Infracțiuni privind regimul de deținere al câinilor agresivi și periculoși (oug nr. 55/2002). Decizia 37/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 37/2009
Ședința publică din 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 272/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul asistat de apărător ales, avocat și partea civilă intimată asistată de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs, formulate de inculpatul recurent.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar caracterizarea inculpatului de la ultimul loc de muncă și practică judiciară.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, în principal desființarea deciziei penale nr. 272/A/2008 a Tribunalului Hunedoara și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală. Dacă instanța va constata și reține elemente de vinovăție în sarcina inculpatului, având în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a a, b și c Cod penal, solicită aplicarea măsurii prev. de art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit.1Codul d e procedură penală. Apreciază că rezultatul nu era previzibil, că nu există elemente certe că acei câini ai inculpatului au săvârșit incidentul. Apreciază că intenția sau culpa inculpatului nu poate fi reținută iar condamnarea pentru neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin asupra victimei, a fost în mod injust stabilită de instanța de fond, având în vedere că în speță, câinii se aflau legați cu lanțuri iar cățeaua era încuiată în șură, curtea inculpatului fiind îngrădită și asigurată.
Solicită instanței să constate că prevederile art. 1001 cod civil nu sunt aplicabile în această speță.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al părții civile, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei.
Cu privire la susținerea apărătorului inculpatului referitoare la faptul că partea civilă nu este îndreptățită a se constituie parte civilă în acest proces, solicită să se observe faptul că art. 14 și urm. din Codul d e procedură penală nu au fost abrogate, calitatea de moștenitor este dovedită, astfel că apreciază că aceasta este îndreptățită să se constituie parte civilă.
Cu privire la critica adusă instanței de fond apreciază că aceasta este nefondată deoarece inculpatul, în apel, după ce a recunoscut fapta, a arătat că a fost primul care a găsit cadavrul mamei părții civile.
Precizează că după repetate atenționări a inculpatului, efectuate de mai multe persoane, acesta nu a înțeles să își lege câinii care erau foarte agresivi, unul dintre aceștia purtând numele de "", tocmai pentru faptul că era agresiv.
Arată că există procesul verbal de cercetare locală efectuat de organele de poliție unde au fost identificați câinii, s-a stabilit că aceștia aparțin inculpatului și din care rezultă că a fost găsită victima și în ce modalitate, și anume: cu întreg sistemul muscular zdrențuit, mâna dreaptă mâncată de câini, împrejurări dramatice ce au constitut o traumă psihică asupra familiei victimei, motiv pentru care apreciază că partea civilă este îndreptățită la daunele civile.
Solicită coroborarea împrejurărilor dovedite cu atitudinea inculpatului constând în imposibilitatea de a înțelege consecințele faptei sale, considerând că această atitudine trebuie sancționată, în condițiile în care nu are conștiința faptei pe care a săvârșit-
Pentru aceste motive solicită instanței să constate că aspectele invocate de inculpat sunt nefondate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, apreciind că probatoriul administrat în cauză este concludent și angajarea răspunderii civile este obligatorie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și că nu se consideră vinovat, având în vedere că la momentul respectiv nu a fost acasă iar câinii erau legați. Mai arată că în prezent nu mai deține nici un câine.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 43/2008, a fost condamnat inculpatul la:
- 2 ( doi ) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin, prevăzută și pedepsită de art. 11 alin. 1 și 3 din OUG nr.55/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.60/2003 (comisă la data de 27.01.2007).
În temeiul art.81,82 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 pen.
A interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, menționată mai sus, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A obligat pe inculpatul să plătească părții civile, suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, și 4.500 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea si parastasele ocazionate de decesul victimei.
A respins, in rest, cererea de daune morale formulată în cauză.
În baza art.191 alin.1 pr. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 alin. 1 și 2. pr. pen. a obligat pe inculpat, la plata sumei de 500 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în comuna de, sat, nr.34, jud. H și, în această gospodărie, deținea trei câini: și, și o cățea -. Tot în comuna de, sat, locuia și numita, care deținea o casă bătrânească, situată în apropierea casei unde locuia inculpatul.
La data de 27.01.2007, inculpatul a plecat de acasă, deplasându-se spre centrul satului, și a lăsat pe cei doi câini legați în lanț, iar cățeaua a lăsat-o în libertate, în șura unde avea doi pui. În timp ce se deplasa spre centrul satului a întâlnit-o pe numita, care se deplasa în sens contrar, spre o casă bătrânească aflată în apropierea locuinței inculpatului și cu care a discutat; întorcându-se spre casă după aproximativ o oră, a găsit-o pe numita căzută la pământ, câinii inculpatului erau în libertate, în apropierea victimei, aveau pe și urme de sânge, iar pe unul din aceștia inculpatul l-a văzut mușcând pe victimă, victima prezentând numeroase mușcături.
În urma mușcăturilor celor trei câini ai inculpatului, numita a decedat, din raportul medico legal de necropsie nr. 45028/A/2007 ( 26-27 p) rezultând că moartea numitei s-a datorat hemoragiei externe consecutiv unor multiple plăgi mușcate cu distrucții extinse musco - vasculare ale membrelor.
Inculpatul, fiind audiat în dosarul de urmărire penală ( 48-52 p) a recunoscut că deținea în gospodărie trei câini - din care pe doi - un mascul de culoare galbenă pe care îl cheamă"l" și o femelă "" pe care îi ținea legați în lanț pentru că sunt răi, precum și un al treilea, de culoare maro închis numit "" pe care nu-l ținea legat. A mai arătat că, la data de 27.01.2007, a plecat de acasă, și a lăsat pe cei doi câini legați în lanț, iar cățeaua a lăsat-o în libertate, în șura unde avea doi pui și când s-a întors, a văzut pe câinele de culoare maro că trăgea de ceva, apoi a găsit-o pe căzută pe și a văzut că câinii săi sunt dezlegați și prezentau urme de sânge pe gât și labe, iar cel galben trăgea o parte din lanț după el.
Fiind audiat în instanță, inculpatul a declarat că își susține declarațiile date în fața procurorului dar nu și cele date la poliție, cu motivarea că la audierea făcută de organele de poliție din de a fost în stare de șoc, datorită celor întâmplate (13). A arătat că, atunci când a revenit spre casă, a văzut că cei doi câini ai săi, cel maro și cel galben erau liberi, fiecare cu câte o bucată de lanț de gât, dar câinele galben se bătea cu alți doi câini străini; că și câinele se afla în apropiere de victimă, dar, personal, nu a văzut pe nici unul din câinii săi mușcând pe victimă. A mai arătat că prin zonă sunt mai mulți căini vagabonzi, că niciodată nu a văzut câinii săi să muște pe cineva, că aceștia au fost legați cu lanț, dar probabil au rupt lanțul fiind provocați de alți câini.
De asemenea, prin concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a solicitat achitarea sa, cu motivarea că din probe nu rezultă că, câinii săi sunt cei care au mușcat victima, că în sat sunt mulți câini vagabonzi, că acești câini sunt de potrivită și nu puteau produce mușcăturile suferite de victimă. Inculpatul, printr-un memoriu depus la dosar (58) a mai arătat că, la prima audiere se afla în stare de șoc în urma celor petrecute, iar a doua audiere, la Poliția s-a făcut după externarea sa de la Spitalul de Psihiatrie.
Susținerile inculpatului nu au putut fi reținute,în cauză dovedindu-se faptul că, câinii săi sunt aceia care au mușcat victima - mușcături ce au provocat decesul acesteia, și că acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că inculpatul, deși cunoștea că câinii sunt periculoși nu i-a legat în m corespunzător, cu un lanț adecvat care să prevină ruperea acestuia scăparea în libertate a câinilor, și mai mult lăsase cățeaua dezlegată când a plecat de acasă.
Astfel, aspectul că inculpatul cunoștea că acești câini sunt periculoși și avea obligația de a lua măsuri corespunzătoare pentru prevenirea atacului canin rezultă din declarațiile martorilor și, ambii martori declarând că cunosc faptul că inculpatul deținea în gospodărie trei câini agresivi, pe care îi lăsa în libertate și ieșeau pe drum, că în vara anului 2006 numita a fost atacată de acești câini, că și martora a fost atacată de mai multe ori de acești câini, că martorii au atenționat în repetate rânduri pe inculpat să nu-și mai lase câinii liberi. Și martorul (42 p ) a declarat că cei trei câini ai inculpatului erau de obicei dezlegați, că aceștia, în urmă cu mai mult timp, ai1 mușcat pe numitul. În instanță, același martor, vecin cu locuința-inculpatului, a declarat că inculpatul ținea cei trei câini în gospodărie, că i-a spus personal inculpatului să-și țină legați câinii că o să aibă necazuri din cauza lor.
Apoi s-a reținut că, în procesul verbal din data de 20.01.2007 întocmit de organele de poliție la fața locului(5 p), s-a consemnat împrejurarea că inculpatul a afirmat personal că unul din câinii lui - cel de culoare închisă,mușca din corpul victimei; în aceeași împrejurare, a prezentat organelor de poliție și câinele de culoare gălbuie - la care îi zicea "l"deoarece este foarte rău, iar acel câini prezenta de culoare brun - roșiatică ce par a fi sânge pe, gât și labe,precum și celălalt câine, care și acesta prezenta de culoare brun-roșiatică ce par a fi sânge pe, gât și labe. în acea împrejurare, nici organele de poliție nu au sesizat, nici inculpatul nu a afirmat că în zonă s-ar mai afla câini vagabonzi.
Chiar acceptând însă ipoteza că, și vreun alt câine ar fi mușcat pe victimă (deși, imediat după producerea incidentului, inculpatul nu a susținut că ar fi remarcat la locul faptei și alți câini în afară de ai săi), s-a apreciat că această împrejurare nu ar fi de natură a exonera de vinovăție pe inculpat, câtă vreme s-a dovedit faptul că și câinii inculpatului au mușcat victima, în localitate se cunoștea iar inculpatul fusese atenționat de mai multe persoane că cei trei câini ai săi sunt periculoși, astfel încât inculpatul avea obligația să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni - chiar dacă ar fi fost întărâtați de alți câini - posibilitatea ca aceștia să se elibereze.
, fiul victimei, s-a constituit parte civilă în cauză, inițial cu sumele de 10.000 lei daune morale și 2.000 lei daune materiale( 14), pretenții majorate apoi la suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și 4.500 lei daune materiale (24).
Cât privește cererea de daune morale formulată în cauză de fiul defunctului, instanța a apreciat că aceasta,este în parte, întemeiată.
În acest sens, s-a constatat că, prin infracțiunea comisă de inculpat, care a condus la decesul victimei, s-a produs o mare suferință psihică fiului său, suferință ce constituie un important prejudiciu moral ce se impune a fi reparat, prin acordarea unor despăgubiri bănești.
Ținând seama de toate aspectele ce rezultă din probele administrate în cauză referitoare la persoana victimei, cunoscută și apreciată în comunitatea din localitatea în care a trăit împreună cu familia, reținând că fără îndoială personalitatea acesteia s-a manifestat și în cadrul familiei, determinând relații puternice de afecțiune între mamă și fiu, precum și aspectele referitoare la modul tragic în care s-a produs decesul victimei, starea în care aceasta a fost găsită și văzută de fiul ei, ecoul negativ lăsat în localitate și nu numai cu privire la modul în care victima și-a găsit sfârșitul, instanța de fond a apreciat că acordarea unor daune morale în cuantum de câte 15.000 lei pentru fiul victimei, este necesară, dar și suficientă, pentru repararea prejudiciului moral cauzat acestora prin fapta inculpatului și a fost respinsă, în rest, ca neîntemeiată, cererea de daune morale.
În consecință, văzând și dispozițiile art.14,15,346 pr. pen,art. 998, 999, inculpatul a fost obligat la plata sumei 15.000 lei daune morale către partea civilă.
Totodată, în baza acelorași texte legale, și văzând faptul că în cauză s-a dovedit faptul că partea civilă a efectuat cheltuieli în cuantum de 4500 lei, legate de înmormântarea și parastasele de pomenire ale defunctei, de 6 săptămâni și de 6 luni,conform declarațiilor martorilor (40), (41), (42) inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4500 lei cu titlu de daune materiale, către partea civilă.
Împotriva acestei soluții, în termen și motivat, au declarat apel partea civilă și inculpatul.
Motivul de apel formulat de partea civilă vizează cuantumul despăgubirilor civile solicitate în sensul majorării de la 15.000 lei la 30.000 lei.
Motivele de apel formulate de inculpat vizează achitarea sa în baza disp. art. 10 lit. a rap.C.P.P. la art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. art. 10 lit. c rap.C.P.P. la art. 11 pct. 2 lit. a sau C.P.P. art. 10 lit. e rap.C.P.P. la art. 44 și 47 Cp. și art. 11 pct. 2 lit. a
C.P.P.Prin decizia penală nr. 272/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și inculpatul și inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a acordat 15.000 lei cu titlu de daune morale avându-se în vedere suferințele psihice cauzate părții civile (fiul victimei) raportat la condițiile concrete în care s- produs decesul mamei sa1e.
Partea civilă a solicitat 30.000 de lei despăgubiri cu titlu de daune morale.
Față de criteriile reținute în mod corect prima instanță cu ocazia cuantificării despăgubirilor morale, suma de 15.000 lei apărând și în opinia instanței de apel ca suficientă și echitabilă despăgubire pentru suferințele încercate de partea civilă ca urmare a decesului mamei sale în condițiile reținute în actul de sesizare a instanței.
În ceea ce privește motivele de apel formulate de inculpat acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, nu s-a putut reține incidența disp. art. 10 lit. "a" în C.P.P. condițiile în care victima a decedat ca urmare a hemoragiei externe consecutiv unor multiple plăgi mușcate cu destrucții extinse musco-vasculare ale membrelor, astfel că există o faptă în materialitatea ei.
Nu s-a putut reține nici incidența disp. art. 10 lit. C.P.P. în condițiile în care fapta a fost dovedită cu materialul probator existent la dosarul cauzei, respectiv declarațiile martorilor, (prin care se dovedește existența câinilor și agresivitatea acestora), procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto care demonstrează că doar unul din cei trei câini aparținând inculpatului era legat precum și urmele de sânge pe care aceștia le aveau pe, declarațiile inculpatului date imediat după producerea tragicului eveniment și care nu au fost înlăturate doar pentru că acesta a revenit asupra lor în mod nejustificat.
Inculpatul arată că era în stare de șoc în momentul în care a dat declarații și că a fost agresat de agenții de poliție. Chiar dacă se poate reține starea de șoc a acestuia imediat după producerea tragicului eveniment, nimic nu-l împiedica să refuze să facă declarații, iar agresarea sa de către agenții de poliție nu a fost dovedită cu atât mai mult cu cât la dosarul de urmărire penală există două procese verbale prin care se constată refuzul inculpatului de a se prezenta în fața organelor de anchetă și de a face declarații precum și motivul acestora.
Încercarea inculpatului de a atribui decesul victimei unor câini necunoscuți a căror pază nu era în sarcina sa este nesusținută sub aspect probator, rezumându-se la simple afirmații făcute de inculpat.
În ceea ce privește incidența disp. art. 10 lit. e cu C.P.P. referire la art. 44 Cp. aceasta este departe de a avea legătură cu prezenta cauză astfel că nu a putut fi reținută de către instanță, textul de lege invocat ca si cauza de excludere a vinovăției fiind in contradicție cu natura juridica a faptei incriminate si condițiile concrete de săvârșire a acesteia.
În aceeași măsură și pentru aceleași considerente nu a putut fi reținută nici incidența disp. art. 47 Cp.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că nu este vinovat de săvârșirea faptei deoarece a luat măsurile de prevenire a atacului canin, iar instanța de apel nu a admis probele propuse.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 și pct. 18 Cod pr. pen.
Din perspectiva cazurilor de casare prevăzute mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective ale cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în data de 27.01.2007, în jurul orelor 12,30, ca urmare a împrejurării că inculpatul nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea unui atac canin, doi câini aparținând inculpatului au atacat-o pe victima, care a decedat ca urmare a hemoragiei externe consecutiv unor plăgi mușcate cu destrucții extinse musculo-vasculare ale membrelor.
Raportat la starea de fapt, instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptei, potrivit art. 11 alin. 1 și 3 din OUG nr. 55/2002 și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei.
Între ceea ce rezultă din situația dosarului, privită ca o stare de fapt și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei nu există o contrarietate evidentă și necontroversată de natură a determina o eroare gravă de fapt esențială, de natură a duce la achitarea inculpatului.
Astfel, din coroborarea procesului verbal de cercetare la fața locului, care constată că doar unul dintre cei trei câini aparținând inculpatului, cu planșele foto, care evidențiază că cei doi câini aveau urme de sânge pe, cu declarația inculpatului ( 48 dup), care afirmă că la aproximativ 60 de casă a observat când câinele a tras de victimă, iar ulterior a fugit în gospodăria lui, rezultă că inculpatul nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea atacului canin.
Referitor la motivul de recurs, prin care s-a susținut că instanța prin respingerea audierii martorului a influența soluția procesului, acesta este nefondat, deoarece împrejurarea că gospodăria inculpatului este împrejmuită și câinii au fost legați nu este de natură a schimba soluția cauzei.
Privind soluționarea laturii civile, probatoriul administrat a fost de natură a elucida cuantumul cheltuielilor de înmormântare, iar audierea martorului este, din această perspectivă, inutilă.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 272/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, și 800 lei părții civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.02.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu, Leontin
