Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 390/R/2009
Ședința publică din 15 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.303/R/13.05.2009 a Curții de APEL CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care contestatorul personal a depus un memoriu la dosar în care precizează că temeiul contestației este prevăzut de art.386 lit.c Cod pr.pen. întrucât instanța de fond nu a avut competența de revocare un ordin de grațiere, martorii nu au fost citați legal și cauza nu a fost lămurită din toate aspectele.
Contestatorul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul contestatorului lasă la aprecierea instanței dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.386 Cod pr.pen.
Procurorul solicită respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul întrucât motivele invocate de acesta nu se circumscriu art. 386 Cod pr.pen.
Contestatorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2/09.01.2009 Judecătoriei Huedin, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 16.01.1982 în C-N) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
- s-a constatat că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Gherla prin sentința penală nr. 1401/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare;
- s-a constatat că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Gherla prin sentința penală nr. 1402/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare;
- s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin cele două sentințe sunt concurente;
- în baza art. 36 Cod penal s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună aplicată inculpatului prin nr. 1401/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla în cele două pedepse concurente de 9 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 1 din nr.OG 36/1998 și 1 an pentru infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. 1 și 4 din Legea nr. 26 /1996 și s-a înlăturat sporul 1 lună aplicat prin această sentință;
- în baza art. 36 Cod penal s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.1402/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla în cele două pedepse concurente de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 1 din OG nr. 96/1998 și 2 ani și 4 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. 1 și 4 din Legea nr. 26 /1996 și s-a înlăturat sporul 3 luni aplicat prin această sentință;
- s-au contopit cele două pedepse de 9 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 1din nr.OG 36/1998 și 1 an pentru infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. 1 și 4 din Legea nr. 26 /1996 aplicate inculpatului prin nr. 1401/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla, cu cele două pedepse de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. 1 din nr.OG 96/1998 și 2 ani și 4 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. 1 și 4 din Legea nr. 26 /1996, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare;
- s-a constatat că din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, inculpatul a început executarea pedepsei la data de 03.12.2002 și a fost liberat la data de 04.04.2003 cu un rest de pedeapsă de 1216 zile.
- s-a constatat incidența asupra fiecărei pedepse componente a dispozițiilor referitoare la grațiere, prevăzute de Legea nr. 543/2002;
- în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea restului de 1216 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni și s-a dispus executarea restului pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani și 1216 zile închisoare;
- în baza art. 71 Cod pen. pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod pen.;
- în baza art. 350. pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului;
- în baza art. 88 Cod pen. s-a dedus durata arestului preventiv începând cu data de 16.11.2007 până la zi.
- s-a dispus revocarea mandatului nr. 1722/2002 emis de Judecătoria Gherla în baza sentinței nr. 1401/2002 pronunțată de Judecătoria Gherla;
- s-a dispus revocarea mandatului nr. 1724/2002 emis de Judecătoria Gherla în baza sentinței nr. 1402/2002 pronunțată de Judecătoria Gherla;
- s-a dispus emiterea unui nou mandat conform sentinței pronunțate;
- în baza art. 14 și 346 Cod proced.pen. raportat la art. 998 și urm. Cod Civ. s-a constatat că părții civile, domiciliat în., sat -sat, nr. 112, jud. C i-a fost restituit calul sustras:
- în baza art. 14 și 346 Cod proced.pen. raportat la art. 998 și urm. Cod civil, s-au respins celelalte pretenții ale părții civile, ca neîntemeiate;
În baza art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul G ( fiul lui G și, născut la 04.04.1970 în, jud. C) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului;
- în baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal;
- în baza art. 191 alin. 1. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare;
- în baza art. 191 alin. 1 Cod proced pen. a fost obligat inculpatul G la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 10.04.2007 sub nr. 614/P/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedina dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g Pen.
S-a reținut în actul de inculpare și sesizare a instanței că, în noaptea de 23/24.09.2005 inculpatul a sustras de pe pășunea satului -sat, un armăsar de culoare galbenă în valoare de 3.000 lei, aparținând părții vătămate, care legase calul să pască în apropiere de stâna sa de oi.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr-.
Inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând în fața instanței că are calul în urma unui schimb făcut cu numitul G zis "".
După audierea martorului G, acesta a arătat că el i-a dat calul lui în urma unui schimb și că acel ar fi mers singur după căruța sa din localitatea până în mun. C-
Martorul a fost testat cu tehnica poligraf, specialistul psiholog a ajuns la concluzia că pentru răspunsurile numitului G la întrebările relevante ale cauzei, au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.
Raportat la probatoriul administrat, la termenul de judecată din data de 16.11.2007 reprezentantul Parchetului a solicitat extinderea procesului penal împotriva numitului G pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 Cod pen. și a pus în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia.
La termenul de judecată din data de 07.12.2007 instanța, în baza art. 337 Cod pr.pen. cu referire la art. 336 Cod pr.pen. a extins procesul penal împotriva inculpatului G pentru infracțiunea sus-menționată.
Prin sentința penală nr.13/24.01.2008 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și, față de dispozițiile art. 7 Legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea restului de 1216 zile rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 1216 zile închisoare.
Inculpatul Gaf ost condamnat prin aceeași sentință la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați, apelurile fiind înregistrate la Tribunalul Cluj sub nr. dosar -. Prin decizia penală nr. 159/A/12.05.2008, Tribunalul Cluja respins ca nefondate apelurile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, recursul fiind înregistrat la Curtea de APEL CLUJ sub nr. dosar -.
Prin decizia penală nr.485/R/12.08.2008 au fost admise recursurile inculpaților, casate în întregime atât sentința penală nr. 13/2008, pronunțată de Judecătoria Huedin, cât și decizia penală nr. 159/A/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.
Potrivit deciziei de casare, cu ocazia rejudecării s-a dispus ca instanța de fond să procedeze, în ceea ce îl privește pe inculpatul, la efectuarea operațiunilor juridice care se impun, respectiv contopirea pedepselor și revocarea grațierii, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul G, să procedeze la audierea acestuia cu respectarea dreptului la apărare și să stabilească o încadrare juridică corectă a faptei reținute în sarcina sa.
În rejudecare, cu respectarea drepturilor lor procesuale prevăzute de art. 322. pr.pen. au fost audiați inculpații și
Pentru respectarea dreptului la apărare, au fost audiați nemijlocit martorii propuși de către inculpați, și.
În ceea ce îi privește pe martorii din rechizitoriu, și, întrucât aceștia nu au putut fi audiați, deși au fost citați la mai multe termene de judecată cu mandat de aducere, instanța de fond a dat citire în ședință publică, în baza art. 327 alin. 3 Cod pr.pen. declarațiilor luate în faza de urmărire penală.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 24.09.2005 partea vătămată, s-a plâns organelor Postului de Poliție, cu privire la faptul că în noaptea de 23/24.09.2005, între orele 01.00 - 04.00, autori necunoscuți i-au sustras un armăsar de culoare galbenă, în vârstă de 2 ani, care era legat la pe pășunea satului, în apropiere de stâna sa de oi.
Partea vătămată a bănuit că i-a fost furat calul, întrucât a găsit tăiată cureaua cu care fusese legat calul de un Ť. metalic pe pășune, iar din investigațiile efectuate, a aflat că în dimineața zilei de 24.09.2005, în jurul orelor 04.00 - 04.30, calul său fusese văzut în satul pe DJ 108, legat de o căruță trasă de un alb, care se îndrepta spre municipiul C-
În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție, s-a stabilit că autorul furtului este inculpatul, care locuiește în com., sat nr. 24, jud. C, iar calul s-ar afla la locuința acestuia. Astfel, la data de 04.10.2005, organele de poliție însoțite de partea vătămată, s-au deplasat la locuința inculpatului și au găsit calul în curte, legat de un copac, având la gât o bucată din cureaua cu care fusese legat pe pășune în noaptea de 23/24.09.2005.
Întrucât partea vătămată și-a recunoscut calul, organele de poliție i l-au restituit.
În dreptul procesual penal român funcționează principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit căruia probele nu au o valoare dinainte stabilită. Astfel, declarația inculpatului este divizibilă și retractabilă și, față de dispozițiile art. 69 Cod pr pen. are forță probantă numai dacă se coroborează cu restul probelor administrate. Declarația părții vătămate are forță probantă numai dacă se coroborează cu restul probelor iar declarațiile martorilor, spre deosebire de cele ale inculpatului și părții vătămate, pot servi necondiționat la aflarea adevărului, fără a fi nevoie să fie coroborate.
Audiat în rejudecare, inculpatul a recunoscut faptul că în toamna anului 2005, pe timp de noapte, a furat de pe pășunea satului un de culoare galbenă, pe care l-a dus la domiciliul său unde, la aproximativ 5-6 zile a fost găsit de către organele de poliție. În ceea ce privește declarațiile anterioare, inculpatul a precizat în mod expres în fața instanței de fond, că a mințit în legătură cu schimbul de cai pe care a pretins că l-a făcut cu martorul. A precizat inculpatul, că se afla în stare de ebrietate, iar furtul l-a comis împreună cu numitul.
Inculpatul a precizat că a insistat ca inculpatul G să declare că el a fost cel care a făcut un schimb de cai cu martorul, iar acesta a fost de acord în cele din urmă, întrucât fusese arestat și urma să-și contopească pedepsele.
Declarația inculpatului se coroborează, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt, atât cu declarația inculpatului G, cât și cu restul probelor administrate.
Potrivit declarației inculpatului, dată în fața instanței în rejudecare, inculpatul i-a propus să ia asupra sa furtul calului, întrucât el era oricum arestat, iar despre furtul calului a aflat tot de la inculpatul.
Calul a fost găsit la locuința inculpatului din comuna, sat, legat de un copac, având la gât o bucată din cureaua cu care fusese legat pe pășunea satului în noaptea de 23/24.09.2005, iar sub acest aspect, declarația inculpatului se coroborează și cu dovezile de ridicare și predare a calului, întocmite la data de 04.10.2005, potrivit cărora calul furat de la partea vătămată a fost găsit la domiciliul inculpatului, precum și cu declarațiile martorilor și, potrivit cărora între inculpat și martorul nu a avut loc nici un schimb de cai.
Inculpatul a fost văzut de către martorii, în seara zilei de 24.09.2005, în jurul orelor 22.30, pe raza localității, călare pe un de culoare galbenă, iar inculpatul a confirmat că s-a întâlnit cu aceștia.
De asemenea, declarația inculpatului se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză nr.852.964/22.02.2006, potrivit cărora, reactivitatea prezentată de către, îl indică pe acesta ca fiind autorul furtului.
În ceea ce privește implicarea martorului în furtul calului, declarația singulară a celor doi inculpați, nu se coroborează cu restul probelor administrate, deși au fost audiate ca martor persoanele indicate de către inculpat.
Audiat nemijlocit de către instanță, martorul a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul G, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, l-a văzut o singură dată în localitatea. Martorul a precizat că nu are cunoștință despre furtul calului.
Deși inculpatul a susținut că înainte de comiterea furtului, a băut împreună cu martorul la domiciliul martorului, în prezența căruia s-a discutat despre furtul ce urma a fi comis, audiat nemijlocit, martorul a precizat că la el acasă sau în prezența sa inculpatul și martorul nu s-au întâlnit niciodată, nu au băut niciodată împreună și, potrivit cunoștințelor sale, cei doi nu s-au întâlnit niciodată. A precizat martorul că nu l-a văzut niciodată pe inculpat la domiciliul cumnatului său,.
În drept, instanța a constatat că:
Fapta inculpatului, care în noaptea de 23/24.09.2005 a sustras de pe pășunea satului -sat, un armăsar de culoare galbenă în valoare de 3.000 lei, aparținând părții vătămate, care legase calul să pască în apropiere de stâna sa de oi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 rap. la art 209 alin.1 lit.g Cod pen, atât sub raportul laturii obiective, cât și sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului și urmarea periculoasă existând legătură de cauzalitate.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod pen. dispozițiile art. 52 Cod penal, antecedentele inculpatului precum și circumstanțele personale ale acestuia.
Deși în rejudecare, inculpatul a recunoscut în declarația dată comiterea infracțiunii, având în vedere atitudinea acestuia pe parcursul întregului proces penal, nu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală 1402/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla la 2 ani și 7 luni închisoare pentru infracțiuni silvice, fiind arestat la 03.12.2002 și liberat la 04.04.2003, cu un rest de 1216 zile, pedeapsa fiind grațiată conf. G nr. 18/04.04.2003, acesta fiind în stare de recidivă postcondamnatorie.
Față de considerentele expus, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Instanța de fond a constatat că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Gherla prin sentința penală nr. 1401/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare.
Raportat la antecedentele inculpatului, s-a constatat că acesta a fost condamnat de Judecătoria Gherla prin sentința penală nr. 1401/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare, iar prin sentința penală nr. 1402/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin cele două sentințe fiind concurente.
În baza art. 36 Cod penal s-au descontopit pedepsele rezultante, mai sus arătate, în componentele lor și s-au înlăturat sporurile aplicate prin acestea, după care s-au contopit pedepsele componente ale celor două rezultante în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, care a fost sporită cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare.
S-a constatat că din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, inculpatul executat perioada 03.12.2002 - 04.04.2003, fiind liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 1216 zile.
A constatat incidența asupra fiecărei pedepse componente a dispozițiilor referitoare la grațiere, prevăzute de Legea nr. 543/2002.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s- revocat grațierea restului de 1216 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare și s-a dispus executarea restului, pe lângă pedeapsa nou aplicată, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani și 1216 zile închisoare.
Partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli făcute în perioada, în care a căutat calul. Cererea nu a fost dovedită. În ceea ce privește calul furat de către inculpat, acesta a fost restituit părții vătămate.
În baza art. 14 și 346 Cod proced.pen. raportat la art. 998 și urm. Cod Civ. instanța de fond a constatat că părții civile, i-a fost restituit calul sustras.
În baza art. 14 și 346 Cod proced.pen. raportat la art. 998 și urm. Civ a respins celelalte pretenții ale părții civile, ca neîntemeiate.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G, instanța a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 09.01.2009 a fost formulată o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de favorizare a infractorului, faptă prevăzută de art. 264 Cod penal, în infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, cerere care a fost respinsă de către instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 260 Cod penal, infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ceea ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
activ al infracțiunii este calificat, fiind necesar ca persoana să aibă calitatea de martor, adică să fie o persoană care, având cunoștință despre anumite date, fapte, împrejurări de natură a servi aflării adevărului, este chemată pentru a fi ascultată,
Sub raportul laturii obiective, infracțiunea se săvârșește fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune.
Astfel, infracțiunea se săvârșește prin fapta martorului care fie face afirmații nesincere, în neconcordanță cu ceea ce știe, afirmații mincinoase, fie nu spune tot ceea ce știe în legătură cu împrejurări esențiale ale cauzei, împrejurări care pot servi la stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei. Este, de asemenea necesar, în realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni, ca inculpatul să fie audiat cu privire la aceste aspecte într-o cauză civilă, penală, disciplinară și să fie întrebat asupra acestor împrejurări.
Urmarea periculoasă constă în starea de pericol la adresa înfăptuirii justiției.
Sub raportul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
Față de dispozițiile art. 264 Cod penal, infracțiunea de favorizare a infractorului constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata, executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Subiect al acestei infracțiuni poate fi orice persoană care răspunde penal.
Sub raportul laturii obiective, infracțiunea se săvârșește printr-o acțiune de ajutor dat unui infractor, prin acte comisive sau omisive, personal sau prin intermediar fără o înțelegere prealabilă, cu scopul de zădărnici urmărirea penală, judecata, executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Urmarea periculoasă constă în starea de pericol la adresa înfăptuirii justiției penale, sub aspectul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârșit infracțiuni.
Sub raportul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
În speță, potrivit declarațiilor inculpatului, acesta l-a contactat pe inculpatul G pentru a-i cere acestuia să-l ajute, în sensul de a da declarații mincinoase cu privire la existența unui schimb de cai. Inculpatul nu a acceptat acest lucru decât după ce a fost arestat, moment în care a fost de acord imediat.
În declarația dată în fața instanței inculpatul a menționat că a fost de acord cu inițiativa inculpatului întrucât el era deja arestat. Potrivit declarației sale, la luarea hotărârii, inculpatul a avut convingerea că,îl scapă, pe inculpatul.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G care, în cursul procesului penal în care inculpatul era acuzat de furtul unui, a arătat că el i-a dat calul lui, în urma unui schimb și că acel ar fi mers singur după căruța sa, din localitatea până în mun. C-N, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 Cod pen, atât sub raportul laturii obiective, cât și sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului și urmarea periculoasă existând legătură de cauzalitate. Instanța de fond a apreciat sub acest aspect, că intenția clară a inculpatului a fost aceea de a zădărnici urmărirea penală, judecarea și condamnarea inculpatului, urmând ca răspunderea penală pentru fapta pentru care inculpatul era acuzat să-i revină lui, care oricum era arestat, iar inculpatul să rămână în libertate. În cele din urmă, intenția inculpatului a fost aceea de a-i asigura inculpatului produsul infracțiunii sale.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod pen. dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și circumstanțele personale ale acestuia.
Față de considerentele expuse, l-a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel inculpatul, declarația fiind depusă la administrația locului de deținere la 14.01.2009 și înregistrată la Judecătoria Huedin la data de 22.01.2009.
În motivarea apelului inculpatul a criticat soluția instanței de fond, ca netemeinică, apreciind cuantumul pedepsei rezultante ca fiind exagerat de mare în raport de circumstanțele reale și cele personale.
Prin decizia penală nr. 52/A/2009, Tribunalul Cluj, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. a admis apelul declarat de către inculpatul împotriva Sentinței penale nr. 2/2009 a Judecătoriei Huedin, pe care a desființat-o cu privire la cuantumul restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului apelant, a aplicării art. 7 din Legea nr. 543/2002 și a conținutului pedepsei accesorii aplicate și rejudecând în aceste limite:
A constatat că din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, aplicată inculpatului în urma contopirii pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 1401/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla și sentința penală nr. 1402/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla, acesta a executat de la data de 03.12.2002 și până la data de 04.04.2003 cu un rest de pedeapsă de 2 ani 2 luni și 28 de zile.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea restului de 2 ani 2 luni și 28 de zile închisoare aplicată inculpatului și s-a dispus cumularea acestuia cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. acesta urmând să execute în final pedeapsa de6 ani 2 luni și 28 zile închisoare.
În temeiul art. 71.pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În temeiul art. 88.pen. rap. la art. 381.pr.pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada arestului preventive din data de 16.11.2007 și până la zi.
În temeiul art. 350 al.1 pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel, s-a dispus rămâne în sarcina statului.
Instanța de apel a constatat că, deși prima instanță a făcut o analiză detaliată și minuțioasă a probatoriului complet existent la dosarul cauzei, stabilind o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, și a procedat judicios la individualizarea pedepsei aplicabile pentru fapta dedusă judecății, a greșit atunci când a constatat că din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare executată în perioada 3 decembrie 2002 - 4 aprilie 2003, rămas un rest de 1216 zile.
S-a constatat că, acest rest de 1216 zile este de fapt mai mare decât însăși pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare, neluându-se în calcul perioada executată deja de către inculpat din această pedeapsă, de la 03.12.2002 la 04.04.2003.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a fost condamnat în anul 2002 prin sentințele penale nr. 1401/2002 a Judecătoriei Gherla, definitivă la 07.01.2003 prin decizia penală nr. 747 din 20.12.2002 a Tribunalului Cluj la pedepsele de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev. de art. 31 al. 1 din nr.OG 96/1998 și la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori tăiați din fondul forestier național prev. de art. 98 alin. 1 și 4 din Legea nr. 26/1996. Cele două pedepse au fost contopite, aplicându-se pedeapsa mai grea de 1 an închisoare care a fost sporită cu 1 lună, rezultând în final pedeapsa de 1 an și 1 lună.
Prin sentința penală nr. 1402/2002 a Judecătoriei Gherla definitivă la 19 decembrie 2002 prin decizia penală nr. 688/25 noiembrie 2002, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev. de art. 31 alin. 1 din nr.OG 96/1998 și la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori tăiați din fondul forestier național prev. de art. 98 alin. 1 și 4 din Legea nr. 26/1996, cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, care a fost sporită cu 3 luni, în final rezultând 2 ani și 7 luni închisoare.
Toate cele 4 pedepse aplicate prin sentințele mai sus amintite, au căzut sub incidența actului de grațiere, respectiv Legea nr. 543/2002. În această situație inculpatul nu a fost interesat să ceară contopirea pedepselor și din această pricină în evidența Penitenciarului Gherla, apare că pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare a fost executată în perioada 3 decembrie 2002 - 04.04.2003, cu un rest neexecutat de 1216 zile, acest rest provenind practic din cumulul aritmetic al pedepselor rezultante de 1 și 1 lună închisoare și 2 ani și 7 luni închisoare, și prin scăderea perioadei executate. Or, instanța de fond era obligată să realizeze contopirea pedepselor pentru fapte concurente aplicate prin sentințele nr. 1401/2002 și 1402/2002, să scadă din rezultatul contopirii, perioada executată deja și numai restul neexecutat să îl revoce în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Pe de altă parte, instanța de fond a greșit și în momentul în care i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile în care, în virtutea dispozițiilor deciziei nr. 74/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, numai interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a se face automat, celelalte drepturi urmând să fie interzise în funcție de particularitățile cauzei și numai motivat. S-a apreciat că, gravitatea faptei și persoana inculpatului nu impunea în cauză și aplicarea pedepsei accesorii în privința drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza I și 64 lit. b Cod penal.
Revenind la pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății, s-a apreciat, în consonanță cu cele dispuse de către prima instanță, că sancțiunea aplicată de 4 ani închisoare este în măsură să realizeze scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, ținând seama în principal, de antecedentele penale ale inculpatului și de atitudinea profund nesinceră manifestată de acesta, care a încercat în repetate rânduri fie să se disculpe, fie să-și minimalizeze răspunderea penală.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, nemotivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.
S-a arătat în motivarea recursului că, pedeapsa de 4 ani închisoare este prea aspră, raportat la fapta comisă de inculpat, la atitudinea sinceră acestuia cu ocazia rejudecării cauzei, la situația sa familială - având doi copii minori în întreținere. Inculpatul a executat până în prezent 1 ani și 9 luni închisoare, apreciindu-se că această perioadă este suficientă pentru a se asigura reintegrarea socială a inculpatului.
Prin decizia penală nr.303/R din 13 mai 2009 pronunțată în dosarul nr-, a Curții de APEL CLUJ, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 52/A din 2 martie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 16 noiembrie 2007 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, atât cu ocazia primei judecăți, cât și în rejudecare, după casare cu trimitere, probe ce au fost corect analizate și interpretate, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că în noaptea de 23/24.09.2005 inculpatul a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, de pe pășunea satului, jud. C, un armăsar de culoare galbenă în valoare de 3000 lei, aparținând părții vătămate.
S-a realizat apoi o încadrare juridică corectă a faptei în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208, art.209 alin.1 lit.g pen., după care, procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, s-au valorificat eficient criteriile prev. de art.72 pen. aplicându-se o pedeapsă în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
Instanța de apel a remediat greșeala primei instanțe relativ la restul de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară aplicată inculpatului și, urmare a aplicării dispozițiilor privind revocarea grațierii, a efectuat operațiunile corespunzătoare, stabilind pedeapsa finală de executat - la 6 ani 2 luni și 28 zile închisoare.
În mod corect, instanța de apel a apreciat că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c pen. - atitudinea sinceră a acestuia în rejudecarea cauzei - dat fiind antecedența penală a acestuia, prezenta faptă fiind comisă în perioada termenului grațierii condiționate a unor pedepse anterioare, aplicate tot pentru infracțiuni de furt, iar pe de altă parte, atitudinea inculpatului a devenit sinceră abia cu ocazia rejudecării cauzei, până la acel moment încercând diverse apărări necorespunzătoare realității. Faptul că inculpatul are în întreținere doi minori, de asemenea, nu poate fi un motiv obiectiv de reducere a cuantumului pedepsei, această condamnare fiind tocmai consecința comportamentului iresponsabil al inculpatului, care nu a înțeles să profite de clemența de care a beneficiat cu ocazia condamnărilor anterioare și să se reintegreze social, nu a înțeles să conștientizeze urmările faptelor sale, inclusiv pe plan familial.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat nefondat recursul în cauză, astfel că acesta a fost respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 16 noiembrie 2007 și până în prezent.
În baza art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii s-a declarat condamnatul a formulat, la data de 1.06.2009, contestație în anulare, cu motivarea că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.386 lit.c și C.P.P. anume instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, deoarece din conținutul dosarului rezultă că partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul.
În fața curți de apel, contestatorul a declarat că este nemulțumit de fapt de cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicat.
Analizând hotărârea contestată, prin prisma motivelor de contestație formulate, a dispozițiilor legale în materie, precum și a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
Din practicaua deciziei penale nr. 303/R/2009 rezultă că, inculpatul a fost prezent la dezbaterea recursului, fiind asistat de apărătorul său ales.
Apoi, acesta fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208.1 și art.209 alin.1 lit.g Cod Penal, fapte pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, faptul că partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul neprezentând relevanță în sensul celor solicitate de contestator.
Așa fiind, văzând dispozițiile art.386 C.P.P. în care sunt limitativ prezentate cazurile de admitere a contestației în anulare, curtea constată că, prezenta contestație nu se întemeiază pe niciunul dintre aceste cauze.
Așa fiind, constatând că motivul principial pentru care contestatorul a formulat contestația este acela referitor la cuantumul pedepsei aplicate, o va respinge ca nefondată.
Va stabili suma de 200 lei în favoarea Baroului C ce se va avansa din.
Va obliga condamnatul să achite 400 lei cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul (fiul lui și, ns. la 16.01.1982, deținut în Penitenciarul Gherla ) împotriva deciziei penale nr.303/R/13.05.2009 a Curții de APEL CLUJ.
Stabilește suma de 200 lei în favoarea Baroului C ce se va avansa din.
Obligă condamnatul să achite 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -- Red./S,4 ex./18.06.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
