Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.443/
Ședința publică de la 24 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu -, în baza împuternicirii avocațiale nr.3910/2009, emisă de Baroul Constanța;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.52/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebați fiind, recurenții inculpați și arată că își mențin recursurile declarate în cauză. Depun la dosar memorii scrise.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat - pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Consideră că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv temeiul prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală. Nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Nu sunt dovezi că inculpatul ar fi autorul faptelor, beneficiază de prezumția de nevinovăție, a scăzut rezonanța socială a faptelor, nu există probe din care să rezulte că lăsat în libertate va împiedica cercetarea judecătorească.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, întrucât este netemeinică și nelegală. Consideră că în cauză nu mai subzistă temeiurile inițial avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu există temeiuri noi. Apreciază că lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. La dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile care i se rețin în sarcină. Din procesul-verbal de percheziție nu rezultă că s-ar fi găsit bunuri la domiciliul inculpatului, de asemenea nu se poate reține că acesta a asigurat paza, întrucât în momentul săvârșirii faptelor acesta se deplasa cu autoturismul.
Menționează că inculpatul este arestat din luna octombrie 2008 și chiar dacă este cunoscut cu antecedente penale, această împrejurare nu determină privarea de libertate a inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și rejudecând, să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, învederează instanței că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar în prezent inculpații deja au fost condamnați la instanța de fond. Consideră că deși hotărârea nu este definitivă, consolidează menținerea măsurii arestării preventive.
Formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate de recurenții inculpați și și de menținerea a hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală.
Având cuvântul, în replică, avocat - pentru recurentul inculpat susține că în situația în care se va dispune achitarea inculpatului, măsura arestării preventive ar rezulta ca fiind nejustificată.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și să fie judecat în stare de libertate.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față;
cu soluționarea apelurilor formulate împotriva sentinței de condamnare, prin încheierea de ședință din 19 august 2009, Tribunalul Constanțaa menținut, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.(3) Cod procedură penală, măsura arestării preventive față de inculpații și și, în baza art.139 Cod procedură penală, a respins ca nefondate cererile formulate de inculpați de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru pronunțarea încheierii, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.115/31.10.2008 a Judecătoriei Constanța, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 01.11.2008 până la data de 29.11.2008 inclusiv, reținându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art.143 și art.148 lit.f) Cod de procedură penală.
Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.12870/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.(1)-209 alin.(1) lit.a), g), i), alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.(2) și art.37 lit.b) Cod penal, și art.208 alin.(1)-209 alin.(1) lit.i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, și,sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.(1)-209 alin.(1) lit.a), g), i) alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor (planând suspiciunea că pe timp de noapte și prin efracție inculpatul ar fi sustras cantități de țiței din conducte magistrale aparținând și, fiind ajutat în noaptea de 29.10.2008 de și alt participant, iar în perioada 6.03-9.03.2002, prin efracție, ar fi sustras bunuri din locuința părții vătămate ), de cele personale, inculpații și suferind anterior condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni similare cu cele pentru care sunt în prezent cercetați, precum și față de reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea acestui gen de fapte, se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpaților.
În conturarea acestei opinii, se are în vedere că probele aflate la dosar justifică presupunerea verosimilă de existență a faptelor, în accepțiunea art.143 și art.681Cod de procedură penală, iar din perspectiva temeiului de drept care a justificat arestarea, constată că infracțiunea reținută prin actul de sesizare este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la valorile sociale pretins lezate și care vizează patrimoniul persoanei, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, din perspectiva scopului acestei măsuri, simpla pronunțare a unei soluții de condamnare nu justifică schimbarea temeiurilor inițiale, ci dimpotrivă consolidează acele indicii avute în vedere la luarea măsurii arestării, iar împrejurarea că prezumția de nevinovăție operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare nu poate atrage schimbarea temeiurilor inițiale.
Cu toate că o măsură cum este arestarea preventivă afectează în mod grav dreptul la libertate al persoanei, în situații deosebite, materializate prin pericolul ridicat al faptei și perseverența infracțională a autorilor, se impune restricționarea limitată și într-un termen rezonabil a libertății de mișcare a individului, asigurându-se atingerea scopului procesului penal, acela de prevenire a infracțiunilor și de educare a cetățenilor în spiritul respectării legii.
Constatând, așadar, că măsura arestării preventive dispusă în cauză se circumscrie cazurilor prevăzute de art.148 Cod de procedură penală și se subordonează situațiilor de excepție prevăzute de art.5 din, că prin durata de timp scursă aceasta nu prezintă un caracter excesiv, iar prin natura ei corespunde scopului prevăzut de art.136 alin.ult.din Codul d e procedură penală, prin aceea că asigură prezența inculpaților la dispoziția organului judiciar, se menține această măsură, în baza art.3002în referire la art.160 alin.(3) Cod de procedură penală.
Întrucât nici până la acest moment procesual nu s-au ivit împrejurări noi în favoarea inculpaților, de natură a atrage schimbarea temeiurilor inițiale, cererile inculpaților privind revocarea măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sunt nefondate.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpații și au declarat recurs, motivând că în cauză nu mai subzistă temeiurile inițial avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu există temeiuri noi, sunt nevinovați, iar lăsarea lor în stare de libertate nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Criticile sunt neîntemeiate.
În baza art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se menține arestarea preventivă.
Potrivit art.5 pct.(1) lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, cei doi inculpați au fost, inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității infracțiunilor generate de natura acestora și a reacției publicului față de acestea.
Pronunțând condamnarea Judecătoria Constanța la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentința penală nr.809/02.07.2009 nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității inculpaților încheind o primă fază procesuală, față de probele în acuzare aflate la dosar până în acest moment neînfrânte de apărare, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare pe timpul soluționării căii de atac a apelului privarea lor de libertate;în condițiile în care cauza s-a soluționat în primă instanță și are termen pe rolul tribunalului, în apel, la 21.09.2009 nu se poate considera că măsura arestării preventive ar fi depășit o durata rezonabilă.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent nemodificate, privarea de libertate fiind necesară realizării scopului constând în buna desfășurare a procesului penal, cererile formulate de inculpați privind revocare sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu sunt admisibile.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursurile sunt nefondate și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, vor fi respinse.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 Cod procedură penală și a "Protocolului" încheiat între și UNBR, onorariile de câte 100 lei pentru avocat, respectiv pentru avocat - se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursurile penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurenții la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariile de câte 100 lei pentru avocat, respectiv pentru avocat - se vor plăti din fondurile
Conform art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: -/Tehnored.gref.: /2 ex./25.08.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Mihaela Popoacă
