Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 455/
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G -
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de
inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03 iulie 1973 în localitatea Câmpulung, județul A, studii 10 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, recidivist, cu domiciliul în comuna, sat., județul V, CNP--, în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta, conform delegației avocațiale nr. 3191/2008, depusă la dosar.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat, desemnată din oficiu pentru recurent.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e
procedură penală, permite apărătorului, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat depune la dosar un memoriu din partea acestuia.
Recurentul inculpat, precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul din oficiu.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate cu consecința lăsării în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Susține că, la data verificării de către instanță subzistau temeiurile avute în vedere inițial fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de dispozițiile art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală. Recurentul este recidivist, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și s-a avut în vedere și natura infracțiunii și faptul că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate.
Precizează că are în întreținere un copil minor cu probleme de sănătate iar mama sa este bolnavă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 3 septembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul și a menținut măsura arestării preventive luată față de același inculpat, fiul lui și născut la data de 03.07.1973 în localitatea Câmpulung, jud. A, studii 10 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, recidivist, cu domiciliul în comuna, sat, jud. V, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, iar infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond prevăd pedepse mai mari de 4 ani.
De asemenea, din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări pentru același gen de infracțiuni, iar cele pentru care a fost trimis în judecată au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie
Dată fiind modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, pericolul social ridicat pe care acestea îl prezintă, precum și persoana celui în cauză, s-a concluzionat că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - punerea sa în libertate.
În motivarea recursului se susține că în mod greșit prima instanță a apreciat cu privire la menținerea temeiurilor care au impus privarea sa de libertate, în opinia sa nemaifiind realizată, la acest moment, condiția obligatorie referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, a dispozițiilor art. 141 Cod de procedură penală, cum și sub toate aspectele, așa cum obligă art. 385/6 alin. ultim din același cod, curtea constată că recursul nu este fondat.
Reiese, astfel, din actele dosarului că recurentul - inculpat a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 1670/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunilor de violare de domiciliu și de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 2/1 lit. c) și art. 192 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) Cod penal.
În actul de sesizare a instanței se arată că în seara zilei de 30.09.2006, în jurul orelor 22, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și, prin violență, i-a sustras suma de 150 lei.
Deși, în declarațiile date, inculpatul a negat că ar fi exercitat vreo violență asupra părții vătămate, precizând că intrarea sa în domiciliul victimei a avut loc cu consimțământul acesteia și că banii luați reprezentau, de fapt, o datorie a victimei, prima instanță a înlăturat aceste apărări ca nesincere și, în baza celorlalte probe aflate la dosar, a pronunțat condamnarea, prin sentința penală nr. 16 din 11.01.2008.
Această hotărâre judecătorească a fost atacată cu apel d e către inculpat, cauza aflându-se în prezent pe rolul Tribunalul Vâlcea, instanță legal învestită cu soluționarea căii de atac promovate.
Prin încheierea din 03.09.2008, s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 300/2 din Codul d e procedură penală și, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în mod judicios s-a procedat potrivit art. 160/b) alin. 3, dispunându-se menținerea arestării preventive.
În adevăr, declarațiile date de inculpat vin în contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu declarațiile părții vătămate, cu cele ale martorilor audiați, cu actul medico - legal eliberat părții vătămate, din care rezultă că aceasta prezenta la examinare leziuni în zona gâtului, a obrazului stâng și a genunchilor, produse prin lovire cu corpuri dure, și care au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.
Nu lipsit de relevanță este faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru fapte de același gen, față de condamnările anterioare aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
Cele mai sus menționate conduc la concluzia că și la acest moment există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că cel în cauză a săvârșit faptele în legătură cu care a fost pronunțată condamnarea, fiind astfel realizată o primă condiție cerută de legiuitor ca temei al prevenției, aceea prevăzută de art. 148 alin. 1 rap. la art. 143 și art. 68/1.
De asemenea, așa cum corect a subliniat instanța de apel, la dosar sunt probe că lăsarea recurentului - inculpat în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Gravitatea faptelor de săvârșirea cărora este acuzat și pentru care deja a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, modul în care ele au fost săvârșite, atitudinea inculpatului înainte și după comiterea lor, sunt elemente ce conduc la concluzia că a fost produsă ordinii publice o tulburare de natură să justifice detenția provizorie și la acest moment.
Înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă din cele prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b), c) Cod de procedură penală nu poate fi dispusă, întrucât dacă s-ar proceda astfel nu ar mai putea fi realizat scopul prevăzut de acest text de lege, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.
Așa fiind, curtea va menține hotărârea atacată, ca legală și temeinică și va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și art. 192 alin. 2 din același cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la 03.07.1973, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu avocat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
