Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 394/2008
Ședințapublicăde la 14 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 08.08.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Conform dispozițiilor art. 301 din Colul de procedură penală, Curtea a întrebat dacă sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Apărătorul inculpaților, inculpații și procurorul au declarat că nu au cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, conform art. 385/13 din Codul d e procedură penală a dat cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate a inculpaților, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 8.08.2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr-, s-a dispus, conform art. 300/2 și art. 160/6 Cod penal, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Hunedoara, a reținut că, verificând legalitatea arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.
Împotriva încheierii din 8.08.2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, au declarat recurs în termen legal, inculpații și, solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate și în cadrul rejudecării a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, combinat cu art. 385/6 și art. 385/7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 366/17.06.2008, pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosar nr- inculpații și au fost condamnați la pedepsele rezultante de 4 ani închisoare ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, respectiv 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tăinuire.
Aceeași inculpați anterior au fost condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, cauza aflându-se spre soluționare la Tribunalul Hunedoara.
La termenul din 08.08.2008, instanța de control judiciar, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la starea de arest, Curtea constată că instanța de control judiciar a respectat atât dispozițiile cuprinse în art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar și dispozițiile aplicabile în materia privării de libertate cuprinse în legea internă.
Astfel, potrivit art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă există însă, excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, în art. 5 paragraful 1 lit. Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă nu a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația menționată și la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care la rândul lor trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului. Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.
În cauza supusă criticii, Curtea constată ca fiind respectate dispozițiile invocate anterior dar și condițiile prevăzute de art. 160 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 160/b alin. 1 Cod penal, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. 3 al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere, motivată, menținerea arestării preventive".
Instanța de apel, a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept - art. 148 lit. f Cod procedură penală - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Curtea apreciază că față de gravitatea sporită a faptelor, de împrejurarea că inculpații au fost condamnați anterior pentru fapte similare, lăsarea lor în libertate prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Se adaugă, de asemenea, faptul că împotriva lor autoritățile judiciare au pronunțat o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, constituie un temei suficient de menținere a stării de detenție provizorie.
Pe cale de consecință, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii din 08.08.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 08.08.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
Obligă inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 90 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.08.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dat. /2 ex./15.08.2008,
și
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter
