Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.447/R/2008
Ședința publică din 28 august 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian președintele instanței
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 2 iunie 1976, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii de ședință din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent OG, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător din oficiu avocat, în baza delegației nr.3793 din 22 iulie 2008 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-i-se instanței că a fost atașat dosarul de fond nr- al Tribunalului Bihor, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat OG susține recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și consideră că la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt pendinte și actualmente iar raportat la persoana inculpatului și la faptele comise apreciază că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent OG, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului OG, fiul lui și, născut la 02.06.1976 în B, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.43/M/24.08.2007 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.36/M/2007.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.315/2008 a Judecătoriei Oradeaa fost condamnat inculpatul la OG câte o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art.211 al.2 lit.b și c Cod penal raportat la art.37 lit.a,b Cod penal.
Totodată prin sentința penală susmenționată s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar până în prezent nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând OG admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 16 iulie 2008 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de apel respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauza dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, este de reliefat că, măsura dispusă respectă și exigențele dispozițiilor art.5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, fiind deținuți în baza condamnării pronunțate de o instanță competentă - Judecătoria Oradea.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 li art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
red.dec. jud.- M/01.09.2008
jud.fond C,
tehnored. dec. GM/3 ex./02.09.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Munteanu Traian
