Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 479/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.479
Ședința publică din data de 29 iunie 2009,
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public, a fost reprezentat de procuror C din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 26 septembrie 1985,în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalului Buzău în dosarul nr-, prin care s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate, menținându-se măsura arestării preventive a acestuia.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit delegației de la dosar nr.3542.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat arată că recurentul inculpat alte cereri nu are de formulat și nici excepții de invocate și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că nu are cereri sau excepții de formulat.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat critică încheierea de ședință din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, învederând că inculpatul recurent, este cercetat pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 198 Cod penal.
Recurentul - inculpat a recunoscut că avea o anumită relație cu victima însă niciodată nu a abuzat de aceasta așa cum rezultă și din expertiza medico - legală întocmită în cauză, în sensul că nu prezenta leziuni și nu a fost forțată să întrețină raporturi sexuale cu recurentul.
Acesta apreciază că măsura arestării preventive este prea aspră, astfel că pentru cele mai sus învederate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, considerând că nu prezintă pericol social.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Față de probele administrate în cauză, fapta comisă și modalitatea de comitere a acesteia impun în continuare măsura arestării preventive, temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, subzistă și nu se impune înlocuirea acestei măsuri.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
C UR TEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din data de 4.06.2009 Tribunalul Buzău - Secția Penală în dosarul nr- a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut că, din probatoriile administrate până în prezent respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarații de martori precum și din recunoașterea parțială a inculpatului acesta a întreținut raporturi sexuale atât anale cât și orale cu minorul, de 13 ani, cunoscând vârsta acestuia din urmă. De asemenea s-a mai precizat că inculpatul a cunoscut că minorul provine dintr-un mediu dezorganizat s-au întâlnit în mai multe rânduri inclusiv la domiciliul său și a oferit victimei diferite obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte.
Față de acestea tribunalul, a apreciat că sunt elemente din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 198 Cod penal, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce este demonstrat de împrejurările comiterii faptei și de gravitatea acesteia, faptă ce conturează prin ea însăși periculozitatea inculpatului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac, inculpatul a precizat că nu se face vinovat de infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză, motiv pentru care solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
Susținerile recurentului formulate în această fază a procesului penal sunt în totală contradicție cu declarații date în faza de urmărire penală când a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu minorul în vârstă de 13 ani, mai ales în calitate de subiect pasiv al unor astfel de relații.
Aceste declarații, coroborate cu cele ale acestui minor și ale celorlalți martori audiați în cauză, conduc Curtea la concluzia că în speță sunt probe din care să rezulte că inculpatul ar fi putut comite infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Referitor la pericolul social care-l poate prezenta o persoană pentru ordinea publică, pericol ce ar determina necesitatea arestării preventive a acesteia, rezultă din actele și lucrările dosarului că inculpatul este recidivist ceea ce denotă faptul că a mai săvârșit în alte rânduri acte antisociale iar întreținerea de relații sexuale cu o persoană minoră, în vârstă de numai 13 ani, etate pe care inculpatul o cunoștea, constituie prin ea însăși, așa cum a precizat și instanța de fond o periculozitate din partea celui cercetat pentru săvârșirea de astfel de fapte.
Față de acestea, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al născut la data de 26 septembrie1985, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalului Buzău.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Liberetăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. FT/DC
4 ex/30.06.2009
f-- Tribunalul Buzău
/
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
