Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 363

Ședința publică de la 08 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți

JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 01.10.1987 - detinut in Penitenciarul Vaslui, impotriva incheierii de sedinta din 03.06.2009, pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.

La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza că, au fost sunati astăzi, la orele 7,30, domnii avocati si, aparatori aleși ai inculpatului, pentru a li se aduce la cunoștință că a fost inregistrata prezenta cauză pe rolul Curtii de Apel I, dar telefoanele mobile ale acestora erau inchise.

Dupa ce a luat legatura cu inculpatul, avocat sustine că inculpatul doreste să-și retragă recursul formulat.

Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza că doreste să-și retragă recursul formulat impotriva incheierii de sedinta din 03.06.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui.

Instanta procedeaza la luarea unei declaratii scrise inculpatului recurent, cele declarate fiind consemnate in procesul verbal care, dupa semnarea de catre inculpat, grefierul de sedinta si presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.

Avocat solicita a se lua act de voința inculpatului, de retragere a recursului.

Reprezentantul Ministerului Public solicita a se lua act de declaratia de retragere a recursului inculpatului formulat impotriva incheierii de sedinta din 03.06.2009 a Tribunalului Vaslui.

Avand ultimul cuvant inculpatul recurent cristinel solicita a se lua act de declaratia sa de retragere a recursului formulat.

Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.

Ulterior deliberarii,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea penală din 03.06.2009 a Tribunalului Vasluis -a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - și în baza art.300 ind.2 raportat la art.160 ind. b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art.160 ind. b alin.1 Cod procedură penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Verificând, din oficiu, conform dispozițiilor art. 300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului - instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat cu nimic, ele subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia. Din probatoriul administrat în cauză până la acest moment rezultă indicii temeinice că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată, fiind incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.

Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. "i" Cod penal se impune prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă din partea societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, prevăzută de art.148 lit. "f" Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prezervarea ordinii publice ca temei al arestării preventive rămâne prevalentă în acest moment procesual și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

De asemenea, pericolul social potențial se apreciază în raport de natura faptei presupus a fi săvârșită de către inculpat, caracterul faptei, reacția opiniei publice, rezonanța faptei presupus a fi comise.

Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).

În raport de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.

Tribunalul reține că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de CEDO în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate. Luarea unei astfel de măsuri față de o persoană nu este echivalentă cu încălcarea prezumției de nevinovăție, persoana arestată având aceleași drepturi procesuale ca și o persoană cercetată în stare de libertate, nefiindu-i încălcat în niciun fel dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și administra probe în dovedirea nevinovăției chiar dacă se află în stare de arest preventiv.

Este prematur să se discute în această fază despre vinovăția inculpatului însă tribunalul apreciază că există indicii temeinice și probe din care să rezulte presupunerea, bănuiala rezonabilă că acesta comis fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost arestat preventiv.

Raportat la faza procesuală a cauzei, la scopul măsurii arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal prevăzut de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, cum temeiurile inițiale de arestare prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală nu au încetat, nu s-au modificat, iar protejarea ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului rămânând importantă și relevantă în raport cu persoana acestuia și a infracțiunii presupus săvârșite, tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul -, măsură pe care o va menține și care va fi verificată sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de dispozițiile art.160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art.385 ind.3 Cod procedură penală, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a arăta motivele.

La termenul de judecată din 08.06.2009, inculpatul prezent în instanță declară să-și retrage recursul.

Potrivit art.385 ind.4 alin.2 Cod procedură penală părțile își pot retrage recursul până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs în condițiile art.369 Cod procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

Față de această precizare, în baza art.385 ind.4 alin.2 Cod procedură penală, se va lua act de declarația inculpatului de retragere a recursului declarat împotriva încheierii penale din 03.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondurile statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

În baza dispozițiilor art.3854al.2 Cod procedură penală ia act de declarația de retragere a recursului inculpatului - formulat împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul -.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 130 lei, sumă ce include onorariul avocatului oficiu de 100 lei ce va fi suportat din fondul statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Vaslui:

- -

15.VI.2009.-

2 ex.-

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Elena Scriminți, Mihaela Chirilă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Iasi