Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 462/2009
Ședința publică de la 06 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 03 august 2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpații recurenți și aflați în stare de arest și asistați de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților.
În subsidiar a solicitat ca în temeiul art. 136 lit.b pr.penală a se proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A precizat că inculpații au recunoscut și regretat comiterea faptelor reținute și lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că existența unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, în raport cu normele europene impune menținerea în continuare a stării de arest.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul - având ultimul cuvânt precizat că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lui, a întreținut relații sexuale fără a constrânge partea vătămată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- la data de 03 august 2009 s-a dispus, în baza art.300/2 pr.pen. menținerea stării de arest a inculpaților, fiul lui G și, la 18.02.1988, fiul lui și, la 29.07.1984, aflați în prezent în Penitenciarul Aiud.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din analiza actelor și lucrărilor dosarului cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților și C-tin a rezultat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpaților și impun în continuare privarea acestora de libertate.
În acest sens s-a arătat că, din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea că cei în cauză au comis infracțiunile de tâlhărie și viol pentru care au fost trimiși în judecată prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și al.2/1 lit.a pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și art.197 al.1 și 2 lit.a pen.cu aplic.art.37 lit.a pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.în ce-l privește pe inculpatul și respectiv art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și al.2/1 lit.a pen. și art.197 al.1 și 2 lit.a pen. cu aplic.art.33 lit.a pen.în ce-l privește pe inculpatul.
Faptele pentru care au fost condamnați inculpații sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de gravitate ridicată (viol și tâlhărie) vor fi cercetate în stare de libertate arestarea preventivă.
Instanța a mai motivat că pericolul mai rezultă și din faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, care îi atrag starea de recidivă, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 1386/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr.189/A/2005 a Tribunalului Alba. Aspectele ce țin de fondul cauzei respectiv evaluarea întregului material probator și relevanța fiecărei probe s-a precizat că vor putea fi avute în vedere de instanță doar la pronunțarea deciziei.
Totodată instanța a reținut că cei doi inculpați se află în arest de mai mult timp însă ei au fost condamnați în primă instanță, iar durata detenției posterioare condamnării în primă instanță nu se analizează din perspectiva articolul 5 1 c) CEDO conform jurisprudenței CEDO - cauza Konolos împotriva României.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând, casarea încheierii penale atacate și în rejudecare să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpaților.
În subsidiar s-a solicitat ca în temeiul art. 136 lit. b Cod de procedură penală a se procedeze la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea cererii inculpații prin avocați au susținut că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică deoarece aceștia au recunoscut și regretat comiterea faptelor reținute în sarcina lor.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate, și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
" Art. 300 indice 2 - Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății
În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b."
"Art. 160b - Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății
În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător."
Față de aceste dispoziții în mod corect instanța de apel a verificat legalitatea arestării preventive a inculpaților precum și dacă mai există temeiuri pentru menținerea acesteia.
Raportat la existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță a inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, justificat s-a apreciat că există probe care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
De asemenea în cauză sunt întrunite și condițiile cerute de art. 148 alin 1 litera f din codul d e procedură penală. Respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații: tâlhăria, prevăzută de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și al.2/1 lit. a Codul penal și violul prevăzut de art.197 al.1 și 2 lit. a Cc odul penal sunt sancționate de lege cu pedepse mai mari de 4 ani. În ceea ce privește pericolul social concret acesta subzistă și în prezent și este determinat de gravitatea faptelor pretins săvârșite de inculpați și de rezonanța socială negativă pe care ar avea-o judecarea în stare de libertate a inculpaților. În ceea ce-l privește pe inculpatul Curtea reține că acesta a mai suferit anterior o condamnare pentru o infracțiune îndreptată împotriva persoanei astfel că există un temei în plus pentru a se aprecia că judecarea sa in stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceleași temeiuri Curtea apreciază și că nu se impune înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct. 1 lit. b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 03 august 2009 în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală Curtea va obliga pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 180 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 03 august 2009 în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 180 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Tehnored. AL
2 ex/07.08.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Marius Aurel Motolea, Alina
