Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.436
Ședința publică din 30 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta-inculpată - în stare de arest preventiv, asistată de av. - apărător desemnat din oficiu.
Procedura - completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Întrebată fiind, recurenta-inculpată a precizat că își menține cererea de recurs și că este de acord să fie asistată de un apărător desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Av., având cuvântul pentru recurenta-inculpată, a solicitat admiterea recursului declarat de aceasta, casarea încheierii recurate, revocarea stării de arest preventiv și cercetarea inculpatei în stare de libertate. A susținut că regula generală este desfășurarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, starea de arest fiind o măsură excepțională care - în opinia apărătorului - nu se impune în speța de față întrucât inculpata-recurentă nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fapta fiind săvârșită ca urmare a stării conflictuale, tensionate, de durată dintre aceasta și ginerele ei. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Procurorul, având cuvântul, a apreciat încheierea recurată ca fiind legală și temeinică și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii față de inculpată nemodificându-se. A solicitat de asemenea obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenta-inculpată, în ultimul cuvânt, a solicitat cercetarea sa în stare de libertate.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26.iunie.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300/1, cu art.160 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Starea de arest este legal și temeinic luată, în temeiul art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin sub aspectul gravității deosebite a faptei, aceea vizând un drept fundamental - dreptul la viață; de asemenea se reține că inculpata ar fi încercat să fugă de la locul faptei.
În jurisprudența sa constantă, Oar eținut că se justifică starea de arest a unei persoane atunci când există motive verosimile bănui că a săvârșit o infracțiune sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să fugă.
Aceste două motive se mențin și în prezent.
De asemenea, instanța evaluând din oficiu, în temeiul art.6 din, perioada arestului preventiv sub aspectul duratei rezonabile, constată că o detenție de 2 luni până la această dată se înscrie într-un caracter rezonabil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în cadrul termenului legal inculpata.
Recursul nu a fost motivat în scris.
În susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu a fost criticată încheierea recurată, apreciindu-se că în mod greșit s-a menținut starea de arest deoarece:
regula este judecarea în stare de libertatea, judecarea în stare de deține fiind excepția;
este adevărat că infracțiunea pentru care trimisă în judecată este o infracțiune gravă, dar în cauză nu este îndeplinită cea de a doua condiții prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că nu sunt probe din care să rezulte că prin lăsarea în libertate a inculpatei aceasta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică;
trebuie avute în vedere și împrejurările în care a fost săvârșită, urmând a se stabili dacă infracțiunea nu a fost comisă în stare de provocare; între inculpată și victimă era o stare tensionată, determinată de comportarea victimei și în aceste condiții s-a comis fapta;
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
Prin rechizitoriul nr.134/P/2008 din data de 18.06.2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacăus -a dispus trimiterea în judecată în starea în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 Cod penal, reținându-se în fapt că în ziua de 18.04.2008, pe fondul consumului de alcool, a lovit victima G, ginerele său, cu un cuțit în regiunea toracică, victima decedând în urma leziunilor suferite.
Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 19.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10, cu art.148 alin.1 lit.b și f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a recurentei-inculpate pentru o durată de 29 zile, începând cu data de 19.04.2008.
Prin încheierile din data de 13.05.2008 și, respectiv, 09.06.2006, pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarele nr- și, respectiv, -, s-au admis propunerile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv pentru câte 30 de zile, începând cu data de 17.05.2008 și până la data de 15.06.2008 și, respectiv, de la data de 15.06.2008 până la data de 14.07.2008.
În conformitate cu dispozițiile art.160 Cod procedură penală, cu art.300/1 Cod alin.1 și 3 Cod procedură penală,upă înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Potrivit acestor texte, la primirea dosarului cu inculpatul T în judecată în stare de arest preventiv, prima instanță are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând, în temeiul art.160 Cod procedură penală, cu art.300/1 alin.1 și 3 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, în raport cu gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată recurenta-inculpată, Curtea constată că măsura preventivă a fost legal dispusă.
În cauză din probele administrate, respectiv: declarația părții vătămate -fl.21 procesul-verbal de cercetare la fața locului-3-5 și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.6-11, raportul de constatare medico-legală (necropsie) al Serviciului Județean de Medicină Legală-fl.14-15, planșele fotografice făcute cu acest prilej-fl.18-20, avizul medicului șef al aceleași instituții medico-legale-fl.13, depozițiile martorilor: -fl.26, -fl.27, -fl.28, -fl.29, coroborate cu declarațiile recurentei-inculpate-fl.22-25, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că recurenta-inculpată a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată.
De asemenea, din probe rezultă că recurenta-inculpată se află în situațiile prevăzute de art.148 alin1 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul că nculpata a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată și există presupunerea că aceasta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 (patru) ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Dar, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, printre altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinută recurenta-inculpată, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuat în jurisprudența sa că pericol concret pentru ordinea publică rezultă și gradul însăși de pericol social al unor infracțiunii săvârșite de inculpat, cum este și în cauza dedusă judecății.
Chiar și în condițiile în care s-ar reține poziția sinceră a recurentei-inculpate nu se poate trece peste impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, prin infracțiunea pentru care este trimisă în judecată recurenta aducându-se atingere valorii supreme - viața persoanei, astfel că și din acest punct de vedere lăsarea în libertate a recurentei-inculpate prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave, cum este și infracțiunea pentru care este judecată inculpata.
În raport de aspectele mai sus arătate, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, acest temei avut în vedere la data luării măsurii subzistă și în prezent.
Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastră, pe lângă condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile procedurale pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraful 1 c) al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
În conformitate cu prevederile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art.23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei infracțiuni, fiind necesară astfel, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Curtea constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză sunt îndeplinite aceste condiții.
În consecință, din actele și lucrările dosarului rezultă că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurentei-inculpate se mențin și se impune, în continuare, privarea de libertate a acesteia.
ât privește aspectele invocate cu privire la împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, eventuala comitere a infracțiunii în stare de provocare, acestea urmează, ca după efectuarea cercetării judecătorești, să fie avute în vedere de instanța de fond. Din probele administrate până în prezent nu rezultă acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-inculpată.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-inculpată împotriva încheierii din data de 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 40 RON - avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta-inculpată să plătească statului suma de 90 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.06.2007, în prezența recurentei-inculpate arestate.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. încheierea
Red. dec.
dec.
30.06/30.06.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ștefan Nimineț, Valerica Niculina
