Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 407/R/.2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.10.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent fiul lui - și ns. la 14,09,1974 în prezent în Penitenciarul Oradea, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de detenție asistat de avocat în baza delegației de substituire nr. 609 din 29.09.2009m în substituirea avocatului.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul fiind cetățean, se asigură traducerea ședinței de judecată prin intermediul d-lui interpret.
HGInculpatul recurent arată că își susține recursul.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu consecința punerii în libertate a inculpatului recurent. Arată că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave, dar solicită a se avea în vedere că infracțiunea a fost un incident în viața inculpatului fiind săvârșită o singură dată și din cauza situației precare a acestuia. Pe de altă parte, urmărirea penală este finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată iar pericolul s-a diminuat, trecând de la data săvârșirii faptei o perioadă rezonabilă de timp, considerând că pericolul pentru ordinea publică nu mai este justificat. Totodată mai arată că, atitudinea inculpatului pe parcursul cercetării penale a fost sinceră iar acesta nu va influența martorii, precum și faptul că, există o rudă care se obligă să-l țină pe inculpat la ea acasă. Depune la dosarul cauzei un set de acte pre care le consideră practică judiciară, de asemenea
Procurorul solicită respingerea recursului, și în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea acestuia în libertate iar fapta inculpatului este gravă limitele de pedeapsă fiind între 20-25 ani închisoare astfel că nu se impune revenirea asupra măsurii.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care solicită să fie cercetat în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față pe baza actelor de la dosar, constată că:
Prin încheierea din 22 septembrie 2009 Tribunalul Bihor. în baza art. 300/2 și art. 160/ Cod procedură penală, a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea penală nr. 180/2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 12/21.06.2009, stabilindu-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind inculpatul, nu mai târziu de 60 de zile, potrivit art. 160/b al.1 C.P.P. iar în baza art. 139 alin. 1 și 2.C.P.P. văzând art. 160 ind. b alin. 2 și art. 300 ind. 1 alin. 2.C.P.P. arespinscererile privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive.
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, instanța a constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita înregistrat la instanță la 07.08.2009, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 și introducerea în țară de droguri de mare risc, fără drept prev. de art. 3 alin.2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal, constând în aceea că inculpatul la data de 20.06.2009, a procurat substanțe stupefiante (412 comprimate ecstasy) din Ungaria, le-a deținut și transportat în vederea comercializării în România pentru suma de 1000 euro, respectiv a introdus în țară aceste substanțe stupefiante.
Săvârșirea faptei penale de către inculpat rezultă din următoarele probe: procesul verbal cercetare la fața locului și planșa foto, raport de constatare tehnico-științifică, comprimatele ridicate, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Prin încheierea nr. 180/2009 Tribunalul Harghitaa dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Instanța verificând din oficiu în ședința publică, legalitatea și temeinicia arestării preventive, cu privire la temeiurile arestării, apreciază următoarele:
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f s-a apreciat că acesta subzistă întrucât există indicii legitime și rezonabile în sensul art. 5 din CEDO că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar privarea sa de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
Inculpatul este cetățean și există posibilitatea reală ca, odată lăsat în libertate, să părăsească țara.
Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că - fiind vorba de comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de introducerea în țară de droguri de mare risc - neluarea măsurii preventive ar putea da naștere temerii potrivit căreia organele judiciare nu dau dovadă de o reacție promptă, ceea ce ar putea conduce la o senzație de insecuritate socială.
Pericolul concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului rezultă din modul în care acesta a conceput activitatea infracțională, dar și din impactul unor asemenea fapte asupra comunității.
Instanța a reținut că temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive în cauză nu s-a schimbat, există în continuare și impune privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, neexistând nici o modificare a temeiurilor luării măsurii arestării preventive și nici nu se poate discuta despre dispariția acestora, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru revocarea sau înlocuirea măsurii preventive cu o alta.
Instanța, văzând dispozițiile art. 5 din CEDO, reține că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, pericol dedus din gravitatea extrem de ridicată a faptei, din sentimentul acut de insecuritate socială ce a marcat în mod firesc comunitatea din care provine inculpatul, motiv pentru care a dispus după cum urmează:
În baza art. 300/2 și art. 160/ Cod procedură penală, aa menține măsura arestului preventiv a inculpatului, aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea penală nr. 180/2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 12/21.06.2009 și a stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind inculpatul, nu mai târziu de 60 de zile, potrivit art. 160/b al.1
C.P.P.În baza art. 139 alin. 1 și 2.C.P.P. văzând art. 160 ind. b alin. 2 și art. 300 ind. 1 alin. 2.C.P.P. a respins cererile privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul recurent solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu consecința punerii în libertate a inculpatului recurent.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că judecarea sa în stare de libertate nu prezintă un pericol concert pentru ordinea publică având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei, aptul că, urmărirea penală este finalizată, fiind trimis în judecată iar pericolul s-a diminuat, trecând de la data săvârșirii faptei o perioadă rezonabilă de timp.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că, astfel cum a reliefat anterior, se menține temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul fiul lui - și ns. la 14 septembrie 1974 din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din, 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.09.2009
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
06.10.2009
Red. încheiere O.
Tehnored. Gref. M/ 06.10.2009/ 2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Condrovici Adela, Munteanu Traian
