Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungirea măsurii arestării preventive -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 468
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.01.1965 în S, jud. S, domiciliat în S,- A,. 9,. A,. 13, jud. S, fără antecedente penale, CNP: - împotriva încheierii de ședință din data de 02 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, întrebat fiind la ce dată a luat la cunoștință de încheierea atacată, arată că i-a fost adusă la cunoștință la o dată anterioară, pe care nu și-o mai aduce aminte.
Instanța, din oficiu pune în discuție excepția tardivității recursului declarat.
Avocat, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Procurorul, având cuvântul, arată că recursul a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care solicită respingerea acestuia ca tardiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu înțelege excepția invocată, însă nu este de acord cu încadrarea juridică a faptei săvârșite.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
S-au respins, ca nefondate, solicitările inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 145, 1451Cod procedură penală.
În temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor arestării preventive luată față de inculpatul și față de inculpatul.
În temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele:
Conform art. 3002Cod de procedură penală "În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală".
În cauză, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și, impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, potrivit disp. art. 148 alin. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală - existența unor probe sau indicii temeinice, astfel cum sunt ele definite în art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - și numai dacă este dat vreunul din cazurile prev de art. 148 al. 1 lit. a-f Cod procedură penală.
În cauză, sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.143, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar și cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143. Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile deomor, prev. de art.174 Cod penal și furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, d, g Cod penal cu aplic.art.37 lit. și art. 33 lit. a Cod penal, iar inculpatul a săvârșit infracțiunea deomor, prev. de art.174 Cod penal și complicitatea la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, d, g Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pentru care s-a emis mandatele de arestare preventivă, relevante fiind în acest sens declarațiile martorilor, coroborate cu actele medico-legale efectuate în cauză și cu declarațiile inculpaților (inculpații recunosc că au agresat victima însă fiecare dintre aceștia consideră că aceasta nu a decedat datorită loviturilor aplicate de ei; având în vedere faptul că din actul medico-legal aflat la dosarul cauzei rezultă că moartea victimei a fost violentă și că s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutive hemoperitoneului produs prin ruptură splenică în cadrul unui politraumatism, coroborat cu împrejurările că inculpații au aplicat fiecare mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei și din datele obținute până în prezent nu rezultă că la data critică victima ar mai fi fost agresată de o terță persoană, rezultă presupunerea rezonabilă că decesul acesteia a fost cauzat de către cei doi inculpați).
Tribunalul a constatat că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f) teza I din Codul d e procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 închisoare (mai exact este vorba de închisoarea de la 10 la 20 ).
Totodată, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, condiție prev. de art. 148 alin. 1 lit. f teza a II a Cod de procedură penală.
În analiza acestei ultime condiții tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpați (furt calificat și omor - aceasta din urmă fiind îndreptată împotriva uneia dintre cele mai importante dintre valorile sociale prev. de art. 1 din Codul penal - viața unei persoane), modalitățile concrete de săvârșire a infracțiunilor (cea de omor prin exercitarea de multiple acte de violență de intensitate ridicată asupra victimei - de unde rezultă un potențial de agresivitate extrem de ridicat al inculpaților), urmările produse (suprimarea unei vieți omenești, urmată de furtul unui televizor în momentul în care victima era căzută), precum și rezonanța socială negativă ce se creează în colectivitatea din care provin inculpații în cazul în care organele statului nu reacționează ferm în cazul săvârșirii de astfel de fapte.
În consecință, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, iar temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, motiv pentru care, în conformitate cu disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, măsuri pe care le-a menținut în condițiile art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceleași considerente a respins și solicitările inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 145, 1451Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa și punerea în stare de libertate.
Examinând din oficiu recursul declarat de inculpat Curtea reține că acesta este tardiv pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din actele și lucrările dosarului de recurs respectiv procesul-verbal încheiat la data de 16.12.2009 în care a fost consemnată nota telefonică efectuată cu Penitenciarul Botoșani și copia adresei prin care a fost înaintat Penitenciarului Botoșani dispozitivul încheierii de ședință din data de 02.12.2009 a Tribunalului Suceava rezultă că inculpatul a luat cunoștință de conținutul încheierii de ședință la data de 04.12.2009.
Această situație nu a fost contestată sau contrazisă de inculpatul recurent cu ocazia dezbaterilor orale din fața instanței de recurs.
Din conținutul cererii de recurs atașată la dosarul cauzei rezultă că aceasta a fost redactată de inculpat la data de 10.12.2009 și transmisă instanței de fond la data de 11.12.2009 conform datei poștei înscrise pe plicul de corespondență.
Potrivit disp. art. 160 alin. 4 cu referire la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală încheierea poate fi atacată separat cu recurs, termenul de recurs fiind de 24 de ore ce curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Întrucât inculpatul recurent a formulat cerere de recurs cu depășirea termenului legal mai sus prezentat și nu a invocat sau dovedit existența vreunei cauze temeinice de împiedicare pentru declararea în termen a căii de atac, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală să respingă recursul declarat de acesta ca tardiv.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului recurent se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. BO
Tehnored. BC
3ex/16.12.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Ghertner Artur, Cheptene Micu
