Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. Nr. 407
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " menținere arestare preventivă", declarat de inculpatul recurent ( fiul lui și -, născut la data de 15 noiembrie 1976), în prezent deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare că este primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelat fiind, inculpatul recurent, arată că își menține recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, desființarea încheierii de ședință din 11 iunie 2009 prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv, și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, inculpatul obligându-se să se prezinte la fiecare termen de judecată. Susține apărarea că inculpatul nu este un pericol pentru societate și în acest stadiu procesual nu ar mai putea influența în nici un mod buna desfășurare a procesului, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Solicită instanței a mai avea în vedere că, inculpatul este căsătorit, are doi copii minori și este singurul întreținător de familie. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a se menține ca fiind legală și temeinică încheierea recurată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărător.
Declarând închise dezbaterile, curtea, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 11.06.2009, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 3002alin. 1 Cod procedură penală a verifica și a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului - și în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penal a menținut măsura arestării preventiv eai nculpatului -, fiul lui și -, născut la 15.11.1976 în I, domiciliat în sat și comuna 23 August, județul C, fără forme legale în sat, comuna, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia constatat că în stadiul actual al procesului penal nu au intervenit elemente noi pe baza cărora să se concluzioneze că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului-apelant ar fi dispărut ori s-ar fi modificat.
Față de inculpat s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre de condamnare pentru o faptă de violență care, prin modalitatea și împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost comise, prezintă un grad ridicat de pericol social.
De asemenea, lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere rezonanța în cadrul comunității pe care îl au faptele de acest gen, periculozitatea socială sporită a presupuselor fapte, prejudiciile importante reținut a fi cauzate și atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului.
În cauză din considerentele expuse s-a constatat că subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării preventive,măsură luată și menținută cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, impunându-se privarea inculpatului în continuare de libertate în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpat și criticată ca nelegală și netemeinică.
Inculpatul a susținut că este greșită aprecierea instanței în sensul existenței pericolului pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea sa în libertate, considerând că în raport de stadiul procesual dar și de circumstanțele personale, scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală va putea fi realizat prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1461 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Iași,inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal, reținându-se în fapt, că, în ziua de 03.10.2008, a lovit-o cu pumnii și picioarele peste corp și cu unui topor peste picioare pe partea vătămată (soția sa), cauzându-i leziuni (fractură deschisă tibie lateral) care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Sentința pronunțată de Judecătoria Iașia fost apelată de inculpat, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art. 3002Cod procedură penală, Tribunalul Iași ca instanță investită cu soluționarea apelului promovat în cauză a apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului - impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În cadrul acestei verificări instanța nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurentului pentru ordinea publică.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - existența probelor în sensul art. 143 Cod procedură penală - declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de sesizare din oficiu și de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare medico-legală și declarațiile inculpatului - coroborată cu întrunirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală conduc la concluzia că soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului - este corectă.
Lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din analiza tuturor datelor oferite de probele administrate în cauză: natura și importanța valorilor lezate, circumstanțele în care se reține că ar fi acționat inculpatul - antecedența penală a acestuia și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptei pentru care este cercetat inculpat, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile de arestare preventivă nu au dispărut și nici nu s-au modificat, ci sunt actuale, menținerea arestării preventive a inculpatului fiind justificată atât de faptul că temeiurile inițiale sunt fundamentate și operante, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării și subzistenței măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiție ce sunt îndeplinite conform celor prezentate anterior și justifică menținerea stării de arest a inculpatului.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 140 lei, în care s-a inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în valoare de 100 lei ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: --,
-
25.06.2009
2 ex.-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu, Ciubotariu
