Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 391/R/2009
Ședința publică din 15 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer Judecător
JUDECĂTORI: Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 01.06.2009 pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R din cadrul Baroului C, toți avocații cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că își menține recursul formulat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, depune la dosar un memoriu în susținerea recursului în care arată că nu mai subzistă cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. invocând declarațiile martorilor,.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună continuarea judecății cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că durata rezonabilă a arestului preventiv a fost depășită și s-a transformat într-o pedeapsă, și temeiurile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu mai subzistă și nu a fost motivat de instanța de fond raportat la probele administrate în cauză. Totodată, arată că se contestă incidența art. 143 Cod pr.pen. iar probele administrate în cauză sunt contradictorii ceea ce atrage incidența principiului in dubio pro reo.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că în privința incidenței art.143 Cod pr.pen. Curtea de Apel s-a mai pronunțat, arătând că există probe din care rezultă vinovăția inculpatului. De asemenea, apreciază că termenul rezonabil nu a fost depșit și că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. arătând că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în primul rând din analizarea personalității inculpatului, acesta fiind condamnat anterior și a comis două infracțiuni intenționate, respectiv a condus fără permis și a părăsit locul accidentului, precum și urmările faptei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 01.06.2009 pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Cluj, în baza art. 300/2 rap. la art.160/b alin.3 proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.08.1975 în G, jud.C, CNP.-, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că temeiurile avute în vedere la data arestării inculpatului subzistă și în prezent, și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia (respectiv cele prev. de art.143 alin.1, art.148 lit.f proc.pen.) în sensul că, la dosar, există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui (conducerea unui autovehicul fără permis, vătămare corporală gravă din culpă și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de cercetare penală), acesta a fost condamnat anterior de mai multe ori, inclusiv pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea circulației, la pedepse cu închisoarea în regim de detenție, iar lăsarea sa în libertate prezintă în mod evident un pericol pentru ordinea publică, având în vedere atât gradul de pericol social concret, ridicat, al faptelor comise, cât și perseverența infracțională de care acesta dă dovadă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea soluției instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună punerea sa în libertate.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată deoarece nu el a condus autoturismul implicat în accidentul de circulație și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.45/26.07.2008 a Judecătoriei Cluj -N s-a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 15 zile, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. f proc.pen. emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.50/26.07.2008.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată, iar prin sentința penală nr.157/2009 a Judecătoriei Cluj -N s-a dispus condamnarea susnumitului la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție, reținându-se în sarcina sa că la data de 24.07.2008 a condus pe drumul public din C-N autoturismul marca Opel fără a deține permis de conducere, împrejurare în care a cauzat un accident rutier în urma căruia s-a produs vătămarea corporală a numitului, care a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale, iar după evenimentul rutier, inculpatul a părăsit locul accidentului, înainte de identificarea sași efectuarea cercetărilor de către poliție.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, iar în ședința publică din data de 6.04.2009 Tribunalul Cluja verificat măsura arestului preventiv, pe care a menținut-o în baza art.300/2 rap. la art.160/.b C.P.P. încheierea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 225/R/13.04.2009 a Curții de APEL CLUJ prin respingerea recursului inculpatului.
Analizând probele administrate până în prezent, curtea constată că n cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. și art.68/1 proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și pentru care a și fost condamnat în primă instanță, în acest sens fiind declarațiile părții civile și ale martorilor oculari.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru fapte grave de pericol și rezultat, sever sancționate de legea penală, față de perseverența inculpatului în comiterea unor infracțiuni de aceeași natură pentru care a și fost condamnat anterior, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
În final, este de observat că durata arestării preventive a inculpatului nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpatului raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de acesta, de condițiile concrete în care acestea s-au desfășurat, precum și de existența unor declarații contradictorii, aspecte care impun o perioadă de timp mai îndelungată pentru administrarea tuturor probelor și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpat, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv al acestuia se justifică și se impune cu necesitate.
Pentru aceste motive curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din
Potrivit art. 192 al.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 16.08.1975 în G, jud. C, deținut în Penitenciarul Gherla ) împotriva încheierii penale din 01.06.2009 pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Cluj.
Stabilește suma de 100 lei în favoarea Baroului C ce se va avansa din.
Obligă inculpatul să achite 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./19.06.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
