Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Oradea

R O MÂ NIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 465/R/2008

Ședința publică din 04 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Munteanu Traian

JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela

Procuror: - -

Grefier:

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent R, născut la 16.07.1980, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22 august 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent R, în stare de arest, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și interpretul de limbă slovacă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul ales al inculpatului recurent R avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Bihor și revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că prezentul dosar este disjuns dintr-un alt dosar în care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fiind aceeași încadrare juridică. În prezenta cauză nu subzistă temeiurile pentru menținerea măsurii arestării preventive. Inculpatul este în arest preventiv de 1 an și acesta și-a ales un domiciliu procedural pe teritoriul municipiului O, încheind în acest sens un contract de comodat. Solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii din 22 august 2008 Tribunalului Bihor. Arată că temeiurile se mențin, iar din probele de la dosar rezultă că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune iar punerea în stare de libertate a inculpatului ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, chiar dacă este în arest de 1 an. Nici termenul rezonabil nu a fost încălcat și invocă principiul echivalenței, arătând că raportat la participarea celorlalți doi inculpați, participarea inculpatului R este mult sporită.

Apărătorul ales al inculpatului recurent R, avocat, arată că după 1 an de arest nu mai există pericol pentru ordinea publică și chiar dacă ar exista, acesta d-a diminuat. Prin alegerea domiciliului în O, inculpatul a dovedit buna sa credință. Persoana care a organizat săvârșirea infracțiunii este inculpatul și acesta a beneficiat de circumstanțe atenuante legale. Inculpatul R nu s-a sustras de la urmărirea penală.

Inculpatul R, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și arată că nu prezintă pericol public, este arestat de 1 an și nu s-a sustras de la urmărirea penală.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin încheierea penală din 22 august 2008, Tribunalul Bihor, în baza art. 300 Cod procedură penală raportat la art. 160 lit.b Pr. a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului R fiul lui și, ns. la 16 iulie 1980 în, cetățenie slovacă, domiciliat în Republica Slovacia localitate Ziar -/23 cod de identificare - -/8400, arestat preventiv în baza încheierii penale din 02 august 2006 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 353/UP/ 02.08. 2006.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

A constatat că în prezenta cauză inculpatul Raf ost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 71 al.1 din OUG 105/2001 aprobată prin Lg. 243/2002 și modif. Prin Lg. 39/2003 și respectiv de art. 7 al.1 din Lg. 39/2003, reținându-se in esență faptul că acesta s-a ocupat impreuna cu alte persoane de îndrumarea si călăuzirea unui grup de 68 de imigranți, cetățeni moldoveni, precum și de organizarea activității de îmbarcare a acestora in autotrenul cu care urmau să iasă ilegal din țară prin crearea unui culoar in marfa pe care o transportat tirul și realizarea unui locaș in care imigranții au fost ascunși.

Se impută de asemenea inculpatului că s-a asociat cu mai mulți cetățeni slovaci - moldoveni, unguri si români, constituind o grupare de criminalitate organizată ai cărei membrii desfășurau activități bine stabilite in vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, pentru care inculpatul R era recompensat financiar.

Inculpatul Raf ost arestat preventiv in cauză în baza incheierii penale din 2 august 2006 pronunțată de Tribunalul B - Secția II penală, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 353/UP/02.08.2006.

Măsura arestării preventive a fost ulterior menținută de instanță.

Prin încheierea din 20 august 2008 Tribunalul Bihora admis cererea formulată de inculpatul R și în consecință a înlocuit măsura arestarii preventive dispusă impotriva acestuia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără incuviințarea instanței.

Prin decizia Curții de Apel Oradea din 21 august 2008 pronunțată în dosar nr- a fost admis recursul declarat in cauză de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor și s-a dispus respingerea cererii inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea O fără incuviințarea instanței.

Având în vedere decizia Curții de Apel Oradea, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatului.

Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 2 august 2007 în baza încheierii penale din 02 august 2006 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 353/UP/ 02.08. 2006, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Instanța a reținut faptul că inculpatului i se impută că s-a asociat cu mai mulți cetățeni slovaci - moldoveni, unguri si români, constituind o grupare de criminalitate organizată ai cărei membrii desfășurau activități bine stabilite in vederea săvârșirii unor infracțiuni grave.

Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 și C.P.P. prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit,c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale va menține arestarea preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R, solicitând admiterea lui, casarea încheierii, în sensul de a nu se mai menține măsura arestării preventive și a se dispune punerea sa în libertate. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, arătând că are încheiat un contract de comodat cu privire la un apartament situat în O și că s-ar prezenta la toate chemările instanței.

Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de recurs apreciază că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului s-a modificat și nu există alte temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acesteia.

Astfel, în cauză s-a început cercetarea judecătorească procedându-se la ascultarea detaliată a inculpatului, iar celelalte acte de judecată ce urmează a fi efectuate nu sunt împiedicate de prezența inculpatului în stare de libertate. În caz contrar, aplicarea art. 160 ind. b încalcă dreptul la libertate individuală a inculpatului prev. de art. 5 pct. 1 din CEDO, ca urmare a lipsei scopului legitim al ingerinței în exercitarea acestui drept.

Natura și gravitatea acuzațiilor penale aduse inculpatului prin rechizitoriu, ce nu au un caracter dovedit ca urmare a incidenței prezumției de nevinovăție, precum și reacția publică față de acesta, în măsura în care eventualitatea apariției acestei reacții este dovedită, au putut justifica luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și menținerea acesteia o anumită perioadă de timp, însă în prezent, acest motiv nu mai poate fi considerat relevant și suficient, întrucât nu mai este bazat pe fapte dovedite de natură să demonstreze că eliberarea inculpatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În cauză nu rezultă în prezent că lăsarea în libertate a inculpatului ar produce o perturbare esențială și substanțială a ordinii publice și nici gradul de credibilitate și probabilitate al perturbărilor.

Pe de altă parte, ținând seama de principiile penale ale gradualității măsurilor preventive și ale subsidiarității acestora, pentru a oferi o garanție suplimentară asupra bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât pe numele inculpatului s-a emis mandat de arestare preventivă în lipsă și a durat o anumită perioadă de timp până acesta a fost prins, pentru a impune inculpatului adoptarea conduitei pozitive și pasive în raport de ceilalți participanți în procesul penal și pentru a oferi un instrument de verificare a declarațiilor de bune intenții ale inculpatului privind conduita sa viitoare, se impune ca restrângerea dreptului de libertate a acestuia să fie realizată printr-o altă măsură, cu un grad de ingerință mai scăzut, respectiv asupra dreptului la liberă circulație, urmând a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

Față de cele de mai sus, în baza art. 385 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursul urmează a fi admis, în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,

ADMITE recursul penal declarat de inculpatul R, din Penitenciarul Oradea împotriva Încheierii penale din 22 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și o modifică, în sensul că:

Admite cererea formulată de inculpat și, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive dispusă împotriva acestuia, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea O, fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea O, are următoarele obligații:

- să nu depășească limita teritorială a municipiului O decât cu aprobarea instanței;

- să se prezinte instanță ori de câte ori este chemat sau la organul de poliție ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Dispune de îndată punerea în libertate a inculpatului R, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 145 alin. 2 ind. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, un exemplar al prezentei se va comunica inculpatului, Poliției municipiului O, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, Serviciului Public Comunitar de emitere a pașapoartelor simple românești O, Poliției de Frontieră, în vederea respectării obligațiilor ce-i revin inculpatului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 4 septembrie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - -

Red.:19.09.2008

Jud. fond:

Tehnored.: - 19.09.2008 - 2 ex.

Președinte:Munteanu Traian
Judecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Sotoc Daniela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Oradea