a sentinței Judecătoriei Sinaia de SMa șa cum rezultă din adresa fila 55 din dosarul de apel.
Pe de altă parte în mod justificat instanța de apel a arătat că această cale de atac formulată de către inculpat este tardivă și nu poate fi considerată ca fiind declarată peste termen, deoarece inculpatul a declarat apel mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei astfel cum dispune art. 365 Cod procedură penală, inculpatul fiind încarcerat la 16.07.2009 iar calea de atac a apelului a declarat-o la 29.07.2009.
De asemenea, inculpatului nu-i pot fi aplicate nici prevederile privind repunerea în termen întrucât nu a menționat care ar fi fost cauza temeinică ce l-ar fi împiedicat să întârzie în declararea apelului. De altfel și în această situație inculpatul ar fi trebuit să declare apel tot în 10 zile de la începerea executării pedepsei ceea ce așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a întâmplat.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea consideră că în mod justificat tribunalul a respins ca tardiv apelul inculpatului, motiv pentru care calea de atac a recursului este considerată ca nefondată și va fi respinsă în temeiul art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 10 august 1984, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.193/2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. FT/DC
4 ex./26.01.2010
Dosar fond nr-- Judecătoria Sinaia
-- - Tribunalul Prahova
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
