Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 362/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.362/ R/2008
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți G, născut la 24.01.1989, născut la 06.05.1990, născut la 11.09.1986, născut la 26.10.1989 și, născut la 21.05.1987, deținuți în Arestul B - O, împotriva încheierii penale nr.38 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți G, și, în stare de arest, asistați de apărătorul lor ales - avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.186/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpaților recurenți G, și, - avocat susține recursurile solicitând admiterea acestora, casarea încheierii recurate și în urma reaprecierii probelor de la dosar a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În susținerea motivelor de recurs, se arată că s-a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de viol în grup asupra unei minore de 13 ani. Dacă la data luării măsurii arestării preventive față de inculpați aceasta era justificată, în actuala faza a procesului penal consideră că aceasta nu se mai justifică și se poate dispune înlocuirea acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara. În altă ordine de idei, este a se reține că modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală față de inculpați este nelegală, respectiv inculpaților nu li s-a adus la cunoștință la luarea măsurii arestării că au dreptul la un avocat ales, fiind reținuți fără a le da posibilitatea să-și anunțe familiile pentru a le asigura un avocat. Pe de altă parte, asistarea inculpaților de către un singur apărător din oficiu, în situația în care declarațiile acestora erau contradictorii, contravine dreptului la un proces echitabil. Mai precizează că pe declarațiile de învinuiți există o ștergere a cifrei 3, apare adăugită, iar la luarea declarațiilor inculpaților nu au fost încunoștințați pentru ce infracțiune sunt cercetați. să precizez că, după declarațiile ulterioare date de inculpați s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților, în infracțiunea prevăzută de art.197 alin.2 Cod penal, cerere care a fost respinsă, avându-se în vedere că inculpații au fost în eroare cu privire vârsta părții vătămate, care părea de 15- 16 ani, conduita acesteia, care și-a deschis o pagină pe Internet deducându-se ce fel de persoană era, după modul cum și-a expus persoana pa acea pagină de internet. Totodată, solicită instanței a avea în vedere vârsta inculpaților, elevi, respectiv studenți, cu un comportament sincer, apreciind că se poate înlocui măsura arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul inculpatului - av. depune la dosar copia încheierii din 30 mai 2008 Tribunalului Bihor, copia încheierii 26/IR/28.03.2008 a Tribunalului Bihor, din jurisprudență - măsurile preventive pct.7, 8, după care susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpați, cu consecința punerii lor în libertate.
În motivarea recursului a arătat că judecătorul care a dispus menținerea măsurii arestării preventive era incompatibil, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut art. 47 alin.2 Cod de procedură penală, a cărui încălcare este sancționată cu nulitate absolută. Astfel, prin încheierea 30 mai.2008 ( prin care s-a soluționat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat) judecătoarea a respins această cerere, inserând în cuprinsul considerentelor încheierii o serie de aprecieri privind încadrarea juridică a faptei de care se face vinovat inculpatul, situație în care era incompatibilă să se pronunțe asupra menținerii măsurii arestării preventive, întrucât și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză. Dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, curtea trebuie să constate în baza art. 140 lit. a Cod de procedură penală că măsura arestării inculpatului a încetat de drept la data de 16.06.2008, acesta trebuind să fie pus în libertate.
În subsidiar, a solicitat a se analiza în parte, pentru fiecare inculpat, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive și a se constata în ceea ce îl privește aceste temeiuri au încetat întrucât în sarcina sa nu se poate reține decât o complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de viol, el nefăcând altceva decât să-i transporte cu mașina pe ceilalți inculpați și pe partea vătămată cu care nu a întreținut nici un fel de act sexual; a apreciat că măsura arestării preventivă este excesivă și raportat la împrejurarea că nu are antecedente penale, este angajat în muncă, dând dovadă de sinceritate în cursul urmăririi penale, aceasta nu se mai justifică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că, în această fază a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți.
Inculpații recurenți având ultimul cuvânt solicită să fie puși în libertate, întrucât doresc să-și finalizeze studiile.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea nr.38/2008 din 13 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bihor, în baza art.300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 al.1 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților: G, fiul lui G și, născut la data de 24.01.1989 în O, CNP -, în prezent în Arestul IPJ B, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.28/2008;, fiul lui și a, născut la data de 06.05.19890 în M, jud. M, CNP -, în prezent în Arestul IPJ B, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.30/2008;, fiul lui și, născut la data de 11.09.1986. în O, CNP -, în prezent în Arestul IPJ B, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.31/2008, fiul lui și, născut la data de 26.10.1989. în O, CNP - - în prezent în Arestul IPJ B, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.27/2008 și, fiul lui și, născut la data de 21.05.1987. în O, CNP - -, în prezent în Arestul IPJ B, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.29/2008 și dispune menținerea acestei măsuri.
A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventive luată față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul, a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la 10.06.2008, au fost trimiși în judecată inculpații: G, pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, inculpatul pentru infracțiunea de complicitate la viol, prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal rap. la art. 197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 16/17 mai 2008 între orele 01,00 - 05,00, cei cinci inculpați, prin constrângere, au obligat-o pe partea vătămată, în vârstă de 13 ani, să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale în timp ce se afla în autovehiculul utilizat de către inculpatul.
Verificând din oficiu potrivit art. 300 ind.1 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de cei cinci inculpați, instanța a constatat că arestarea preventivă a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
În cauză fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedura penală, în sensul că au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din gravitatea faptei pentru care sunt cercetați, fiind lezate integritatea corporală, inclusiv cea psihică a unei minore de numai 13 ani, un număr mare de autori.
Văzând că nu s-a început cercetarea judecătorească, inculpații nu au fost audiați în fața instanței și în cauză nu s-au administrat probe, s-a reținut că în cauză nu există nici un temei pentru a considera că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestora, motive față de care, a menținut arestarea preventivă a inculpaților și a respins cererea formulată de apărătorii aleși ai inculpaților privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpații G, și, solicitând următoarele:
Inculpatul a solicitat admiterea recursului său, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare,iar în subsidiar casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii sale în libertate.
În motivarea recursului a arătat că judecătorul care a dispus menținerea măsurii arestării preventive era incompatibil, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut art. 47 alin.2 Cod de procedură penală, a cărui încălcare este sancționată cu nulitate absolută. Astfel, prin încheierea 30 mai.2008 ( prin care s-a soluționat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat) judecătoarea a respins această cerere, inserând în cuprinsul considerentelor încheierii o serie de aprecieri privind încadrarea juridică a faptei de care se face vinovat inculpatul, situație în care era incompatibilă să se pronunțe asupra menținerii măsurii arestării preventive, întrucât și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză. Dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, curtea trebuie să constate în baza art. 140 lit. a Cod de procedură penală că măsura arestării inculpatului a încetat de drept la data de 16.06.2008, acesta trebuind să fie pus în libertate.
În subsidiar, a solicitat a se analiza în parte, pentru fiecare inculpat, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive și a se constata în ceea ce îl privește aceste temeiuri au încetat întrucât în sarcina sa nu se poate reține decât o complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de viol, el nefăcând altceva decât să-i transporte cu mașina pe ceilalți inculpați și pe partea vătămată cu care nu a întreținut nici un fel de act sexual; a apreciat că măsura arestării preventivă este excesivă și raportat la împrejurarea că nu are antecedente penale, este angajat în muncă, dând dovadă de sinceritate în cursul urmăririi penale, aceasta nu se mai justifică.
Inculpații G, și au solicitat casarea încheierii recurate și în urma reaprecierii probelor de la dosar a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi țara și punerea lor în libertate.
În susținerea motivelor de recurs, se arată că s-a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de viol în grup asupra unei minore de 13 ani. Dacă la data luării măsurii arestării preventive față de inculpați, aceasta era justificată, în actuala faza a procesului penal consideră că aceasta nu se mai justifică și se poate dispune înlocuirea acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara. În altă ordine de idei, s-a arătat că modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală față de inculpați este nelegală, respectiv inculpaților nu li s-a adus la cunoștință la luarea măsurii arestării că au dreptul la un avocat ales, fiind reținuți fără a le da posibilitatea să-și anunțe familiile pentru a le asigura un avocat. Pe de altă parte, asistarea inculpaților de către un singur apărător din oficiu, în situația în care declarațiile acestora erau contradictorii, contravine dreptului la un proces echitabil. Avându-se în vedere conduita părții vătămate, care și-a deschis o pagină pe Internet, de unde se poate deduce ce fel de persoană era, după modul cum și-a expus persoana, vârsta inculpaților, elevi, respectiv studenți, cu un comportament bun în familie, perioada în care au fost privați de libertate se impune admiterea recursurilor formulate.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art. 160/b Cod procedură penală, curtea va reține următoarele:
În mod corect, instanța de fond procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive față de cei cinci inculpați a constatat că aceasta a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
Cei cinci inculpați au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr. 22 din 18 mai 2008 Tribunalului Bihor, reținându-se ca temei al arestării dispozițiile art.148 alin.1 lit. f Cod de procedură penală - aceștia au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosarul cauzei există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la prima condiție impusă de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală se va reține că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt acelea de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit. a și alin.3 Cod penal, respectiv complicitate la viol, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art. 107 alin.2 lit. a și alin.3 Cod penal, pentru inculpatul, infracțiuni pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește condiția privind pericolul concret pentru ordinea publică determinat de punerea în libertate a inculpaților, curtea va reține că acesta rezultă din gravitatea faptei pentru care sunt cercetați aceștia, precum și din modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
De asemenea, lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, inducând ideea unei reacții pasive a autorităților față de asemenea fapte grave, ceea ce ar putea crea impresia că persoane care sunt acuzate de comiterea unor infracțiuni foarte grave nu sunt supuse rigorilor legii.
Este adevărat că, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptelor de care sunt învinuiți recurenții, însă acest pericol poate fi generat și de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată aceștia.
Referitor la criticile invocate de recurenți, curtea le apreciază ca fiind nefondate având în vedere următoarele:
Este adevărat că judecătorul care a procedat la verificarea măsurii arestării preventive conform art.300/1 Cod de procedură penală este același care a și respins o cerere de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, însă din lecturarea considerentelor încheierii din 30 mai 2008, rezultă că acesta și-a exprimat părerea doar cu privire la forma participației inculpatului la comiterea infracțiunii de viol, fără a face aprecieri cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Potrivit art.47 alin.2 Cod de procedură penală, judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză nu mai poate participa la judecarea cauzei respective, însă, conform art.48 alin.1 lit. a Cod de procedură penală judecătorul este incompatibil a se pronunța asupra măsurii arestării doar dacă a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale; În speță, se va reține că judecătorul care a dispus menținerea măsurii arestării preventive nu a soluționat propunerea de arestare preventivă, ori de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului ( prelungire care nici nu a fost propusă, întrucât dosarul a fost înaintat la instanță înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 22 din 18 mai 2008), ci doar o cerere de revocare a măsurii arestării preventive formulată de acesta.
Față de împrejurarea că aprecierile inserate în încheierea de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul priveau doar încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa, curtea consideră că, în speță, nu sunt aplicabile dis part.47 alin.2 Cod de procedură penală, cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. I/2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art. 47 alin.2 Cod de procedură penală a stabilit că nu este incompatibil să judece judecătorul care prin încheiere pronunțată înainte de soluționarea cauzei a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare al instanței.
Sunt neîntemeiate și criticile potrivit cărora nu a fost respectat dreptul la apărare al inculpaților în faza de urmărire penală, din lecturarea declarațiilor date de aceștia, la parchet rezultând că acestora li s-a adus la cunoștință fapta de care sunt învinuiți, precum și că au dreptul să fie asistați de un apărător, inculpații fiind de acord să fie audiați în prezența unui apărător desemnat din oficiu.
Desemnarea pe parcursul urmăririi penale a doi apărători din oficiu - avocat pentru inculpații G, și avocat pentru inculpatul și, nu a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, întrucât aceștia nu au dat declarații contradictorii.
Din lecturarea încheierii nr.22 din 18 mai 2008, rezultă că la data de 19 mai 2000 au fost încunoștințate familiile inculpaților despre arestare preventivă a acestora, sens în care s-a și încheiat un proces verbal.
Având în vedere și faptul că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, inculpații nefiind audiați în mod nemijlocit de către instanță, curtea apreciază că, raportat la dispozițiile art.136 Cod de procedură penală privind scopul măsurilor preventive, în speță, în mod corect a fost menținută măsura arestării inculpaților recurenți, sens în care urmează ca recursurile formulate de aceștia să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin.2 Cod de procedură penală va obliga pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 20 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații G, și împotriva încheierii penale nr.38 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de 20 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
În concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
Jud.
HGred. decizie - SL./02.07.2008
jud. fond
Tehnored../02.07.2008
2 ex.
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
