Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 396/R/MF.
Ședința publică din 05 iunie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Președinte: dr. G -, vicepreședinte instanță
Judecător:: - - -
Judecător:: -
Grefier:
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la data de 18 mai 1982, G, fiul lui și -, născut la data de 28 noiembrie 1988, și, fiul lui și -, născut la data de 10 ianuarie 1985, în prezent toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.50/F din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții inculpați A și, în stare de arest și asistați de avocat, desemnat din oficiu pentru aceștia, conform delegației avocațiale nr. 2299/2009, depusă la dosar și recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta, conform delegației nr. 2300/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegațiile avocațiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați.
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorilor inculpaților, să ia contact cu aceștia, întrucât se află în stare de arest.
Curtea pune în discuția părților admisibilitatea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii nr.50/F din data de 20 mai 2009, a Tribunalului Vâlcea. De asemenea, întreabă pe inculpatul, împotriva cărei încheieri înțelege să formuleze recurs.
Recurentul inculpat A, arată că, își menține recursul.
Recurentul inculpat G, de asemenea arată că își menține recursul.
Recurentul inculpat, arată că înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și nu împotriva unei alte încheieri, așa cum din greșeală a scris în cererea de recurs.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat, arată că recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași încheieri a mai fost soluționat anterior prin decizia 369/R/MF din data de 29 mai 2009, dată în dosarul nr- al Curții de APEL PITEȘTI. Având în vedere acest aspect, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al celui de-al doilea recurs declarat de inculpat împotriva aceleiași încheieri.
Avocat, desemnat din oficiu pentru inculpații și arată că recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 20 mai 2009, este inadmisibil, având în vedere că a mai fost soluționat la data de 29 mai 2009, prin decizia nr. 369/R/MF, dată în dosarul nr-, al Curții de APEL PITEȘTI.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul solicită admiterea acestuia, casarea încheierii tribunalului și cercetarea inculpatului în stare de libertate, prin admiterea cererii de liberare. La acest moment, inculpatul nu mai poate zădărnici aflarea adevărului sau să pericliteze ancheta, având în vedere că stă arestat de mai bine de un an și majoritatea probelor sunt administrate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații și, ca inadmisibile, întrucât acestea au mai fost soluționate prin decizia nr. 369/R/MF din data de 29 mai 2009 dată în dosarul nr- al Curții de APEL PITEȘTI.
Pune concluzii de respingere, ca inadmisibil, și a recursului declarat de inculpatul, având în vedere că prin hotărârea nr.50 /F a fost soluționată cererea acestui inculpat privind liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul respingerii ei. Prin aceeași încheiere au fost respinse și cererile de revocare a măsurii preventive formulate de aceeași inculpați. Încheierea atacată este legală și temeinică. Corect s-a apreciat că, inculpații lăsați în libertate ar zădărnici aflarea adevărului, aceasta deoarece s-a luat legătura cu părțile vătămate de către apărătorii unora din inculpați. Aceste fapte rezultă din acte depuse la dosar.
Tot din actele dosarului mai rezultă că inculpații se ocupau de postarea unor oferte dolozive, pe internet. Apreciază că există suficiente date din care rezultă că, lăsați în libertate, inculpații ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Recurentul inculpat A, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de un an pentru că prezintă pericol social și a săvârșit fapte de înșelăciune. Face referire la grupuri de inculpați, care în urmă cu 3-4 ani, au stat arestați maxim 6 luni, după care au fost puși în libertate și acei inculpați erau cercetați pentru aceleași gen fapte. Solicită punerea sa în libertate. Era profesor și era la cursurile de master înainte de a fi arestat.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, nu prezintă pericol public.
Recurentul inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că, la percheziția imobiliară, i-au fost ridicate două hard-uri, dar la expertiză, nu a fost găsit nimic pe acestea. În acest moment le-au fost restituite bunurile ridicate. Nu cunoaște pentru ce motiv mai stă arestat, în acest moment, pentru că, nu este vinovat. În încheiere arată că, nu are ce să învețe în pușcărie, de aceea solicită punerea în libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.50/F din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a stabilit cauțiunea privind pe inculpatul, în sumă de 10.000 lei, prin constituirea unei garanții reale imobiliare la dispoziția instanței.
S-a fixat termen de judecată la data de 27 mai 2009, pentru depunerea cauțiunii și soluționării cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 16.03.1981 în B, sector 1, domiciliat în B,-, -A,.A,.40, sector 3, CNP -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Colibași, județul
În baza art.1608aalin. 6 Cod pr. penală, s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de petenții - inculpați:, G, fiul lui și -, născut la data de 28.11.1988 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V, str. -. - nr. 5,. 27,. C,. 1, județul V, CNP -;, fiul lui și -, născut la data de 10.01.1985 în Rîmnicu-, județul, domiciliat în Rîmnicu-,-, -. A,. 13, județul, CNP -, aflat în Arestul J V și A, fiul lui și, născut la data de 18.05.1982 în Bălcești, județul, domiciliat în Rîmnicu-, Calea lui - nr. 173,. 18,. A,. 7, județul, județul, CNP -.
S-au respins cererile de revocare a măsurii preventive formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că a data de 18 mai 2009, în dosarul nr- a formulat, prin avocat, cerere de liberare provizorie sub control judiciar, petentul - inculpat G, fiul lui și -, născut la data de 28.11.1988 în Râmnicu-V, arătând că, cunoaște prevederile art.160 ind.1 și următoarele cod procedură penală, privind condițiile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar, în cazul nerespectării sarcinilor impuse de instanță.
La data de 19 mai 2009, formulat, prin avocat, cerere de liberare provizorie sub control judiciar, petentul - inculpat A, arătând că știe prevederile art.160/1 și urm.cod pr.penală, privind condițiile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar, în cazul nerespectării sarcinilor impuse de instanță.
La data de 19 mai 2009, s-a înregistrat cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În motivare, inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal.
În raport cu faptele reținute în sarcina acestuia, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1602Cod pr.penală, pedeapsa prevăzută de legea penală nu depășește 18 ani; nu există probe din care să rezulte că punerea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau că ar influența aflarea adevărului; se află în arest preventiv de aproximativ 300 de zile, timp în care nu s-au administrat probe care să conducă alterarea adevărului, probele constând în materiale informatice ce nu pot fi influențate; măsura arestării preventive este lipsită de temei legal, existând posibilitatea reală de judecare în stare de libertate.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea cererii cu consecința punerii în libertate, având cunoștință că dacă nu va respecta obligațiile impuse de instanță, această măsură se va revoca.
Tribunalul a apreciat că este competent să soluționeze cererile de față, conform art. 961din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Inculpații ș-au însușit cererile de liberare provizorie formulate prin apărători aleși, declarațiile acestora fiind consemnate pe respectivele cereri.
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută de art. 1608Cod pr.penală și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitolul I, Titlu IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea pe cauțiune.
Prin urmare, în cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază, se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare sub control judiciar sunt cele cuprinse în art. 1606Cod pr. penală și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i se atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a folosit-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul ei (art. 1606Cod pr.penală), cererea are pertinența funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sun satisfăcute.
S-a constatat, că prin rechizitoriul DIICOT, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpaților A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal; și G fiecare cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal
Potrivit art.1601Cod pr.penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cerere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Conform art. 1602alin. 1 și 2 Cod pr. penală, liberarea provizorie sub control, se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Dat fiind faptul că infracțiunile prevăzute de art.7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, precum și art.215 alin.5 Cod penal sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea de până la 20 de ani, deci peste 18 ani așa cum stipulează art. 1602Cod pr.penală, tribunalul a apreciat că, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
În actuala fază a desfășurării procesului penal, tribunalul a avut în vedere încadrarea juridică a faptelor cu care a fost investit prin rechizitoriu, Codul d e procedură penală prevede expres în art. 321 - 331 precum și 339 ordinea în care are loc cercetarea judecătorească.
Numai după parcurgerea fazelor procesuale reglementate de textele de lege menționate mai sus, tribunalul a constatat, ca urmare a administrării de noi probe sau admiterea unor excepții privind legalitatea administrării unor probe în faza urmăririi penale, că se poate schimba încadrarea juridică a faptelor, în infracțiuni mai puțin grave, ridicarea excepțiilor, de procedură sau de fond precum și administrarea altor probe având loc în condițiile procedurii legale cu toate părțile implicate în proces, instanța fiind legată de aceasta prin dispozițiile art. 317 Cod pr.penală.
Pe fondul cauzei, tribunalul a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar pentru cele ce urmează:
Astfel, activitatea infracțională din actuala cauză s-ar fi concretizat în fraudarea unor persoane fizice și juridice din străinătate pentru care, ca mod de operare, au folosit trei modalități, într-un grup infracțional organizat, constituit în jurul inculpaților și .
În ce privește persoanele cercetate în cauză, s-au stabilit următoarele date:
Activitatea inculpatului A consta în conducerea și coordonarea directă a mai multor persoane care lansau oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line (inculpații, G, - fiecare dintre aceștia efectuând o anumită activitate, de la culegerea datelor cu privire la potențialele victime, la copierea de pe diverse site-uri a imaginilor și descrierii bunurilor oferite apoi spre vânzare, crearea unor pagini web, contactarea victimei etc. - astfel cum rezultă și din perchezițiile informatice efectuate), finanțând activitatea acestora și facilitând, prin intermediul numiților și, repatrierea sumelor provenite din activitatea infracțională desfășurată.
Organizarea și activitatea desfășurată de aceștia a fost confirmată și prin declarația inculpatului, care a indicat atât rolul inculpatului de a facilita ridicarea banilor din străinătate (legătura cu "săgeți"), cât și faptul că pentru inculpatul A "lucrau" mai multe persoane. În cauză au fost efectuate și percheziții informatice asupra clonelor suporturilor informatice ridicate la perchezițiile domiciliare, fiind identificate date cu privire la instrumente de plată electronică, adrese de poștă electronică, pagini de internet, datele de utilizatori, imagini ale unor bunuri autoturisme și datele privind aceste bunuri.
Conform art.1602alin. 2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit de săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, în speță, tribunalul a constatat că există posibilitatea reală și bănuiala legitimă, ca oricare dintre inculpații arestați preventiv să ia legătura cu părțile vătămate pentru a influența negativ buna desfășurare a procesului penal în vederea aflării adevărului judiciar, sau să săvârșească noi infracțiuni de același gen, dată fiind natura complexă a acestui gen de infracțiuni care fac parte din categoria infracțiunilor de crimă organizată, acest gen de infracțiuni pot fi săvârșite on-line, prin fraudă electronică, care, datorită mijloacelor tehnice de care se dispune, nu poate, momentan să fie controlată.
Pe de altă parte, a reținut tribunalul, punerea în libertate a inculpaților ar conduce la încurajarea fenomenului infracțional de acest gen, dat fiind faptul că, în acest context ședința este publică, lăsarea în libertate a inculpaților ar genera sentimentul din partea persoanelor care au tendința de a se îmbogății prin fraudarea altor persoane, că indiferent de gravitatea faptelor comise, aceștia vor fi puși în libertate de instanțele judecătorești.
Prin urmare, prin lăsarea în libertate a inculpaților nu poate fi atins scopul procesului penal, respectiv, acela de a realiza prevenția generală precum și prevenția specială în vederea apărării valorilor sociale prevăzute de art.1 alin. 2 Cod pr.penală.
Inculpații nu se pot prevala de faptul că au stat în arest preventiv mai mult de 9 luni, justificând că în această perioadă nu și-au văzut familia. n faza urmăririi penale organul de urmărire penală a respectat termenul de cercetare a inculpatului în stare de arest preventiv, termenul fiind rezonabil, prevăzut de art. 6 din CEDO.
De asemenea, a apreciat tribunalul, nu se justifică punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților pe motivul că au o familie, că se vor pune la dispoziția instanței, că au dat declarații în fața procurorului, că, unii dintre aceștia au studii superioare, că sunt în continuarea studiilor și pe motivul că temeiurile care au stat la baza arestării s-au schimbat.
Au fost respinse și cererile privind revocarea măsurii arestării preventive, deoarece măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 136 și urm. precum și art. 148 Cod pr.penală, a art. 23 din Constituția României precum și dispozițiilor art. 5 din CEDO.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A, G și.
Inculpatul a solicitat casarea încheierii tribunalului și admiterea cererii de liberare provizorie, deoarece nu va zădărnici aflarea adevărului, acest lucru nefiind posibil, față de împrejurarea că urmărirea penală s-a terminat, probele fiind deja administrate, iar el este arestat de circa un an de zile. De asemenea, inculpatul a arătat că nici la percheziția domiciliară și nici la cea informatică nu s-a găsit nimic în măsură să-l incrimineze și consideră că menținerea stării de arest are consecințe nefaste asupra dezvoltării sale intelectuale.
Inculpatul Aas olicitat să fie pus în libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că este arestat de circa un an de zile, deși celelalte grupuri de inculpați cercetate în urmă cu 3-4- ani au stat arestați maxim 6 luni, după care au fost puși în libertate. A invocat circumstanțele personale, respectiv faptul că era profesor la momentul arestării și că urma cursurile de master.
Inculpatul Gas olicitat, de asemenea, judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că cele formulate de inculpații A și G sunt inadmisibile, iar cel formulat de către inculpatul este nefondat.
Astfel, împotriva încheierii recurate în prezenta cauză, respectiv nr.50/F din 20 mai 2009, inculpații A și G au mai formulat un recurs anterior, ce a fost înregistrat pe rolul curții de apel formând obiectul dosarului nr- și fiind soluționate prin decizia penală nr.369/R/MF din 29 mai 2009.
Promovarea unui al doilea recurs împotriva aceleiași încheieri, care a rămas definitivă, este inadmisibilă, iar această sancțiune intervine în temeiul legii și poate fi invocată și din oficiu.
In ceea ce privește recursul inculpatului, curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta, câtă vreme între criteriile ce se au în vedere în orice analiză privind o astfel de cerere, prioritar se analizează gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de către persoana care a formulat cerere.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni în formă continuată, infracțiuni informatice și înșelăciune, ce au constituit scopul pentru care s-a organizat într-un grup criminal, împreună cu alți coinculpați. Infracțiunile informatice sunt calificate ca fiind infracțiuni grave, chiar de către legiuitor în art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003, iar modalitatea în care sunt descrise faptele în rechizitoriu, perioada relativ importantă de timp în care s-a desfășurat această activitate, numărul mare al inculpaților și colaborarea acestora cu persoane aflate în străinătate sau cu unele care aveau tocmai atribuții de verificare a identității persoanelor și realității tranzacțiilor cu bani, sunt date care, în concret, conduc la concluzia unei contribuții importante a inculpatului la o activitate nelegală, urmare căreia au suferit prejudicii numeroase persoane din mai multe țări.
Datele personale ale inculpatului nu sunt excepționale pentru profilul obișnuit al persoanelor care săvârșesc infracțiuni informatice și care, de obicei, au un grad înalt de instruire, nu au antecedente penale și au chiar un statut social perceput pozitiv, în parte, și datorită faptului că sumele de bani provenite din aceste infracțiuni le permiteau un standard de viață mai ridicat.
Aspectele privind lipsa probelor care să justifice arestarea inculpatului nu pot fi luate în discuție, în principiu, în analiza unei cereri de liberare provizorii, deoarece aplicarea acestei instituții presupune preexistența unei măsuri a arestării preventive luată în mod legal, existând alte instituții, respectiv revocarea sau înlocuirea arestării preventive cu altă măsură, atunci când temeiurile arestării nu mai există, respectiv, s-au schimbat în mod esențial.
De altfel inculpatului i s-a respins o astfel de cerere prin aceeași încheiere, dar acea dispoziție nu este supusă vreunei căi de atac față de prevederile art.141 alin.1 teza finală Cod pr.penală.
pe ale căror constatări se sprijină inculpatul, susținând nevinovăția sa, nu constituie singurele probe pe care s-a întemeiat presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit aceste infracțiuni, urmând ca probele în ansamblul lor să fie coroborate la momentul judecării fondului, până la acel moment ele constituindu-se în indicii în ceea ce privește arestarea.
Pentru toate aceste considerente, recursurile inculpaților A și G vor fi respinse ca inadmisibile, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, iar recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la data de 18 mai 1982, G, fiul lui și -, născut la data de 28 noiembrie 1988, și ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 10 ianuarie 1985, în prezent toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 50/F din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
19 iunie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
