Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 396
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Ancuța Gabriela
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 11.06.2009 prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale având ca obiect "traficul de minori" (art. 13 din Legea nr. 678/2001) - cerere de ridicare a măsurii sechestrului asigurator - formulate de petenții și împotriva încheierii penale din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 21.04.2009 în dosarul nr-, a respins ca inadmisibile plângerile formulate de petenții și împotriva ordonanțelor procurorului din 09.09.2008 și 15.09.2008 date în dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT-Serviciul Teritorial Iași.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Art. 163 din Codul d procedură penală permite luarea măsurilor asiguratorii în tot cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată.
Art. 168 alin.1 Cod procedură penală prevede că: "în contra măsurii asiguratorii luate și modului de aducere la îndeplinire acesteia învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază procesului penal".
Din examinarea dispozițiilor legale sus citate rezultă că acestea, din punct de vedere literal, nu sunt suficient de clar formulate pentru înțelegere exactă. Astfel, dintr- interpretare gramaticală s-ar putea înțelege că inculpatul sau persoana interesată, s-ar putea plânge fie procurorului, fie instanței de judecată, după propria sa voință. Or, astfel de posibilitate nu este admisă în procedura penală.
Așa fiind, se impune interpretare sistematică dispozițiilor art. 168 alin.1 Cod procedură penală, în raport cu alte texte de procedură penală de natură să lămurească înțelesul juridic al textului articolului anterior menționat.
Așa după cum deja am arătat, art. 163 Cod procedură penală prevede că măsurile asiguratorii se iau în tot cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată.
Potrivit art. 164 Cod procedură penală, în faza de urmărire penală măsurile asiguratorii se iau prin ordonanță, iar în faza judecății prin încheiere.
Pe de altă parte, regimul plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este reglementat în cuprinsul art. 275 - 278 ind. 1 Cod procedură penală.
Așadar, într- interpretare sistematică, cu privire la contestarea măsurii asiguratorii se poate concluziona că legiuitorul urmărit ca astfel de plângere să fie adresată organului judiciar cu atribuție de decizie specific fiecărei faze procesului penal, adică procurorului ierarhic superior celui care luat măsura în cursul urmăririi penale și instanței de judecată în cursul judecății.
Cu alte cuvinte, dacă măsura asiguratorie fost luată de procuror prin ordonanță, împotriva acesteia se poate face plângere în temeiul dispozițiilor art. 168 alin.1 Cod procedură penală la procurorul ierarhic superior, iar dacă fost luată de instanță prin încheiere, plângerea formulată de persoana interesată este de competența instanței.
Același punct de vedere fost exprimat și prin decizia în interesul legii nr. 71 din 15.10.2007 a - Secțiile Unite, decizie care potrivit dispozițiilor art. 414 ind. 2 alin.3 Cod procedură penală este obligatorie și care prevede că: "Competența de soluționa plângerea formulată în temeiul art. 168 din Codul d procedură penală revine procurorului, în cursul urmăririi penale și, respectiv, instanței de judecată în cursul judecății".
În cauza de față, în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele procurorului din 09.09.2008 și 15.09.2008 (aflate la filele 49-50 și 23-25 vol. III dosar urmărire penală) date în dosarul nr.22D/P/2008 al DIICOT Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra unor sume de bani (19 500 euro și 350 lei ) și asupra mai multor bijuterii, bani și bunuri ce au fost ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în locuința inculpaților.
Împotriva celor două ordonanțe ale procurorului arătate mai sus, așa cum rezultă din actele și lucrările existente la dosarul de urmărire penală, nu s-au formulat plângeri, întemeiate pe disp.art.168 alin.1 Cod procedură penală, la procurorul ierarhic superior celui care a dispus luarea măsurii asiguratorii, ceea ce conduce la concluzia că persoanele interesate nu au înțeles să uziteze de dreptul procesual înscris în articolul anterior menționat.
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs petenții și. În motivarea recursului s-a arătat că petenții nu sunt condiționați să formuleze plângere în cursul urmăririi penale, urmând calea reglementată prin dispozițiile art. 275-278 ind. 1 Cod procedură penală. Nu are importanță momentul și organul care a dispus această măsură, ci momentul când persoana interesată alege să își formuleze plângerea, moment în funcție de care se decide competența de soluționare. Petenții au mai arătat că din interpretarea sistematică a deciziei nr. 71/15.10.2007 pronunțată în interesul legii reiese că plângerea poate fi adresată direct în cursul judecății, la instanța de judecată, fără a fi necesară formularea plângerii în cursul urmăririi penale.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este nelegală.
Plângerile formulate de petenții și împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror prin ordonanțele din 09.09.2008 și 15.09.2008 în dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT-Serviciul Teritorial Iași sunt admisibile.
Prin art. 168 alin. 1 din Codul d e procedură penală, reglementându-se contestarea măsurii asigurătorii, s-a prevăzut că "în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal".
Dispozițiile art. 168 alin.1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea pentru persoanele care au dreptul de a face plângere de a uza de acest drept în orice fază a procesului penal, situație în care competența de soluționare revine organul judiciar specific fazei în care se află procesul la momentul formulării plângerii.
Așadar, plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 168 din Codul d e procedură penală revine competenței de soluționare a procurorului dacă este formulată în cursul urmăririi penale și, respectiv, instanței de judecată dacă este adresată în cursul judecății.
Admisibilitatea plângerii adresate, în temeiul art. 168 Cod procedură penală, instanței de judecată în cursul judecății împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale, nu este condiționată de parcurgerea procedurii reglementate de disp. art. 275-278 ind. 1 Cod procedură penală.
De altfel, în motivarea deciziei nr. 71/15.10.2007 pronunțată în interesul legii nu s-a statuat faptul că împotriva măsurii asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale se poate face plângere doar în această fază procesuală, la procurorul ierarhic superior celui care a dispus luarea măsurii asiguratorii.
Respingând, ca inadmisibile, plângerile formulate de petenții și împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror prin ordonanțele din 09.09.2008 și 15.09.2008 în dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT-Serviciul Teritorial Iași, prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru aceștia și de natură să le garanteze drepturile, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de petenții și împotriva încheierii de ședință din 21.04.2009 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-, va casa, în parte, încheierea și va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe plângerile formulate de petenții și împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror prin ordonanțele din 09.09.2008 și 15.09.2008 în dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT-Serviciul Teritorial Iași.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de petenții și împotriva încheierii de ședință din 21.04.2009 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, numai în ceea ce privește soluția dată plângerilor formulate de petenții și împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror prin ordonanțele din 09.09.2008 și 15.09.2008 în dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT-Serviciul Teritorial Iași.
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe plângerile formulate de petenții și împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror prin ordonanțele din 09.09.2008 și 15.09.2008 în dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT-Serviciul Teritorial Iași.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile ocazionate de judecarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier,
Red./Tehnored.: /2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Obreja Manolache Ancuța Gabriela
