Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 470/
Ședința publică din data de 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G, G, și, în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 18 august 2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, G, G, și - asistați de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 4047/08.09.2007 emisă de Baroul Galați, și, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 08.09.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați G, G, și -, întrebați fiind, precizează că sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că acesta este trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune și pentru o serie de falsuri, pe care a recunoscut că le-a comis, iar pe de altă, ca toți ceilalți inculpați care se află în boxă, se consideră că sunt membri într-o grupare infracțională.
Face câteva precizări, care sunt și argumente ale recursului formulat de inculpat.
În acest sens, arată că inculpatul nu se cunoștea decât cu doi dintre inculpații din prezenta cauză, și anume: cei care sunt din municipiul Pitești, nu a avut legături nici infracționale, nici legături de afaceri și nici de rudenie cu persoanele care s-au dus efectiv la bănci și au folosit înscrisurile pe care, într-adevăr, el le-a falsificat.
Inculpatul nu a cunoscut întinderea fenomenului, nu a avut reprezentarea prejudiciului care se va produce nu a știut și nu a fost informat niciodată în legătură cu sume de bani pe care acele persoane le-au ridicat de la bănci.
Nu a existat vreo înțelegere în legătură cu o cotă parte sau un cuantum al recompensei pe care a primit-o pentru confecționarea acelor înscrisuri false.
Toate aceste elemente, din punctul său de vedere, duc la concluzia că inculpatul a avut o poziție asemănătoare, ca și grad de pericol, cu persoanele care s-au prezentat la bănci și care, deși nu lucraseră sau nu avuseseră nicio legătură cu Ministerul Apărării Naționale, și-au declinat calitatea de foști angajați ai acestei instituții, și-au declinat calitatea de persoane care dețineau imobile, terenuri, de persoane care au fost căsătorite și alte asemenea calități care au fost "dovedite" cu actele falsificate. S-a apreciat că toate aceste persoane nu prezintă pericol pentru ordinea publică și sunt cercetare în stare de libertate.
Inculpatul a avut o poziție distinctă față de organele de urmărire penală, în sensul că a dat relații complete în legătură cu acuzația ce i se aduce și cu toate elementele pe care le cunoștea, nu are antecedente penale și nu este judecat în altă cauză.
Având în vedere toate aceste elemente coroborate cu perioada destul de lungă de detenție preventivă și cu perspectiva îndelungată a unui proces penal, apreciază că instanța poate admite recursul și să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României până la soluționarea cauzei.
Învederează că la instanța de fond este deja al patrulea termen de judecată și încă nu s-a reușit să se înceapă citirea actului de sesizare a instanței, motiv pentru care apreciază că acest proces va foarte mult.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul recurenților inculpați G, G, și -, av., susține că îndatorirea instanței de fond era ca la acest moment procesual să verifice, pe de o parte, dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, pe de altă parte, dacă au apărut noi temeiuri care să justifice menținerea stării de arest preventiv.
În ceea ce privește temeiurile noi, arată că nu poate face nicio discuție în condițiile în care încheierea din 05 2008 nu s-a atașat la dosar și nu cunoaște stadiul în care se află cercetarea judecătorească.
Revenind la motivarea încheierii recurate, arată că nu este de acord cu înlăturarea de către instanța de fond a împrejurării că unii dintre inculpați au avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale.
Este adevărat că atitudinea sinceră constituie un criteriu general de individualizare a judiciară a pedepsei și va fi avut în vedere la soluționarea fondului, dar consideră că poate fi avut de către instanță și la momentul aprecierii asupra gradului de pericol social în concret pe care eventuala lăsare în libertate a inculpaților l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Lasă la aprecierea instanței de control judiciar cu privire la subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
De asemenea, instanța de recurs urmează să se pronunțe și cu privire la cererile de revocare a măsurii arestării și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, pe care inculpații le-au formulat în fața instanței de fond.
Cu plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și că în mod corect instanța de judecată a menținut această măsură.
Învederează că în sarcina inculpaților s-a reținut comiterea șase infracțiuni și că din acestea cinci sunt comise în formă continuată, ceea ce evidențiază un grad de pericol social mult mai mare. Precizează că doar infracțiunea de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat nu este comisă în formă continuată.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că activitatea lor infracțională a inculpaților -, și G s-a soldat cu un prejudiciu de 764.237 lei și 86.549 euro, pentru inculpatul - reținându-se și acte materiale care au rămas în forma tentativei, însă prejudiciul vizat era de 78.000 lei și respectiv 14.400 euro.
În ceea ce privește pe inculpații G și, prejudiciul efectiv produs de aceștia se ridică la suma de 103.000 lei și 30.588 de euro, reținându-se și un act material care a rămas în forma tentativei, dar prejudiciul vizat era de 14.400 euro.
În cazul inculpatului prejudiciul efectiv creat este de 69.800 lei și 45.588 euro, dar actele materiale rămase sub forma tentativei relevă intenția de prejudicia părțile vătămate cu 20.000 lei, respectiv 14.400 euro.
Aceste sume și aceste prejudicii care se impută inculpaților evidențiază un grad ridicat de pericol social, urmând a se reține că infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată a fost comisă în concurs cu celelalte cinci infracțiuni, în cazul inculpatei G fiind vorba despre 7 infracțiunii.
Consideră că pericolul social concret al acestor fapte se răsfrânge și asupra pericolului pe care l-ar prezenta prezența inculpaților în stare de libertate asupra ordinii publice, astfel încât consideră că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală,
În aceste împrejurări, solicită să se respingă recursurile declarate de inculpați, ca fiind nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită să se judece în stare de libertate întrucât are grave probleme de sănătate, respectiv are o tumoare mare, care poate fi operată doar într-un spital civil. Învederează că în detenție face deseori atacuri de. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că are patru copii, că soția sa este și ea arestată și nu are cine să aibă grijă de ei, precum și faptul că a fost sincer pe parcursul cercetărilor.
Recurenta inculpată G, având ultimul cuvânt, solicită să se judece în stare de libertate întrucât are copii mici, de care nu are cine să se ocupe.
Arată că nu are antecedente penale, că nu a realizat consecințele faptei sale, nu a crezut că este o faptă atât de gravă, a recunoscut partea sa de vină. Lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate deoarece are doi copii mici, care stau la țară, are o situație materială precară, nu a știut ce consecințe va avea fapta sa.
Arată că nu a obținut mulți bani în urma comiterii faptei, că a recunoscut partea sa de vină.
Consideră că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se judece în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se judece în stare de libertate, considerând că nu are cum să împiedice buna desfășurare a procesului penal, care va fi unul de durată. Nu are antecedente penale, este la prima abatere.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită să se judece în stare de libertate. Este nemulțumit de faptul că este judecat în stare de arest, deși este doar instigator.
Solicită să fie judecat corect și consideră că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, având în vedere că are doi copii mici și este în pragul unui divorț. Consideră că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- s-a dispus în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpaților -,G, G, și.
Totodată s-au respins ca nefondate cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art.145 și de art.1451Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că temeiurile care au impus măsura preventivă în privința acestora reclamă în continuare privarea de libertate, fiind întrunite condițiile generale procedurale prev. de disp. art 143 și art. 148 litera f Cod procedură penală.
Astfel, materialul probator administrat în prima fază procesuală conturează infracțiunile deduse judecății presupus a fi săvârșite de inculpații -, G,G, și, iar pentru două dintre infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat ( constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciunea prev. de art. 215 alin 1,2,3 și 5 Cod penal - independent de forma de participație) legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Analizând cele mai sus reținute coroborat cu elementele care circumstanțiază pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în libertate a inculpaților s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest a acestora, având în vedere modalitatea de săvârșire, mijloacele folosite, scopul urmărit, numărul mare al persoanelor implicate, valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului, toate acestea cu un impact social negativ în rândul comunității.
Totodată instanța a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive nu este oportună, ținând cont că cercetarea judecătorească se află în fază incipientă și, pentru buna desfășurare a procesului penal, apare ca fiind eficientă în continuare starea de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -,G, G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Analizând încheierea recurată conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală apreciind că există probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina inculpaților-recurenți, constatând totodată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Astfel,cauza care face obiectul dosarului nr- este complexă, inculpații fiind cercetați și trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.111/D/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT-Biroul Teritorial Galaț i pentru săvârșirea în diferite forme de participație a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art.7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,art.288 cp, art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în esență următoarele:
Inculpații -, și G au constituit un grup infracțional organizat la care ulterior au aderat și alți inculpați în scopul săvârșirii prin acțiuni repetate, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în paguba mai multor instituții bancare (R, Credit Europe Bank, Banca Românească, Bank, Banca Română pentru Dezvoltare și B) pe care le-au indus în eroare cu ocazia încheierii unor contracte de credit pentru nevoi personale, prin folosirea unor calități mincinoase și utilizarea unor documente false, cauzând astfel un prejudiciu total în sumă de 764.237 lei și. 86.549 euro.
Existența indiciilor de vinovăție a fost analizată atât la luarea efectivă a măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte, cât și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acesteia de către prima instanță, care a constatat în mod corect că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, probatoriul administrat în faza de urmărire penală conducând la concluzia că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, întregite cu cele ale art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, justificându-se bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele penale deduse judecății, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că durata arestării ar depăși durata rezonabilă, astfel cum a fost definitivă prin jurisprudența O, ori că, raportat la probatoriile administrate până la acest moment în fața organelor de urmărire penală, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală.
sancțiunilor prevăzute de legiuitor ( de la 5 la 20 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de la 10 ani la 20 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ) reliefează gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, datele care circumstanțiază faptele, punând în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni precum și pentru unitățile bancare, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt arestați nu îi privează de dreptul inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției lor, în condițiile legii.
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului este de a se asigura că nicio persoană nu trebuie să fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amuur împotriva Franței), dar, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța).
Se constată așadar că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a fiecărui inculpat conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească fiind abia declanșată, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celor 7 inculpați, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Cum împrejurările care au condus la judecarea în stare de libertate a unor inculpați acuzați de săvârșirea în calitate de autori a faptei de inducere în eroare a instituțiilor bancare, sunt diferite de cele care au generat situația juridică în care se află inculpații recurenți, nu se poate vorbi de încălcarea egalității în fața legii, acest principiu constituțional vizând egalitatea în drepturi între cetățeni și nu identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.
Faptul că inculpatul a manifestat o conduită procesuală corectă nu poate fi analizat în această fază procesuală, neconstituind temei al aplicării dispozițiilor art.139 Cod procedură penală.
De asemenea, starea sănătății inculpatului G, ori situațiile familiale ale celorlalți inculpați, nu pot constitui motive de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente, constatând că încheierea atacată este temeinică și legală, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G (fiul lui și, născut la data de 27.11.1970 în mun. Pitești, jud. A, CNP -, cu domiciliul în Pitești, Calea D, nr. 6,. 46,. A,. 2, jud. A, fără forme legale în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), G (fiica lui și, născută la data de 29.12.1973 în mun. G, CNP -, domiciliată în G,-, în prezent deținută în Penitenciarul Galați ), (fiul lui și, născut la data de 13.02.1975 în mun. T, jud. G, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat, jud. G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), (fiul lui și -a, născut la data de 20.07.1987 în G, CNP -, cu domiciliul în com., sat, jud. G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), (fiul lui și, născut la data de 05.04.1977 în Pitești, jud. A, CNP -, cu domiciliul în mun. Pitești,-, - 21,. C,. 2, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), (fiul lui și, născut la data de 23.08.1976 în mun. Pitești, jud. A, CNP -, cu domiciliul în mun. Pitești,-,. 75,. B,. 2, jud. A, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și (fiul lui și, născut la data de 07.05.1979 în mun. Pitești, jud. A, CNP -, domiciliat în Pitești,-, - 2,. 17,. în Pitești, str. G-ral, - 4,. 98, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii din 18.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații G, G, și - la plata a câte 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpatul la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 240 lei, se va vira din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
Grefier,
Red./tehnored.motivare /09.09.2008
Tehnored.hot.//2 ex./10.09.2008
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Mița Mârza, Constantin
