Insulta (art. 205 cod penal). Decizia 388/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 388
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de revizuentul împotriva deciziei penale nr. 178 din data de 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului de față.
Revizuentul având cuvântul arată că recursul este admisibil și solicită, admiterea recursului și anularea deciziei Tribunalului Vaslui.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, față de reglementările Codului d e procedură penală, formulează concluzii de respingere a recursului ca fiind inadmisibil.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 210 din 19.02.2009 Judecătoria Vaslui a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul privind revizuirea sentinței penale nr. 136 din 20.01.2006 a Judecătoriei Vaslui.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 136/20.01.2006 a Judecătoriei Vaslui, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 150 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 Cod penal și de 700 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art.193 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a) și art.34 lit. c) Cod penal, cele două pedepse au fost contopite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 700 lei amendă penală.
În baza art.11 pct.2 lit. a) Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. a) Cod de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de calomnie prevăzută de art.206 Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, pe data de 17.07.2005, partea vătămată a fost insultată și amenințată cu moartea de către revizuientul, aspectele fiind confirmate de martorii și.
Revizuentul a declarat recurs împotriva sentinței penale sus-menționate, care a fost însă respins ca nefondat prin decizia penală nr. 345/R/14.04.2006 a Tribunalului Vaslui.
Prin cererea de revizuire formulată în scris revizuentul a solicitat reanalizarea probatoriului administrat, precum și audierea în calitate de martor a fratelui său pentru a dovedi că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Din analiza dispozițiilor art. 403 alin. 1 Cod de procedură penală, rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.
Instanța a arătat că în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate "probe noi" în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuientului de a fi audiați alți martori, dar cu privire la aceleași aspecte de fapt discutate în fața instanței de fond.
Textul art. 394 al. 1 lit. a) Cod de procedură penală este foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
De altfel, deși a avut posibilitatea să propună probe în apărare în fața primei instanțe de judecată, la termenul de judecată din 4 noiembrie 205, revizuentul nu a indicat nici un asemenea mijloc de probă, nu a menționat nici un alt martor ce ar putea avea cunoștință de faptele din data de 17.07.2005.
În realitate, în cererea sa, revizuentul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci solicită reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.
Pe de altă parte, simplele afirmații ale revizuientului că martorii și au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, nu sunt suficiente pentru a atrage incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală.
Săvârșirea de către un martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere trebuie dovedită, potrivit art. 395 alin. 1 Cod procedură penală, prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Numai atunci când organele sus-menționate nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile acestea se vor constata conform art. 395 alin. 2 Cod procedură penală de către instanța de revizuire.
Din cuprinsul sentinței penale nr. nr. 573/15.04.2008 pronunțată de Judecătoria Vaslui, reiese că revizuentul a formulat plângere împotriva celor doi martori și pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă, prin rezoluția nr.1054/P/2006 din 26.07.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de cei doi, în temeiul art.10 lit. d) Cod de procedură penală.
Constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, în temeiul art. 403 alin. 3 Cod de procedură penală raportat la art. 394 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul cu privire la sentința penală nr. 136/20.01.2006 pronunțată de Judecătoria Vaslui.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de art. 385 ind.3 Cod procedură penală a declarat recurs condamnatul, criticând-o sub aspectul temeiniciei și legalității în sensul că hotărârea prin care a fost condamnat la plata amenzii este nelegală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin decizia penală nr.178/R/16.04.2009 a Tribunalului Vaslui, a fost respins ca nefondat recursul formulat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr.210 din 19.02.2009 a Judecătoriei Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 ind.6 alin.3 Cod procedură penală - tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că motivele invocate de către revizuient nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul dispozițiilor art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală. Revizuentul nu a invocat fapte probatorii noi, ci solicitat doar o reapreciere a materialului probator și eventual administrarea unor probe noi, constând în reaudierea unor martori noi pentru a dovedi o situație de fapt pe care inculpatul a susținut-o la judecata în primă instanță și în căile ordinare de atac.
Legea nu permite însă reaudierea unor martori în calea extraordinară de atac a revizuirii pentru dovedirea acelorași împrejurări invocate de condamnat la judecata în primă instanță și în căile ordinare de atac, ceea ce ar echivala cu o prelungire a probatoriului deja administrat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul.
Curtea, examinând hotărârea atacată, constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit art.3851alin.1 Cod procedură penală pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințele sau deciziile, după caz.
În raport de acest principiu stabilit prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și pe cale de consecință promovarea unui control judecătoresc al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
Hotărârea recurată este o decizie definitivă pronunțată de tribunal.
Instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare și a respinge ca inadmisibilă orice altă cale de atac neconformă cu aceasta, ca și în speța de față.
Ca urmare, potrivit art.38515pct.1 lit. "a" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul revizuientului.
În baza dispozițiilor art.192 al.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de revizuientul împotriva deciziei penale nr.178 din 16.04.2009 a Tribunalului Vaslui, decizie pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
- -
02.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Maria Cenușă
Judecători:Maria Cenușă, Aurel Dublea, Daniela Dumitrescu
