Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 389/R/2008
Ședința publică din 03 iulie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul R, fiul lui și, născută la 16.07.1980, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art. 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent R, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu substituent în baza împuternicirii avocațiale emisă din oficiu de Baroul Bihor și traducătorul autorizat.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent R solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate întrucât temeiurile nu mai subzistă, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate. Inculpatul a recunoscut fapta, a fost arestat din august 2007 iar ceilalți inculpați sunt în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Inculpatul recurent R, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și solicită judecarea în libertate întrucât este de mai bine de un an în detenție iar ceilalți inculpați au fost eliberați după o astfel de perioadă de detenție.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea penală din 24 iunie 2008, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de inculpatul R privind înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu părăsi țara.
În baza art. 300 Cod procedură penală raportat la art. 160 lit.b Pr. a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului R fiul lui și, ns. la 16 iulie 1980 în, cetățenie slovacă, domiciliat în Republica Slovacia localitate Ziar -/23 cod de identificare - -/8400, arestat preventiv în baza încheierii penale din 02 august 2006 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 353/UP/ 02.08. 2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 2 august 2007 în baza încheierii penale din 02 august 2006 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 353/UP/ 02.08. 2006, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 și C.P.P. prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit,c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a menținut arestarea preventivă a inculpatului și a respins cererea privind inlocuirea masurii arestarii preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate întrucât temeiurile nu mai subzistă, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate. Cu motivarea că inculpatul a recunoscut fapta, a fost arestat din august 2007 iar ceilalți inculpați sunt în stare de libertate.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, fiind întrunite atât condiția pericolului pentru ordinea publică cât și condiția pedepsei mai mare de 4 ani închisoare aplicabilă în cauză.
Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie înțeles ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci în realitate el semnifică o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoana inculpaților asupra cărora planează acuzarea săvârșirii unor fapte grave, sunt cercetați în stare de libertate și ar putea săvârși infracțiuni de același gen, ori altele de natură a împiedica cercetarea.
Pericolul pentru ordinea publică constă și în sentimentul de insecuritate generat în rândul societății civile că persoane cercetate pentru infracțiuni de o gravitate deosebită sunt lăsate în libertate.
În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive invocat de către recurent, curtea constată că deși încheierea de arestare preventivă datează din 2 august 2006, aceasta fiind și data mandatului de arestare preventivă, recurentul a fost arestat doar la data de 10 decembrie 2007.
Termenul rezonabil al deținerii preventive nu este unul stabilit legal în timp, dimensiunile lui variind în raport, atât cu gravitatea infracțiunilor imputate, cu complexitatea cauzei, cât și cu gradul de pericol prezentat de inculpat pentru ordinea publică, astfel că instanța apreciază că în cauză acest termen nu a fost depășit.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și că nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent R împotriva încheierii penale din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
(în concediu de
odihnă, semnează
președintele completului
- -)
Red.: - 09.07.2008
Tehnored. - 3 ex. - 09.07.2008
Jud. încheiere:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
Din 09.07.2008
CĂTRE,
CURTEA DE APEL ORADEA
-Serviciul contabilitate-
Vă facem cunoscut că, în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul R, d-nul, traducător autorizat de limbă slovacă, a prestat serviciul de interpret - 3 (trei) ore.
Vă solicităm să achitați tariful pentru serviciul de interpret, potrivit legii.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Soane Laura
