Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.448 /R/2008
Ședința publică din 28 august 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 08.12.1983, deținut în prezent în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu avocat în baza delegației din oficiu nr.4346 din 27 august 2008 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Față de lipsa apărătorului ales al inculpatului recurent avocat, inculpatul recurent declară că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivarea recursului arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai arată că inculpatul a achitat toate pretențiile solicitate de partea vătămată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că, în mod just, după analiza probelor de la dosar Tribunalul Bihora considerat că temeiurile arestării sunt pendinte, având în vedere gradul de pericol social al faptei comise - aceea de tentativă de omor calificat și că nici nu au apărut elemente noi care să justifice punerea inculpatului în libertate.
Inculpatul recurent în ultimul cuvânt arată că nu are antecedente penale, regretă fapta, i-a achitat părții vătămate toate pretențiile și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință 14 august 2008 Tribunalului Bihor, s-a respins cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Totodată în baza art.300/2 Cod de procedură penală, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 08.12.1983 în localitatea S M, jud. S M, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 14/2007 dată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/28 iunie 2007.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Bihor examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 14/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/28.06.2007, cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod de procedură penală și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii, în principal în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii sale în libertate, iar în subsidiar în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara. În motivare s-a susținut că temeiurile ce au determinat arestarea nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există în mod corespunzător și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a apreciat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului recurent și a dispus menținerea ei, ținând seama de modul de concepere a activității infracționale, precum și de împrejurările comiterii faptelor care, și prin însăși natura lor, prezintă un pericol social ridicat.
Solicitarea inculpatului recurent de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin. ultim Cod de procedură penală judecătorul are posibilitatea alegerii uneia din măsurile prevăzute în art. 136 alin.1 Cod de procedură penală, față de inculpat când apreciază, între altele, că o impune bunul mers al procesului penal.
Prin urmare, față de aspectele sus menționate, Curtea nu poate accepta cererea inculpaților de a aplica măsura prevăzută de art. 145/1 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive fiind judicios luată de către instanța de fond.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECI D E:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 08.12.1983 deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
red.dec. jud.- /02.09.2008
jud.fond
tehnored. dec. GM/3 ex./03.09.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Munteanu Traian
