Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 395/R/MF.
Ședința publică din 05 iunie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Președinte: dr. G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul Teritorial Vâlcea, și de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1977, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației nr. 2298/2009, depusă la dosar, intimata inculpată G, în stare de arest și asistată de avocat, desemnată din oficiu pentru aceasta conform delegației avocațiale nr. 2297/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură
penală, permite apărătorilor inculpaților, să ia contact cu aceștia, întrucât se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului procurorului, casarea încheierii atacate și pe fond, menținerea arestării preventive pentru inculpata G. Critică încheierea tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică, în ceea ce privește pe inculpata G, pentru motivele pe care le va expune.
În mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei G cu obligarea de a nu părăsi localitatea, în situația în care ea însăși, implicit, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin. 1 Cod procedură penală.
Conform prevederilor invocate "măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii". Or, de la data când instanța a dispus menținerea arestării preventive față de această inculpată și până la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive, nu a intervenit nicio modificare care să justifice pronunțarea unei astfel de soluții. De asemenea, s-a constatat că, se mențin în continuare, temeiurile prevăzute de art. 148 lit. e și f Cod procedură penală. Acest lucru a fost reținut și de instanța de fond care a menționat că, "verificând încheierile prin care s-a dispus luarea, apoi prelungirea măsurii arestării preventive, se constată că, temeiurile ce au determinat aceste măsuri, subzistă în continuare".
Din probele administrate, în cauză s-a demonstrat că inculpata G, nu s-a limitat numai la a contribui la cazarea, respectiv primirea a șapte din cele nouă victime pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, efectuând demersuri pentru unele din acestea, de a le lua și în spațiu în vederea obținerii documentelor necesare facilitării plecării lor în străinătate, ci a comis atât acte materiale de recrutare în ceea ce privește o parte din ele, cât și de supraveghere în timpul exploatării lor. În consecință, în mod eronat instanța de fond a apreciat că actele materiale reținute în sarcina acestei inculpate "doar cazarea, precum și pentru unele părți vătămate, recrutarea, însă prin inducere în eroare și nu prin acte de violență sau contrângere", nu ar mai atrage oportunitatea unei măsuri privative de libertate, în condițiile în care probele administrate au relevat și contribuția concretă, nemijlocită a acesteia la supravegherea lor în țara menționată, unde s-a deplasat pentru aov izita pe G într-un loc de detenție.
Infracțiunile de trafic de persoane aduc atungere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătatea acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
În ceea ce privește pericolul social concret, având în vedere și practica în materie, el poate fi reliefat și de însuși pericolul social al infracțiunii comisă de inculpată, împreună cu ceilalți membri ai grupului, susnumita fiind conștientă de gravitatea faptelor sale, astfel cum rezultă și din interpretarea convorbirilor și comunicărilor pe care acesta le-a avut. Având în vedere și multitudinea părților din proces și existența unor declarații contradictorii, lăsarea în libertate a acesteia ar echivala cu încurajarea tacită a sa și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
Nu trebuie ignorată nici indiferența inculpatei față de autoritatea legii, multiplele condamnări la pedeapsa închisorii care i-au fost aplicate de instanțe, în special pentru infracțiunea de înșelăciune, nefiind de natură să-și atingă scopul preventiv. Așa cum s-a mai arătat, chiar inducerea în eroare a fost unul din mijloacele pe care aceasta le-a folosit pentru racolarea victimelor sale.
Față de motivele invocate, având în vedere și periculozitatea inculpatei G, gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina sa, în baza art. 160 și urm. Cod procedură penală, și în temeiul art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului.
Avocat, desemnată din oficiu pentru inculpata G, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii tribunalului pentru că, în mod corect s-a reținut că, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv.
Arată că, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, este legală și făcută în raport de actele existente la dosar.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, mai puțin severă. Susține că, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv.
Reprezentantul parchetului, referitor la recursul inculpatului G, precizează că, încheierea recurată, cu privire la acest inculpat este legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului, împotriva acestuia. Din actele dosarului rezultă că recurentul inculpat G este liderul grupului și a traficat un număr de 9 victime. Mai mult, în dosar sunt probe că, prin persoane interpuse a încercat influențarea martorilor. Pentru motivele arătate, pune concluzii de respingere a recursului privind pe inculpatul G și menținerea încheierii tribunalului, cu privire la acesta.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta. Susține că la dosar sunt 4 plângeri, dar că este evident că acestea s-au formulat numai pentru că-l urau. Mama sa nu are legătură cu el, iar aceasta dacă ar fi lăsată în libertate, ar avea grijă de cei patru copii minori al lui. Solicită liberarea mamei sale G.
Intimata inculpată G, având ultimul cuvânt, arată că nu este de acord cu ceea ce a susținut procurorul. Arată că, în prezentul dosar, sunt declarații contradictorii., părți vătămate, au recunoscut că nu au fost găzduite de ea. Precizează că nu a recunoscut fapta pentru că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Insistă asupra aspectului că nu a găzduit pe părțile vătămate. În anul 2003, era arestată și nu cunoaște detalii despre cum s-au săvârșit faptele, în prezenta cauză. Solicită să rămână hotărârea tribunalului, respectiv să fie pusă în libertate.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, n baza art. 3002rap. la art. 160 rap. la art. 139 alin. 1 Cod pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei, fostă, fiica lui și, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP.-, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, cu măsura prev. de art.145 Cod pr.penală, a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea, județul
În baza art. 145 alin. 11Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpatei să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
-să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12Cod pr.penală, s-au pus în vedere inculpatei:
-să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, coinculpați și martorii din prezenta cauză, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
-să nu se afle în locuințele persoanelor vătămate;
-să nu desfășoare activități de natura celor pentru care este cercetată.
S-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare a obligațiilor măsura va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a desemnat ca organ de supraveghere din cadrul IPJ
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză. aplicându-i-se dispozițiile art. 145 alin. 21Cod pr.penală.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G, fiul lui si, născut la data de 19.01.1977 in C, județul O, CNP--, domiciliat în orașul,-, județul V, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A și, G și G.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpații au fost arestați la data de 16.10.2008, respectiv la data de 21.11.2008, în temeiul art.148 alin.1 lit.e și f Cod pr.penală, reținându-se, în esență, că au exercitat presiuni asupra părților vătămate, lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea mai mare de 4 ani.
Verificând încheierile prin care s-a dispus luarea, apoi prelungirea măsurii arestării preventive, s-a constatat că temeiurile ce au determinat aceste măsuri subzistă în continuare.
Astfel, infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații, respectiv constituire de grup criminal organizat, trafic de ființe umane în formă agravată și continuată și, în plus, pentru G și spălare de bani, sunt fapte ce aduc o atingere profundă demnității, moralei și demnității persoanei, prin acte de constrângere fizică și psihică, care au cunoscut o amploare, ajungând practic la nivelul de fenomen în societatea română actuală.
Autorii acestui gen de infracțiuni profită de situația precară a numeroase persoane ce nu au loc de muncă în țară și au reprezentarea că un loc de muncă în străinătate este singura soluție. Din această perspectivă, văzând și consecințele faptelor, impactul lor asupra societății și conduita și persoana făptuitorilor, există în continuare o potențială stare de pericol pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi puși în libertate.
De asemenea, a reținut tribunalul, nu se poate nega existența încercărilor de a determina pe unele părți vătămate să-și retracteze declarațiile.
Inculpatul Gam ai fost condamnat pentru infracțiuni de violență, Gaf ost arestată și în Spania pentru același gen de fapte, iar G este acuzată de participare la activitatea grupului prin acțiuni efective de supraveghere a victimelor și confiscare a banilor și bunurilor pe care le obțineau din activitatea de prostituție, activități desfășurate în folosul grupului, în timp ce inculpatul G este acuzat atât pentru activități de transport cît și de constrângere efectivă prin acte de violență asupra victimelor pentru a practica prostituția.
Existența în continuare a temeiurilor ce au determinat arestarea nu duce însă automat la menținerea acestei măsuri, dispozițiile art.160/b alin.3 Cod pr.penală prevăzând și oad oua condiție, respectiv ca aceste temeiuri să și impună în continuare privarea de libertate.
Rezultă deci că, instanța, trebuie să facă și o analiză a acestei necesități de a menține privarea de libertate dincolo de simpla existența temeiurilor ce au determinat luarea măsurii.
În lipsa altor prevederi legale, criteriile în raport de care s-a făcut această analiză sunt cele prevăzute la art.136 Cod pr.penală, respectiv aptitudinea măsurii de a asigura buna desfășurare a procesului penal, dar și dispozițiile art.136 alin.8 Cod pr.penală, privind, pe lângă scopul măsurii și gradul de pericol social al infracțiunii, și sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru inculpații G, G, G și G, instanța a constatat că se regăsește și această a doua condiție impusă de lege și anume ca temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării impune privarea de libertate în continuare, atât pentru buna atingere a scopului procesului penal, cât și față de gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și celelalte date personale, o măsură neprivativă de libertate nefiind la acest moment oportună.
În ce privește situația inculpatei G, chiar dacă nu au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării, văzând dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod pr.penală, instanța a apreciat că aceste temeiuri nu mai impun privarea de libertate în continuare.
În primul rând, s-a reținut ca activitate infracțională în sarcina ei, doar cazarea, precum și pentru unele părți vătămate, recrutarea, însă prin inducere în eroare și nu prin acte de violență sau constrângere.
Mai mult, pe perioada cazării, așa cum au arătat chiar părțile vătămate audiate în fața instanței, aceasta a avut un comportament chiar bun față de ele. Cu titlu de exemplu, a arătat că Gai ntervenit și a salvat-o atunci când Gaa vut un comportament violent față de ea în casa din.
De asemenea, inculpata are vîrsta de 58 de ani, precum și o stare de sănătate alterată, suferind de afecțiuni cardiace, diabet zaharat, fiind și suspectă de ciroză hepatică după cum rezultă din actele depuse la dosar.
Este adevărat că are antecedente penale însă, pentru infracțiuni de înșelăciune și, așa cum s-a arătat inclusiv în practica CEDO, starea de recidivă, prin ea însăși, nu poate exclude cercetarea și judecarea în libertate a unei persoane. S-a mai adaugat la acestea și situația familială, în sensul că la domiciliul acestei inculpate, se află și copii minori ai inculpatelor G și G, lipsiți de îngrijirea părinților și având nevoie evident de o persoană care să aibă grijă de ei.
Ca urmare, văzând disp. art.136 alin.8 Cod pr.penală, instanța a apreciat că, dincolo de pericolul social concret al faptelor pentru care este judecată și de antecedentele penale, vîrsta, sănătatea și situația familială a inculpatei, nu atrag oportunitatea unei privări de libertate în continuare, ci a unei măsuri procesuale neprivative de libertate.
Pentru a se asigura totuși buna desfășurare a procesului penal, înlăturarea pericolului ca inculpata să împiedice aflarea adevărului ori să se sustragă de la judecată sau eventuală executare a pedepsei, nu s-a procedat la revocarea măsurii arestării preventive ci la înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu care, prin obligațiile impuse inculpatei poate asigura buna desfășurare a procesului penal cu tot ceea ce implică această noțiune.
Față de cele expuse, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G, G, G și G și a înlocuit această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în ce privește pe inculpata G, dispunând punerea de îndată în libertate a acesteia.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs parchetul - - Biroul Teritorial Pitești și inculpatul G.
Parchetul a criticat încheierea, deoarece există contradicție între constatarea instanței, în sensul că temeiurile care au determinat măsura arestării preventive subzistă în continuare și argumentele în sensul că, modalitatea în care inculpata Gac omis infracțiunea de trafic de persoane, respectiv doar prin cazare și, pentru unele părți vătămate, prin recrutare, fără acte de violență sau constrângere, ca și circumstanțele sale personale, ar determina înlocuirea măsurii.
S-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod penal, care cer să intervină schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât de la termenul anterior la care s-a dispus menținerea arestării, 27 aprilie 2009, nu a intervenit nici modificare.
De asemenea, s-a susținut că activitatea inculpatei G nu s-a limitat, așa cum susține judecătorul fondului, doar la cazarea sau primirea a 7 din cele 9 victime, ci a constat și în demersuri pentru obținerea documentelor necesare facilitării plecărilor în străinătate, dar și în activități de recrutare, respectiv supraveghere, în timpul exploatării lor.
Inculpatul Gac riticat aceeași încheiere în ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive și a solicitat înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin severă, deoarece s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii. Inculpatul a invocat faptul că la dosar există doar 4 plângeri îl privesc pe el, dar că acestea au fost formulate din ură și că are 4 minori în întreținere.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că recursul parchetului este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării încheierii în ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatei G, măsură ce va fi menținută, iar recursul declarat de inculpatul G este nefondat și urmează a fi respins.
In ceea ce privește pe inculpata G, așa cum a reținut și prima instanță, temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
In consecință, în mod greșit prin încheierea atacată s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fără a se constata, așa cum cer prevederile art.139 Cod pr.penală, schimbarea unora dintre temeiuri.
Modalitatea în care au fost săvârșite faptele de trafic de persoane în formă continuată vizând un număr mare de părți vătămate, dintre care majoritatea au fost recrutate și cazate de către inculpata G, faptul că aproape toți membrii familiei lărgite a inculpatei (fii, fiice, gineri, nurori, etc.) se ocupau cu aceeași activitate de trafic de persoane, unii dintre ei fiind cercetați de către servicii ale din alte județe, dovedesc atât gravitatea faptelor cât și periculozitatea în mod concret a inculpatei, a cărei lăsare în libertate ar produce un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpata persistă într-o conduită antisocială de mai mult timp, iar condamnările anterioare nu au constituit un avertisment suficient pentru aod etermina să se abțină de la astfel de activități. Din fișa de cazier judiciar a inculpatei, rezultă că începând din anul 1992, când a fost arestată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a fost condamnată de mai multe ori pentru același gen de activitate, doar ultima condamnare fiind pentru infracțiunea de tăinuire, așa cum susține aceasta.
Deși inculpata susține că ea a avut o contribuție minoră la săvârșirea faptelor și că nu le-a exploatat în mod direct pe părțile vătămate, din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că inculpata cunoștea, în concret, ceea ce făcea familia sa în Spania cu părțile vătămate, adică inclusiv faptul că se exercitau asupra lor violențe și chiar dădea sfaturi în sensul obținerii supunerii dorite din partea persoanelor exploatate.
Starea de sănătate a inculpatei și vârsta acesteia nu o pun pe inculpată într-o situație incompatibilă cu regimul carceral, iar toate afecțiunile de care suferă, ce existau și la momentul săvârșirii faptelor, nu au împiedicat-o pe aceasta să contribuie la activitatea de traficare a părților vătămate.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatei, că nu au intervenit modificări esențiale în ce privește sănătatea persoanei și nici nu s-a atenuat pericolul pentru ordinea publică al faptelor inculpatei, astfel încât se va dispune în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, menținerea arestării preventive a inculpatei.
In ceea ce-l privește pe inculpatul G, curtea apreciază că dispozițiile privind menținerea arestării preventive a acestuia sunt legale și temeinice.
Activitatea acestui inculpat este cea mai importantă, fiind coordonatorul familiei în ce privește activitatea desfășurată în Spania, personal s-a manifestat violent față de părțile vătămate, lovindu-le, umilindu-le sau violându-le și însușindu-și o parte importantă din bani cu care și-a construit și o în, iar inculpatul a persistat, de asemenea, într-o conduită antisocială săvârșind încă din perioada minorității infracțiuni de mare violență.
Pentru aceste considerente, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, deoarece punerea acestuia în libertate ar produce un puternic sentimente de temere părților vătămate, în condițiile în care unele dintre ele au și recunoscut că au fost amenințate, atât ele cât și membrii familiei lor cu suprimarea vieții dacă nu-și retractează declarația.
In consecință, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, recursul parchetului va fi admis, va fi casată în parte încheierea, în ceea ce privește pe inculpata G și se va dispune menținerea arestării preventive a acesteia, iar recursul inculpatului G va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmând ca acesta să fie obligat la cheltuieli judiciare conform art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul Teritorial Vâlcea, împotriva încheierii din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea și, rejudecând cauza, înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive privind pe inculpata G, fostă, fiica lui și, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP.-, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, iar în baza art. 300/2 combinat cu art. 160/b Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care o menține.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat împotriva aceleiași încheieri de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1977, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, pe care îl obligă la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, pentru inculpata G, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
19 iunie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
