Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.426/
Ședința publică din data de 30 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din 24 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului și să nu se mai mențină măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Învederează instanței că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în mai 2008. Atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de anchetă și instanța de judecată. La acest moment procesual judecata fiind avansată, solicită a se analiza probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor din care rezultă că inculpatul a avut un comportament excepțional cu toți partenerii de afaceri. Solicită a se analiza pericolul pentru ordinea publică prin prisma perioadei mari de arest preventiv, respectiv 1 an și 3 luni de zile. Potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului starea de arest constituie o excepție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că pentru a se justifica în continuare menținerea arestului preventiv trebuie ca pericolul să subziste și să fie întemeiat.
Apreciază că după această perioadă lungă de arest preventiv nu se mai justifică menținerea acestei măsuri. Dacă în urmă cu 1 an și 3 luni această măsură se impunea, în prezent atâta timp cât probele au fost administrate, scopul măsurii arestării preventive a fost atins, de asemenea și perioada rezonabilă pentru care poate fi luată o astfel de măsură a fost atinsă. Apreciază că menținându-se această măsură se ajunge la o executare a pedepsei. Consideră că inculpatul trebuie judecat în continuare în stare de libertate. făcut dovada faptului că are o locuință în C, dându-se astfel posibilitatea organului abilitat să-l supravegheze efectiv, în măsura în care se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că inculpatul are vârsta de 60 de ani, nu mai are intenția de a se sustrage de la cercetări, vrea să-și lămurească toate problemele.
din practica instanțelor constănțene în care se reține că în situația în care, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat ori chiar s-a stins, față de perioada relativ mare de la data săvârșirii faptei și respectiv a luării măsurii arestării preventive, există posibilitatea de a se lua o altă măsură preventivă și rezultă dovezi că persoana cercetată a conștientizat situația în care se află.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond să nu se mai mențină măsura arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită a se avea în vedere că față de infracțiunea de care este acuzat inculpatul, că acesta nu a avut intenția de a frauda pe cineva, și-a achitat creditul în proporție de 90%, iar la momentul arestării a predat toate C-urile și biletele la ordin, a fost sincer și a recunoscut anumite infracțiuni. Menționează că în prezent la instanța de fond urmează a se efectua o expertiză contabilă.
Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de inculpatul, în ceea ce privește prima dispoziție a hotărârii instanței de fond referitoare la respingerea cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cu privire la cea de a doua dispoziție, referitoare la menținerea măsurii arestării preventive solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Din actele dosarului nu rezultă probe cu privire la împrejurarea că au fost schimbate temeiurile arestării preventive pentru a opera dispozițiile art.139 Cod procedură penală.
Deși inculpatul este arestat din mai 2008, temeiurile avute inițial în vedere subzistă, nu sunt împrejurări noi că prin punerea în libertate se poate considera că pericolul pentru ordinea publică a fost diminuat. Solicită a se avea în vedere poziția inculpatului din urmă cu câțiva ani de zile, de a se sustrage de la executarea unei pedepse.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorii săi.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 24 iulie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată și în baza art.3002și art.160 alin.(3) Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestuia și care să justifice punerea sa în libertate.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând pe de o parte faptul că temeiurile reținute inițial nu mai subzistă, iar pericolul pentru ordinea publică a dispărut sau s-a diminuat în raport de data luării măsurii arestării preventive.
Al doilea motiv vizează încălcarea art.5 pct.3 din Convenție, referitor la depășirea termenului rezonabil de judecare a unei cauze penale.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului declarat, Curtea reține următoarele:
Cu privire la împrejurarea că temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive au dispărut și nu există probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, se poate observa că din probele administrate până în prezent acestea nu au dispărut, iar pericolul pentru ordinea publică generat de lăsarea în stare de libertate a inculpatului subzistă, întrucât acesta prezintă riscul sustragerii de la judecată și de la executarea pedepsei, conduita anterioară avută în ceea ce privește executarea unei pedepse de 20 de ani închisoare (constând în adoptarea unei identități false pe care a continuat să o folosească și în stabilirea raporturilor juridice ce constituie faptele pentru care este cercetat în prezent).
Cu privire la termenul rezonabil trebuie observat faptul că, acesta nu a fost depășit atâta timp cât și art.23 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale ce nu poate depăși 180 de zile, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul fiind trimis în judecată înainte de împlinirea acestui termen.
Cum nu se constată alte nulități care să ducă la casarea încheierii recurate Curtea va respinge recursul ca nefundat, cu consecința obligării inculpatului la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din 24 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -/Tehnored.gref./2 ex./31.07.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Răzvan Anghel, Ecaterina Grigore
