Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.425/R/2009
Ședința publică din 9 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu
Judecător: -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 14.09.1974, din Penitenciarul Oradea, împotriva Încheierii penale din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și interpretul de limba ă.
HGMINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent avocat depune la dosar practică judiciară. Nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este fără antecedente penale, are un copil minor al cărui certificat de naștere se află la dosar, că a acceptat să transporte acel pachet deși motivele invocate erau puerile, a recunoscut săvârșirea faptei și a fost audiat de către instanța de fond. Pe de altă parte, probațiunea care urmează să se administreze în cauză, respectiv audierea concubinei sale prezentă la comiterea faptei precum și a celor 2 martori asistenți, nu impune privarea de libertate a inculpatului. Mai menționează că există acea declarație notarială potrivit căreia inculpatului i se pune la dispoziție o locuință în. Totodată arată că există practică unitară în sensul că, infractori primari care au recunoscut fapta și împrejurările comiterii faptei, în cauze similare celei deduse judecății, după audiere, s-a dispus față de aceștia înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul nu se va sustrage cercetării judecătorești, are asigurată o locuință modestă, iar după punerea sa în libertate ar avea posibilitatea să lucreze în județul B ca șofer pentru a-și întreține familia.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Consideră că, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt grave raportat la pedeapsa prevăzută de lege, existând pericol pentru ordinea publică în cazul lăsării sale în libertate, în plus în rechizitoriu se face mențiunea că inculpatul nu era novice în ce privește traficul de droguri.
Totodată apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, o astfel de măsură în opinia sa nu prezintă eficacitate, inculpatul fiind cetățean, cu domiciliul în Ungaria, iar locuința ce se susține că i-ar fi pusă la dispoziție este modestă astfel încât în stare de arest are asigurate condițiile necesare.
Prin intermediul interpretului s-a procedat la traducerea concluziilor puse în cadrul dezbaterii cauzei și având ultimul cuvânt inculpatul, solicită să fie judecat în stare de libertate, învederând instanței că până la pronunțarea hotărârii dorește să-și ajute familia, să lucreze oficial și legal, că nu are de gând să se ascundă și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat. Mai arată că recunoaște comiterea faptei, pe care o regretă, că a comis-o fiind păcălit și că nu a fost implicat niciodată în trafic de droguri.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b din Codul d e procedură penală, a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpatului, născut la 14 septembrie 1974, aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.180/2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.12/21.06.2009.
Au fost respinse cererile privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul, verificând din oficiu în ședința publică, legalitatea și temeinicia arestării preventive, cu privire la temeiurile arestării, a apreciat că în cauză subzistă în continuare temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul este cetățean și există posibilitatea reală ca odată lăsat în libertate să părăsească țara, iar apoi există probe certe din care rezultă fără echivoc pericolul pentru ordinea publică ce s-ar putea genera prin lăsarea inculpatului în stare de libertate, pericol dedus din gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată cât și din reacția colectivității produsă în situația în care inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, reacție posibil a produce perturbări în disciplina publică și respectiv față de lege.
În concret s-a reținut că faptele imputate inculpatului urmare drogului ce se reține a fi comercializat și modului de comitere - transnațional în sine, au o gravitate ridicată ceea ce conduce la concluzia unui impact social al acestora sporit.
S-a mai menționat că argumentele apărării legate de depășirea termenului rezonabil al duratei arestării preventive sunt în opinia instanței netemeinice, simpla curgere a unei anumite perioade de timp neavând o astfel de semnificație. S-a apreciat că, această durată are un caracter rezonabil sau nerezonabil în funcție de procedurile derulate înăuntrul său. Până în prezent pe tot parcursul deținerii s-au efectuat acte procesuale neexistând tergiversări în soluționarea cauzei sau derularea procedurilor. În plus așa cum s-a arătat mai sus, faptele imputate inculpatului urmare drogului ce se reține a fi comercializat și modului de comitere - transnațional, în sine, au o gravitate ridicată și un impact social sporit ceea ce conduce la concluzia unei atenuări a rezonanței lor sociale într-un timp mai îndelungat.
Față de cele arătate, instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în cauză nu au încetat și nu s-au schimbat, respectiv există în continuare și impun menținerea privării de libertate a inculpatului.
Față de cele de mai sus, instanța a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului și a respins cererile privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
A mai arătat că inculpatul este fără antecedente penale, are un copil minor, că a acceptat să transporte acel pachet deși motivele invocate erau puerile, a recunoscut săvârșirea faptei și a fost audiat de către instanța de fond. Pe de altă parte, probațiunea care urmează să se administreze în cauză, respectiv audierea concubinei sale prezentă la comiterea faptei precum și a celor 2 martori asistenți, nu impune privarea de libertate a inculpatului. Totodată arată că există practică unitară în sensul că, infractori primari care au recunoscut fapta și împrejurările comiterii faptei, în cauze similare celei deduse judecății, după audiere, s-a dispus față de aceștia înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul nu se va sustrage cercetării judecătorești, are asigurată o locuință modestă, iar după punerea sa în libertate ar avea posibilitatea să lucreze în județul B ca șofer pentru a-și întreține familia.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin. l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzută de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a acestuia subzistă - art.148 lit. f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit. f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni grave. De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit. c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a acestora.
Ca urmare, în baza art.385/15 pct. l lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 14.09.1974, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 14.10.2009
Judecător fond -
-
2 ex./14.10.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
din 12 octombrie 2009
Către,
CURTEA DE APEL ORADEA
- Serviciul Economico-Financiar -
Vă facem cunoscut că, în dosarul penal cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul, domnul interpret de limba ă HG ( telefon nr.0727/- ) - traducător autorizat de limba ă, a prestat serviciul de interpretat la dezbaterea cauzei ce a avut loc la termenul din 9 octombrie 2009.
În consecință, vă solicităm să procedați la achitarea contravalorii serviciului prestat, potrivit legislației în vigoare.
Președinte, Grefier,
- -
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Munteanu
