Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.459
Ședința publică din 02 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Bogdan Adrian
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat arată că menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului și revocarea măsurii arestării preventive în sensul lăsării inculpatului în libertate, eventual cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Precizează că starea de arest este una de excepție în derularea procesului penal, față de regula generală a judecării inculpatului în stare de libertate. Arată că inculpatul a fost arestat în baza art.148 lit.f CPP, însă nu există pericol concret, susținând că dacă a săvârșit fapta a făcut-o având ceva personal cu victima, temându-se că îi va distruge acel loc în care stătea. Solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău fiind una legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat arată că nu a avut intenție să săvârșească fapta. Solicită admiterea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26.iunie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar în baza art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului .
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei, analizând actele dosarului și probatoriul administrat în acest moment al procesului, instanța consideră măsura arestării preventive se impune a fi menținută, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20, raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probatoriul administrat până în prezent și având în vedere că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, instanța apreciază că în speță există motive temeinice de bănuială legitimă în sensul Convenției.
Cu privire la dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, care au fost reținute ca temei pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții pe care acest text legal le impune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul (omor calificat, prevăzută de art.174 - 175 lit.i Cod penal) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă inculpatul, instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate, circumstanțele concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta, privind locul săvârșirii (în public) și consecințele produse (suprimarea vieții unei persoane).
Toate aceste aspecte coroborate, conduc la concluzia că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, la pronunțarea acesteia, declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul ales, a fost criticată încheierea recurată pentru motivele de recurs reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin încheierea din data de 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 alin.1 lit.i Cod penal, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 28.01.2009 și până la data de 25.02.2009.
Prin încheierea din data de 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv pentru o durată de 30 de zile, respectiv, până la data de 26.03.2009.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, prin rechizitoriul din data de 11.03.2009, dat în dosarul nr41/P/2009, a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că în ziua de 21.01.2009, în timp ce victima se afla într-un bar din localitatea Șerbești, comuna, județul B, pe fondul consumului de alcool inculpatul, a lovit-o cu un cuțit în zona capului.
Victima a fost transportată la Spitalul Județean B, unde, la data de 26.01.2009, a decedat.
În conformitate cu prevederile art.300/1, raportat la art.160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2, raportat la art.160/b Cod procedură penală, prin încheierile din data de 16.03.2009 și, respectiv, 07.05.2009, Tribunalul Bacăua menținut arestarea preventivă a recurentului-inculpat, apreciindu-se că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Potrivit art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Așa cum se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv instanța a avut în vedere ca temei în drept, prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv, "nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Probele administrate până în prezent oferă indicii care fac rezonabilă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimisă în judecată, precum și de împrejurările concrete în care se presupune că a comis-
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, respectiv împrejurările în care se presupune că a săvârșit infracțiunea, recurentul-inculpat aflându-se într-un local public, se presupune că a atacat-o prin surprindere pe la spate pe victimă și a lovit-o cu un cuțit în regiunea capului, după care a fugit de la locul faptei, abandonând victima aflată în stare de inconștiență, precum și consecințele grave pe care le-a avut, fiind suprimată viața unei persoane, de frecvența infracțiunilor de omor din ultima perioadă de timp și de necesitatea unei prevenții generale.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului-inculpat, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele care comit infracțiuni deosebit de grave, cum este și în cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale, morale de drept în colectivitate și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
Așa cum se arăta, la luarea și, desigur la menținerea măsurii arestului preventiv, potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală, trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului.
Ori, așa cum rezultă din probele administrate, recurentul-inculpat nu are ocupație și nu are locuință, obișnuind să trăiască pe străzi.
Curtea, evaluând gravitatea infracțiunii pentru care recurentul-inculpat este judecat, modul și circumstanțele în care se presupune că a fost săvârșită infracțiunea, reacția publică declanșată datorită faptei presupuse a fi comisă de acesta, starea de nesiguranță care ar putea fi generată de punerea în libertate a inculpatului, anturajul și mediu din care provine acesta, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, privarea sa de libertate, în această fază a procesului penal, urmând a fi continuată cercetarea judecătorească, este necesară, punerea sa în libertate, prezentând, pentru aspectele mai sus prezentate, un pericol concret și actual pentru ordinea publică.
Instanța de control judiciar apreciază, pentru considerentele mai sus arătate, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurentului-inculpat.
În cauză continuarea detenției se justifică deoarece sunt indicii concrete care demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează prezumției de nevinovăție de care beneficiază recurentul-inculpat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bacăua onorariului avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.07.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
---
Red. încheierea
Red.dec.
Ex.2
02.07.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Dumitru Pocovnicu, Bogdan Adrian
