Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 39/2009
Ședința publică din 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu se mai impune menținerea arestării preventive a inculpatului, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a avut un comportament sincer. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luate împotriva inculpatului, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Albaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
În prezenta cauză inculpatul a fost arestat preventiv apreciindu-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor fapte grave, prevăzute de legea penală și raportat la natura acestor fapte, la modalitatea de comitere, la caracterul repetat și la amploarea lor, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului, Tribunalul a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri preventive.
Din probele administrate până în prezent în faza de judecată, Tribunalul a apreciat că n-au fost înlăturate temeiurile avute în vedere atunci când s-a dispus arestarea preventivă și ulterior menținerea acestei măsuri, întrucât subzistă atât indiciile privind săvârșirea de către inculpat a unor fapte penale, pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, cât și pericolul concret pentru ordinea publică. Totodată, pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și raportat și la sentimentul de insecuritate al comunității generat de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni contra persoanei sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termenul legal impus de art. 141 Cod procedură penală, inculpatul, fără a expune critici apte de a fi considerate motive de casare în sensul art. 3859Cod procedură penală.
Cu ocazia susținerii recursului, prin apărătorul său desemnat din oficiu, inculpatul arată că nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că dorește ca procedurile să continue cu el în stare de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestării preventive în considerarea dispozițiilor art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, apreciind în mod concret, raportat la actele și lucrările dosarului că temeiurile care au impus luarea acesteia subzistă în continuare.
2. Curtea arată că menținerea unor prezumții puternice de vinovăție, reprezintă în cauză temeiuri suficiente pentru prelungirea detenției.
rezonabile cu privire la săvârșirea unei fapte grave, de un pericol concret ridicat justifică pe deplin continuarea detenției.
3. Curtea constată că apărările inculpatului sunt vădit nefondate, iar necesitatea protejării unui interes precumpănitor, general al societății primează corotirii celui de ordin personal al recurentului.
4. Curtea, apreciind că lăsarea în libertate ar prejudicia, sub aspectul securității, ordinea și liniștea publică, aceasta fiind realmente amenințată, va respinge ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul inculpatului, cu consecința obligării lui la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 27.01.2009
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu, Leontin
