Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 397/2008
Ședințapublicăde la 14 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 11.08.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Conform dispozițiilor art. 301 din Colul de procedură penală, Curtea a întrebat dacă sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Apărătorul inculpatului, inculpatul și procurorul au declarat că nu au cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, conform art. 385/13 din Codul d e procedură penală a dat cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia emis la data de 23.11.2007, în dosarul nr. 3395/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a și b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cp și vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
Prin sentința penală nr. 289 din 23.06.2008 Judecătoria Alba Iuliaa dispus, între altele, condamnarea inculpatului la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, încetând procesul penal pentru infracțiunea de vătămare corporală, ca urmare a împăcării părților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr-.
La data de 11.08.2008 instanța de control judiciar a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea din 11.08.2008, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b din Codul d e procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, aflat în Penitenciarul Aiud sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 20/2007 din 31.10.2007 emis de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-.
În motivarea încheierii instanța de apel a reținut că, subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă față de el.
Curtea de Apel, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. 3 din Codul d e procedură penală, rap. la art. 385/6 și art. 385/7 alin. 1 din Codul d e procedură penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 5 paragraful 4 din, orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
Potrivit art. 300/2 din Codul d e procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b din același cod.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160/b alin. 2 din Codul d e procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive.
Cât privește legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii lui în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Revenind la cauză, se reține că măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art. 149/1 din Codul d e procedură penală, cu asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea și temeinicia măsurii fiind examinată de instanța de control judiciar.
De asemenea, măsura arestării preventive a fost prelungită și, ulterior, menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. 289/23.06.2008 Judecătoria Alba Iuliaa dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa 7 ani închisoare. Hotărârea de condamnare a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 lit. a din, menținerea măsurii arestării preventive persoanei condamnate.
Cât privește temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanța investită cu soluționarea propunerii procurorului a reținut că se impune arestarea preventivă a inculpatului fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din Codul d e procedură penală, precum și cazul prevăzut de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin modalitatea de săvârșire a acestora inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța învestită cu soluționarea apelului inculpatului, efectuând controlul de legalitate și temeinicie a măsurii arestării preventive după pronunțarea hotărârii de condamnare, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia, subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea lui de libertate.
Curtea constată că, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității și un pericol pentru ordinea publică, astfel că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat ele subzistând în continuare.
Așadar, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 300/2 cu referire la art. 160/b alin. 3 din Codul d e procedură penală și la art. 5 paragraful 1 lit. a și c din, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la 90 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 11.08.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma 90 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.08.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./15.08.2008
și
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter
