Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 454/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 454/R/2008
Ședința publică din 04 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul G, născut la data de 27.01.1959, din Penitenciarul Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul G în stare de deținere, asistat de apărătorul acestuia av. -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3939 din 05.08.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, precum și învederându-se că Tribunalul Satu Marea depus în 27.08.2008 o cerere prin care solicită restituirea dosarului nr. 1775/2003 al Tribunalului Satu Mare, după care:
Apărătorul contestatorului invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL ORADEA.
Procurorul arată că dacă cererea este precizată ca o contestație la executare, este de acord cu excepția invocată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 537 pronunțată la data de 22.09.2004 în dosar nr. 1775/2003, Tribunalul Satu Mare, în baza art.254 alin. l Cod penal cu aplicarea art.7 alin. l din Legea nr.78/2000, înlăturând alin.2 al art.7 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpații:
G, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1959 în comuna, județul S M, CNP -, cetățean român, studii liceul, fost șef al Postului de Poliție, județul S M, căsătorit, 3 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în S M,-, județul SM;
, fiul lui și, născut la 31 mai 1961 în comuna, județul B, CNP -, cetățean român, studii liceul și Școala Militară de MI, fost ajutor de Post de Poliție al comunei, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, sat -, rir.9, județul S M, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, la câte o pedeapsă de câte:
- 3 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, potrivit dispozițiilor art. 65 Cod penal pentru fiecare inculpat.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 5 ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a computat din pedeapsă durata arestului preventiv începând cu 8 august 2002 până la 15 mai 2003 inclusiv.
A constatat că, prin încheierea din 21.10.2003, s-a dispus BNR -Sucursala Municipiului B, restituirea către martorul, domiciliat în, nr. 766, județul S M, a sumei de 2000 dolari, reprezentând suma folosită pentru darea de mită.
În baza art. 192, alin. 2 Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului Militar Teritorial Oradea din 28.08.2002, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații G și, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. l Cod penal și art. 7 alin. l și 2 din Legea nr.78/2000.
Rechizitoriul împreună cu dosarul de urmărire penală au fost înaintate Tribunalului Militar Teritorial B, cauza fiind înregistrată la această instanță sub dosar nr.436/2002.
Prin sentința penală nr. 202/l 1.12.2002, Tribunalul Militar Teritorial B și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare. În motivare s-a invocat că prin Legea nr. 360/2002, art. 64 alin. 2 competența de a judeca în fond infracțiunile săvârșite de agenții de poliție revin tribunalelor, în acest sens invocând și decizia penală nr. 4687 din 04.11.2002 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 64 din Legea nr. 360/2002 dau în competența instanțelor civile soluționarea cauzelor penale având ca inculpați lucrători de poliție.
Urmare desesizării prin declinare de competență, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. 6359/16.12.2002.
Prin sentința penală nr. l4 din 14.01.2003 Tribunalul Satu Marea stabilit în baza art. 28 pct. l lit. a raportat la art. 42 Cod procedură penală, că revine Tribunalului Militar Teritorial B competența de soluționare a cauzei, motiv pentru care și-a declinat competența în favoarea acestei instanțe, iar în baza art. 43 alin. 3 Cod procedură penală a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 1018/27.02.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 291/2003 a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații G și în favoarea Tribunalului Satu Mare, trimițând acestei instanțe dosarul penal privind pe cei doi inculpați. Cauza a fost reînregistrată sub dosar nr. 1775/2003.
Tribunalul Satu Marea reținut în principal următoarele:
Inculpatul Gal ucrat în calitate de șef de post de poliție la comuna, începând cu data de 08.01.1999 și până la 07.08.2002, iar înainte de 08.01.1999 respectiv de la 01.03.1984 a îndeplinit diverse funcții în cadrul Ministerului d e Interne.
Inculpatul, după absolvirea școlii de subofițer la 31.07.1990 a fost repartizat la Inspectoratul de Poliție al județului S M, iar din 01.07.2002 a fost mutat de la Postul de Poliție al comunei la Postul de Poliție al comunei în calitate de ajutor șef de post unde a activat până la data de 07.08.2002.
În funcțiile pe care le dețineau cei doi inculpați, potrivit Legii de organizare a poliției aveau obligația să rezolve plângerile și reclamațiile formulate de către cetățeni.
Din actele de la dosar rezultă că la Postul de Poliție al comunei s- înregistrat o plângere penală a părții vătămate împotriva numitului prin care aceasta formula plângere împotriva lui învinuitul, de săvârșirea infracțiunii de lovire. Urmare acestei plângeri, la data de 08.05.2002, învinuitul a fost audiat, iar cum nu a recunoscut fapta de care a fost învinuit s-a procedat la confruntarea sa cu autoarea plângerii, iar ulterior audierii, inculpatul G i-a pretins lui suma de 1000 dolari SUA pentru a închide dosarul.
Numitul nu a fost de acord cu plata acestei sume iar dosarul privind plângerea depusă de către și înregistrat sub nr. P/95568 din 14.06.2002 se găsea în lucru la Poliția, fiind audiați martori. Întrucât avea un fiu în Franța și avea nevoie de pașaport pentru a putea pleca la fiul său, cei doi inculpați i-au solicitat lui pașaportul și să se prezinte la Postul de poliție după pașaport, solicitându-i totodată acestuia suma de 2000 dolari pentru a finaliza dosarul de urmărire penală înregistrat la plângerea prealabilă a lui.
În faza de urmărire, inculpații au declarat că au luat pașaportul de la martorul, întrucât în lucrarea penală mai aveau de administrat probe și au aflat de intenția lui de a pleca în Franța. Ulterior, în faza de cercetare judecătorească inculpații au declarat că au preluat de la pașaportul pentru a avea garanție că acesta urma ca a doua zi să se prezinte la Postul de poliție spre a fi reaudiat. Inculpații mai declară că l-au căutat pe la domiciliul său doar cu scopul de a fi reaudiat și confruntat cu alte persoane indicate de partea vătămată, motivație care însă nu subzistă, întrucât nu au procedat legal și nu i-au lăsat citație din timp pentru ca să se prezinte la Postul de poliție, iar ridicarea pașaportului făcută la data de 13.07.2002 de către inculpatul la solicitarea coinculpatului G nu s-a făcut cu respectarea legii și așa cum declară, martorii audiați în cauză care au asistat la discuții când numitul 1-a întrebat pe când îi restituie pașaportul, acesta i-a spus să vină a doua zi la Postul de poliție. La data de 04.08.2002 inculpatul i-a cerut lui din nou să plătească cei 2000 dolari în caz contrar urmând a fi arestat. Urmare presiunilor făcute asupra sa, s-a prezentat la Inspectoratul de Poliție al județului SMu nde a depus denunțul penal împotriva celor doi inculpați, denunț înregistrat la data de 06.08.2002 de către maiorul prin care se arată că lucrătorii de la Postul de Poliție din localitatea, respectiv plutonier adjunct G și plutonier major i-au cerut suma de 2000 USD pentru a nu promova o cauză la parchet și respectiv pentru a-i restitui pașaportul care i-a fost ridicat fără temei legal.
Urmare acestui denunț, Parchetul Militar Teritorial Oradeaa organizat flagrantul pentru data de 07.08.2002. La data de 07.08.2002, inculpații s-au înțeles cu martorul să se întâlnească la Asociația Familială din localitatea, ceea ce s-a și întâmplat aproximativ în jurul orelor 22,00 lângă imobilul aparținând familiei, s-au întâlnit cei trei, i-a invitat în imobil și înainte de a pătrunde, i-a dat inculpatului G plicul cu bani, respectiv cei 2000 USD, ambalați într-o de nylon obișnuită. Banii au fost predați lui iar acesta i-a predat imediat lui care i-a pus în buzunarul de la pantaloni, după care imediat i-a pus sub un pled de pe scaunul din față a șoferului unde au și fost găsiți de către de constatare a flagrantului în prezența martorilor asistenți, după care s-a procedat la verificarea cu lampa cu raze ultraviolete, iar la inculpatul s-au constatat de culoare galben verzui pe degetul M de la mâna dreaptă în zona tenară și hipotenară ale palmei drepte, precum și în partea interioară pe căptușeala buzunarului drept al pantalonului, ceea ce duce la concluzia că a intrat în contact nemijlocit cu suma de 2000 USD marcați cu creion fluorescent și pigment galben fluorescent, sumă dată de către martorul cu scopul de a nu i se întocmi dosar penal, respectiv de a fi scos de sub urmărire în dosarul înregistrat la plângerea prealabilă a părții vătămate și de a i se restitui pașaportul ridicat de inculpați pentru ca martorul să poată pleca în Franța la fiul său.
Ridicarea pașaportului de la martorul s-a făcut cu scopul de a-l determina pe acesta să le plătească suma de 2000 USD, ceea ce rezultă și din aceea că nu au înaintat pașaportul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei S M, organ abilitat cu păstrarea pașapoartelor ridicate de alți lucrători de poliție.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, inculpatul susținând că banii i-au fost puși în mașină prin geamul întredeschis, fără ca să cunoască că martorul i-a pus acești bani în mașină. Această apărare urmează a fi înlăturată întrucât banii au fost găsiți ascunși sub pled, pe scaunul șoferului, iar șofer era chiar inculpatul, iar la controlul efectuat s-au constatat urme de impregnare a banilor pe care nu le putea prezenta decât în situația certă că a intrat în contact nemijlocit cu acești bani.
În același mod se apără și coinculpatul care de asemenea, reținând pașaportul inculpatului, deși nu avea acest drept, l-a determinat pe martorul să le dea suma de 2000 USD spunând acestuia că urmează ca ei să stabilească cum vor împărți suma.
Martorii audiați în cauză, confirmă cele reținute în faza de urmărire penală, în sensul că martorul și cei doi inculpați s-au întâlnit la locuința familiei unde se găsea și sediul firmei AF, iar când personalul de la brigada de constatare a flagrantului i-au cerut inculpaților să vină la mașina să arate unde sunt banii, aceștia nu au recunoscut că ar avea cunoștință despre bani și singura concluzie că inculpatul a intrat în contact cu banii înainte de sosirea brigăzii respective este faptul că a fost depistat cu substanța fluorescentă.
De asemenea, apărarea inculpaților urmează să fie înlăturată în ceea ce privește neînaintarea la Judecătoria Negrești Oașa plângerii depuse de către numita împotriva lui, deși s-a întocmit referat în acest sens, dosarul nu a fost înaintat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt dovedite și motivate iar apărările formulate de inculpați urmează a fi înlăturate ca nefondate.
Fapta inculpaților G și de a pretinde și primi bani în scopul de a nu îndeplini acte cu privire la îndatoririle lor de serviciu, respectiv în scopul de a face acte contrare acestor îndatoriri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254, alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 71 alin. 1 din Legea nr 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiind condamnați potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpații G și.
Parchetul a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței în sensul de a se majora cuantumul pedepselor aplicate inculpaților G și și a se dispune executarea pedepselor în regim privativ de libertate, dat fiind gravitatea faptelor, comportamentul postinfracțional al inculpaților, dar și cel anterior săvârșirii infracțiunilor, respectiv împrejurarea că aceștia au fost sancționați, în mod repetat, pentru abateri disciplinare.
Inculpații apelanți au solicitat admiterea apelurilor și desființarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune achitarea lor în temeiul dispozițiilor 11 pct.2 lit. a raportat la art. lO lit. a Cod procedură penală. Inculpatul Gas olicitat, ca în subsidiar, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. lO lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 7 alin. l din Legea nr.78/2000.
Ambii inculpați susțin, în esență, că fapta nu este dovedită, flagrantul a fost realizat cu nesocotirea prevederilor art. 68 alin. 2 Cod procedură penală și nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu, nu au pretins, acceptat sau primit nici o sumă de bani de la. De asemenea, arată că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor și.
Prin decizia penală nr. 48/A din 1 martie 2008, Curtea de APEL ORADEA, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva sentinței penale nr. 537 din 22 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o, în sensul că: a înlăturat prevederile art. 81, 82 Cod penal și art. 359 Cod procedură penală cât privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1959 în, județul S M și, fiul lui și, născut la 31 mai 1961, în comuna, județul B și a dispus executarea pedepselor principale de câte 3 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplicarea prevederilor art.71, 64 Cod penal. În baza art. 379 pct. 1 lit. Cod procedură penală, a menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii. A respins ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații G, domiciliat în S M,-, județul S M și, domiciliat în comuna, sat -, nr. 9, județul S
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală a obligat inculpații apelanți la plata sumei de câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 37l alin. 2 Cod procedură penală și art. 378 Cod procedură penală, instanța de apel a constatat că aceasta este netemeinică, apelul formulat de pachet apare ca parțial întemeiat, iar apelurile declarate de inculpați apar ca întemeiate și, în consecință:
1. în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a desființat sentința în sensul că a dispus executarea pedepselor aplicate inculpaților de câte 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal;
2. în baza art. 379 pct. l lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile penale formulate de inculpații G și.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, la data de 06.08.2002 numitul a sesizat conducerea IPJ S M cu privire la faptul că inculpații, lucrători de poliție la Postul de Poliție, județul S M, au pretins suma de 2000 USD pentru a nu promova o cauză penală cu soluție în defavoarea sa la Parchet și pentru a-i restitui pașaportul care i-a fost ridicat fără temei ( filele 3-4 ).
În fapt, la data de 08.05.2002 martora formulase o plângere împotriva autodenunțătorului, la Postul de Poliție ( fila 18 ), susținând că în data de 07.05.2002 a fost agresată de către acesta ( fila 17 -certificatul medico-legal atestă că leziunile martorei datează din 07.05.2002 și necesită vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale ). Cu ocazia audierii, susține că inculpatul G i-a pretins suma 1000 USD "pentru a închide dosarul, ( filele 2; 10-14; 37; 53-54 ). Față de refuzul expres al autodenunțătorului, la data de 13.07.2002 inculpatul i-a ridicat pașaportul, spunându-i că trebuie să plătească 2000 USD, iar ulterior, la 4.08.2002 i-a comunicat că, dacă nu le dă suma de bani cerută, va fi arestat.
În seara zilei de 7.08.2002 inculpații s-au înțeles cu autodenunțătorul cu privire la plata sumei de 2000 USD, fapt realizat, după ce în prealabil banii au fost impregnați cu substanță fluorescentă ( filele 5-6 proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante).
Cu ocazia examinării cu lampa cu raze ultraviolete, organele de urmărire penală au constatat că inculpatul G prezenta pe degetul M de mâna dreaptă și în zona tenară și hipotenară a palmei drepte de culoare galben verzui și, de asemenea, pe partea interioară a buzunarului drept față al pantalonului ( fila 7).
Potrivit procesului-verbal de ridicare existent la fila 8 din dosarul de urmărire penală, procesului-verbal de constatare și declarațiile martorilor, G și ( filele 39; 107, 108, 109 ), -a ridicat de pe bancheta din față stânga a autoturismului aparținând inculpatului G suma de 2000 USD, iar din jacheta inculpatului, un pașaport pe numele lui.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în mod corect de către instanța de fond, rezultând din ansamblul materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească. Astfel, este dovedit cu probe certe că inculpații, lucrători de poliție, au pretins, inițial, suma de 1000 USD, iar, apoi 2000 USD pentru a rezolva favorabil dosarul penal privind pe ( înregistrat sub nr. -/8.05.2002 la Postul de Poliție ), având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal ( a se vedea în acest sens depozițiile martorei - filele 18; 36 - și certificatul medico-legal nr.799/I/a/2002 eliberat de Serviciul de Medicină Legală S M - fila 17 ). De asemenea, rezultă că inculpatul a ridicat pașaportul autodenunțătorului, deși obiectul cauzei era cel sus menționat, tocmai pentru a-1 determina să-i dea lui și coinculpatului G banii pretinși.
Este de reliefat că, inculpatul a ridicat pașaportul lui ignorând dispozițiile art. l4 din G, nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor, text de lege care prevede în ce situații și ce condiții trebuie întrunite pentru a se dispune ridicarea acestui act, inclusiv organele îndrituite să ia aceasta măsură.
Față de considerentele ce preced, instanța de apel a constatat că fapta inculpaților se încadrează în dispozițiile art. 254 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, iar cererile acestora, formulate în sensul de a se dispune achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală sunt neîntemeiate.
Susținerile inculpaților că în speță s-au nesocotit dispozițiile art. 68 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate.
Este de subliniat că atunci când infracțiunea de luare de mită se comite în modalitatea "pretinderii", ea se consumă odată cu acțiunea respectivă a făptuitorilor.
În speță, autodenunțătorul a predat banii pretinși de inculpați după sesizarea organelor de urmărire penală, prilejuind astfel organizarea unui flagrant.
Probele administrate în cauză au stabilit că în momentul în care martorul a predat inculpatului G banii, acesta i-a preluat, depozitându-i sub un pled, pe bancheta din față stânga a autoturismului. Acest gest clar și, inițial, netăgăduit de inculpat ( filele 44-45 - declarație olografa a inculpatului), face ineficientă discuția pe care o dezvoltă în apărare, privind legalitatea organizării flagrantului în raport cu interdicția stabilită în alin. 2 al art. 68 Cod procedură penală.
Apelul formulat de parchet este, parțial, fondat.
Condițiile concrete în care s-a săvârșit infracțiunea, conferă faptei de corupție comisă de inculpați un grad de pericol social sporit, pe care prima instanță 1-a avut în vedere la dozarea pedepsei, nu, însă, și în stabilirea modalității de executare a acesteia.
Potrivit dispozițiilor legale în materie - art. 7 alin. l din Legea nr. 78/2000, fapta de luare de mită săvârșită de o persoană care potrivit legii are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, ori de control, este calificată, atrăgând un regim sancționator diferențiat, mai sever.
Prin fapta lor, inculpații au adus atingere prestigiului, autorității de care trebuie să se bucure instituția poliției, în cadrul căreia și-au desfășurat activitatea.
Gravitatea faptei, rezultând și din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, trebuie să se reflecte în mod obiectiv atât în pedeapsa aplicată cât și în modalitatea de executare a acesteia.
Instanța de apel a constatat că o pedeapsă de câte 3 ani închisoare este necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, însă, pentru considerentele expuse, văzând și atitudinea ante și postinfracțională inculpaților, a admis apelul parchetului, a desființat sentința în sensul de a se înlătura prevederile art. 81, 82 Cod penal și a se dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71, 64 Cod Penal.
Totodată, în baza art. 379 pct. lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile penale formulate de inculpați, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, aceștia au fost obligați să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Contestatorul Gap recizat în ședința din 21.08.2008 că a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 48/A din 1.03.2005 a Curții de APEL ORADEA.
În memoriul depus (fila 19) a solicitat a se reanaliza dosarul penal, în acest sens a depus și recurs la mandatul de executare a închisorii cu nr. 636/2005 întrucât consideră că pedeapsa aplicată, respectiv faptul că în apel i s-a schimbat hotărârea de executare a pedepsei din suspendare în aceea de executare pe care o consideră prea M și severă, din motivele expuse pe larg.
Excepția necompetenței materiale a Curții de APEL ORADEA este întemeiată. Potrivit art. 460 alin. 1 Cod procedură penală rezolvarea situațiilor reglementate în titlul III din Partea specială a Codului procedură penală este dată în competența instanței de executare, prima instanță de judecată.
Față de acestea, urmează a se dispune în baza art. 42 Cod procedură penală declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul contestator G împotriva deciziei penale nr. 48/A/1 martie 2005 Curții de APEL ORADEA în favoarea Tribunalului Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 42 Cod procedură penală, declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul contestator G împotriva deciziei penale nr. 48/A/1 martie 2005 Curții de APEL ORADEA, în favoarea Tribunalului Satu Mare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. - 24.09.2008
Jud. apel - -
Jud. fond Gh. -
Tehnored. - 2 ex. - 24.09.2008
1 adresă - 24.09.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
