Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 408/R/.2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.10.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Stan Lenuța
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpații recurenți fiul lui și ns. la 08.05.1987 și FIUL LUI și ns. la 2 oct. 1988 ambii din Penitenciarul Oradea, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Lg. 143/2000, introducere în țară de droguri de mare risc fără drept, prev. De art. 3 alin. 2 din Lg. 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2 pen. trafic de droguri de mare risc fără drept, deținere de droguri de mare risc fără drept, în vederea consumului propriu, prev. De art. 4 alin. 2 din Lg. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a pen.;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Lg.143/2000, cumpărare și deținere de droguri de risc fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Lg.143/2000 cu aplic. art.41 alin. 2.pen. deținere și traffic de droguri de mare risc fără drept, prev. de art.2 alin. 2 din Lg.143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de detenție asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar și asistat de avocat din oficiu în baza delegației din oficiu nr. 4292 din 11.09.2009.
Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Oradeaa fost reprezentată de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocații inculpaților recurenți, inculpații recurentți nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent susține recursul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate revocarea măsurii și punerea în libertate a inculpatului recurent iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura de a nu părăsi țara sau localitate. Consideră că măsura preventivă luată față de inculpat nu se mai justifică, nu există temeiuri pentru luarea acestei măsuri, de asemenea nici temeiuri noi iar arestul preventiv a atins o durată excesivă, prezumția de nevinovăție fiind încălcată, cu onorariu de avocat, și obligarea la onorariu pentru celălalt inculpat pentru două termen de judecată la care a fost prezentă.
Avocatul inculpatului recurent invocă excepția nerespectării termenului legal procedural imperativ de trei zile de la data pronunțării pentru încheiere și de 60 zile pentru verificarea măsurii arestării preventive de la ultima verificare, astfel că, consideră că termenul procedural imperativ nu s-a respectat. De asemenea invocă lipsa oricăror argumente prezentate în fața procurorului cu ocazia luării măsurii arestării preventive, iar menținerea acestei măsuri are loc numai în cazul în care temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii mai subzistă, dar în prezenta cauză, procurorul nu a prezentat nici un fel de argument în favoarea luării acestei măsuri, clientul său reprezentând o situație aparte, împotriva sa existând un singur raport raportat la care s-a început urmărirea penală. Între momentul raportului respectiv 06.04.2009 și momentul începerii urmăririi penale este un interval de timp de 1 an de zile în care nu s-a făcut nimic, respectiv nu s-a dovedit apartenența la o rețea de droguri care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, iar inculpatul recurent nu are nici un fel de antecedență penală. În concluzie solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Procurorul solicită respingerea recursului, formulat împotriva încheierii recurate pe care o consideră legală și temeinică întrucât există indicii clare pentru care a fost luată această măsură și nu au intervenit temeiuri noi vis-a-vis de faptele reținute, care sunt deosebit de grave, astfel că și în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală solicită menținerea măsurii arestării preventive. Cu privire la înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea se opune admiterii cererii.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpaților recurenți care solicită (ambii) admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față pe baza actelor de la dosar constată că:
Prin încheierea penală nr. 188 din 4.09.2009 Tribunalul Satu Mare în baza art. 300 ind. 2 Cod pr.pen. raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod pr.pen. a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv și a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpații:, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.1/07.04.2009 emis de Tribunalul Satu Mare;, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.3/07.04.2009 emis de Tribunalul Satu Mare; și, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/07.04.2009 emis de Tribunalul Satu Mare.
Pentru a pronunța această hotărâre a constatat că, prin sesizarea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus s-a propus in baza art.300 indic.2 pr.pen. verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și menținerea măsurii arestului preventiv luată față inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de procurare, deținere și oferire de droguri de risc fără drept, prev. și ped.de art.2 alin. 1 din Lg. 143/2000, cumpărare și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev.și ped.de art. 4 alin. 1 din Lg. 143/2000, trafic de droguri de mare risc fără drept, prev. și ped.de art. 2 alin. 2 din Lg. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. introducere în țară de droguri de mare risc fără drept, prev. și ped.de art.3 alin. 2 din Lg. 143/2000, deținere de droguri de mare risc fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Lg. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a pen.;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Lg. 143/2000, introducere în țară de droguri de mare risc fără drept, prev. De art. 3 alin. 2 din Lg. 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2 pen. trafic de droguri de mare risc fără drept, deținere de droguri de mare risc fără drept, în vederea consumului propriu, prev. De art. 4 alin. 2 din Lg. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a pen.;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Lg.143/2000, cumpărare și deținere de droguri de risc fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Lg.143/2000 cu aplic. art.41 alin. 2.pen. deținere și traffic de droguri de mare risc fără drept, prev. de art.2 alin. 2 din Lg.143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Examinând sesizarea în baza motivelor de mai sus, văzând disp.art art.300 ind.2 pr.pen. instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive reține că dat fiind natura gravă a infracțiunilor reținute în sarcina celor trei inculpați, gradul de pericol ridicat pe care-l reprezintă pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, constată că măsura a fost luată legal și justificat, și că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite disp.art.148 alin.1 lit.a și f raportat la art.143 proc.
Din jurisprudența CEDO, rezultă că analiza unei privări de libertate se analizează in concreto, în funcție de particularitățile fiecărei cauze. În temeiul art. 5 din Convenție, trebuie să existe anumite motive plauzibile pentru a justifica menținerea în stare de arest a unei persoane (Hotărârea din 30 august 1990 în cauza Fox, si Hartley contra Marii Britanii), iar autoritățile care dispun luarea sau menținerea măsurii preventive, trebuie să ofere un minim de date si informații care să convingă un observator obiectiv de existenta motivelor plauzibile (Hotărârea din 10 octombrie 2002 în cauza Gundogan contra Turcia).
Instanța europeană a enunțat în mod permanent necesitatea respectării existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să justifice arestarea sau menținerea arestării unei persoane. bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze o arestare este elementul esențial al protecției împotriva unei privări arbitrare de libertate.
În speță, plauzibilitatea bănuielilor (noțiune ce aparține Curții Europene, al cărei corespondent în legea română îl reprezintă existența indiciilor temeinice de săvârșire a unei infracțiuni) rezultă din mijloacele de probă administrate.
Deci, pentru orice observator obiectiv, concluziile înregistrărilor efectuate în cursul urmăririi penale în baza autorizației efectuate în faza de urmărire penală și cu atât mai mult cu cât în ceea ce-l privește pe inculpatul acesta a fost prins în flagrant, creează bănuiala plauzibilă că inculpații au putut comite infracțiunile pentru care sunt arestați.
În privința pericolului concret pentru ordinea publica, s-a precizat că în dreptul național este prevăzută o pedeapsa de pana la 25 ani pentru infracțiunile pentru care sunt acuzați inculpații, deci prin gravitatea deosebita si prin reacția particulara a opiniei publice, faptele de natura celor reținute in sarcina inculpaților sunt considerate ca suscita o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifica o arestare preventiva (Hotărârea CEDO din 26 iunie 1991 în cauza Letellier contra Franta).
Cât privește pericolul concret, este real ca acesta are o existenta legata de timp, de regula curgerea timpului poate duce la limitarea pericolului până la dispariție. În jurisprudența Curții s-a statuat in mod constant ca un criteriu foarte important in aprecierea pericolului concret îl reprezintă modul in care cazul a fost instrumentat de autoritățile judiciare. În speță, gradul de pericol social concret rezulta din modalitatea de săvârșire a faptelor, din stăruința in comiterea faptelor si pe de alta parte, din necesitatea protejării ordinii publice la care are dreptul societatea, in condițiile în care infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune de pericol, pentru existenta căreia este suficient ca rezultatul sa constea intr-o stare de pericol, nefiind necesara producerea unui rezultat material, a unei vătămări.
Modul de săvârșire a faptelor impune o reacție ferma a autorităților, climatul social firesc fiind profund afectat de astfel de fapte.
Un criteriu, in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pentru menținerea unei persoane in arest preventiv, este acela potrivit căruia motivele invocate de autoritățile naționale competente spre a menține o persoana arestata in detenție preventiva trebuie sa fie "suficiente si pertinente", în sensul ca interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trec înaintea dreptului persoanei arestate. În speță, menținerea celor 3 inculpați in arest preventiv se impune, tocmai pentru satisfacerea interesului public al protejării ordinii de drept.
Pentru cele ce preced, reținând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat sau încetat, impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite disp.art.148 alin.1 lit.a și f raportat la art.143 proc.pen. considerente pentru care a dispus menținerea stării de arest preventiv, astfel că, în baza art.300 ind.2 proc.pen rap.la art.160 indic.b alin.3 pr.pen. a admis sesizarea din oficiu.
Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul prin apărătorul său susține recursul solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate revocarea măsurii și punerea în libertate a inculpatului recurent iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura de a nu părăsi țara sau localitate. motivând că măsura preventivă luată față de inculpat nu se mai justifică și nu există temeiuri pentru luarea acestei măsuri, de asemenea nici temeiuri noi iar arestul preventiv a atins o durată excesivă, prezumția de nevinovăție fiind încălcată.
Inculpatul prin apărătorul său solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului invocă nerespectarea termenului legal procedural imperativ precum și lipsa oricăror argumente prezentate în fața procurorului cu ocazia luării măsurii arestării preventive.
Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al. l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzută de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inc. subzistă - art.148 lit. f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit. f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpații sunt învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni grave. De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit. c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpaților este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a acestora.
Ca urmare, in baza art.385/15 pct. l lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpații și împotriva încheierii penale nr. 188 din 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în totul.
Va obliga pe recurentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, de asemenea va obliga pe recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații fiul lui și al lui ns. la 08 mai 1987 și fiul lui și al lui ns. la 2 oct. 1988 ambii din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 188/A din 04 septembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.09.2009
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
08.10.2009
Tehnored. Gref. M/ 08.10.2009/ 2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Stan Lenuța
