Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținerea arestării preventive -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 481
Ședința publică din 24 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 februarie 1956 în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna, județ B, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii din 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales.
Procedura este completă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Botoșani la data de 22 decembrie 2009 este nelegală și netemeinică, sub aspectul menținerii arestării preventive, cu precizarea că nu a solicitat revocarea acestei măsuri, iar inculpatul nu a negat săvârșirea faptei. Faptul că inculpatul nu acceptă ideea că ar fi încercat să ia viața unei persoane nu înseamnă că acesta nu a recunoscut că a lovit-o și că i-a cauzat anumite leziuni. Distincția între infracțiunea de vătămare corporală gravă cu punerea în primejdie a vieții persoanei și tentativa de omor este una foarte sensibilă care trebuie analizată, în primul rând, sub aspectul laturii subiective, a intenției, a reprezentării acțiunilor pe care le- făcut inculpatul.
În speță, chiar din primul moment, inculpatul nu a negat comiterea unei agresiuni asupra părții vătămate într-un context care nu este încă foarte bine clarificat, atâta vreme cât niciunul dintre martori nu văzut altercația și au auzit despre aceasta după comiterea ei. Partea vătămată și-a exprimat durerea și a cerut ajutor abia la sfârșitul altercației. Inculpatul a regretat și regretă și acum cel petrecute și nu acceptă nicio clipă ideea că a avut în gând să ia la viața unei persoane, așa cum s-ar deduce din susținerea expusă în rechizitoriu.
Din punctul său de vedere, chiar dacă măsura arestării preventive a fost justificată inițial, fapta având un impact major, date fiind criteriile prevăzute de lege, în momentul de față, după mai bine de două luni de arest preventiv, nu mai poate fi reținut acest impact ca și argument al menținerii stării de arest preventiv. La fel, nici gravitatea infracțiunii, fie ea vătămare corporală cu punerea în primejdie a vieții persoanei, fie tentativa de omor nu mai impun judecarea inculpatului în stare de arest. Inculpatul nu a încercat nicio clipă să zădărnicească aflarea adevărului, nu a făcut niciun act de natură a crea instanței convingerea că ar încerca să ascundă anumite elemente, să influențeze anumiți martori, să-și creeze o situație mai favorabilă decât cea care a rezultat din probatoriul administrat în cauză. Nu se poate reține că inculpatul este o persoană care reprezintă un pericol social sub aspectul infracțiunii săvârșite, pornind de la niște afirmații cum că ar fi cunoscut în societatea în care trăiește ca "mincinosul" sau ca "hoțul", câtă vreme la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că acesta s-ar ocupa cu activități infracționale. La termenul de judecată din 22 decembrie 2009, în fața Tribunalului Botoșania depus o serie de înscrisuri din care rezultă contrariul, adică faptul că inculpatul este o persoană care se ocupă cu agricultura și care nu poate fi apreciat în societate ca fiind un pericol iminent, cu atât mai mult cu cât acesta acceptă și își asumă fapta comisă, dar nu o caracterizează ca fiind o tentativă de omor. Chiar și sub aspectul reținerii unei tentative de omor avută în vedere din primul moment de către organele de urmărire penală, anumite aspecte nu au fost pe deplin clarificate și, din punctul său de vedere, converg spre aceeași apreciere în favoarea inculpatului a împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită fapta. Chiar dacă ar fi fost o tentativă de omor, nu s-a identificat cu exactitate care a fost momentul încetării activității de atentare la viața persoanei. Nu se știe exact ce a făcut inculpatul, dacă victima a fugit sau a plecat de bună voie, dacă a urmărit-o sau a încercat să o ducă la spital.
Există un martor prezent, șeful de post din localitate, care nu a dat declarație și urmează să-și exprime părerea în fața Tribunalului Botoșani. Față de situația în care o persoană are în mână o foarfecă și are bine conturată intenția sau acceptă posibilitatea curmării vieții unei persoane, lovind-o în tâmplă de două ori, apreciază că rezultatul nu poate rămâne în forma tentativei.
Pentru toate aceste considerente, avându-se în vedere că în cauză nu există nicio dovadă că lăsarea în stare de libertate a inculpatului ar cauza vreo tulburare a ordinii sociale, că scopul procesului penal, așa cum este conturat în art. 136 Cod penal, poate fi atins cu inculpatul în stare de libertate, vârsta acestuia, atitudinea de regret manifestată în fața instanței și a organului de urmărire penală apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate. Nu solicită revocarea măsurii arestării preventive, ci înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, tocmai pentru ca organul de judecată și organele abilitate să aibă un control permanent asupra activității inculpatului.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost precizat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că motivele invocate în expozeul arătat și în declarația de recurs au fost avute în vedere atât la luarea, cât și la menținerea măsurii arestării preventive și că din actele existente la dosar nu rezultă că aceste temeiuri au dispărut.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său. Totodată, precizează că dorește să fie judecat în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât urmează să vină în țară, de sărbători, fiica lui care lucrează în Italia.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA.
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22.12.2009 Tribunalul Botoșani, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.i Cod penal și a respins, ca nefondată, cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, situația de fapt reținută în sarcina acestuia rezultând implicit din declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, concluziile raportului de expertiză, coroborate și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului. Forța probantă a acestor indicii a creat instanței presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată, aspect ce este în concordanță atât cu prevederile art. 681Cod procedură penală, cât și cu jurisprudența CEDO în materie.
Cât privește starea de provocare sub imperiul căreia susține inculpatul că a comis fapta, existența ei va fi analizată ulterior de către instanță, după administrarea unui probatoriu complet.
Prin urmare, instanța apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică, pericol care este relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire a acesteia - prin exercitarea unor violențe, folosindu-se de un obiect să cauzeze moartea, precum și de rezultatul produs, respectiv încercarea de a suprima viața unui seamăn. La toate aceste împrejurări s-a adăugat faptul că nu trebuie omis nici comportamentul anterior al inculpatului care a avut manifestări agresive, concretizate în acte de violență, îndreptate inclusiv împotriva membrilor familiei.
Față de aceste considerente s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu a avut intenția de a ucide victima, astfel că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Motivele de recurs au fost detaliate în practicaua hotărârii.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 20.11.2009 (ds. 1402/P/2009) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 rap. la art. 174, 175 alin.1 lit. Cod penal, constând în aceea că la data de 04.10.2009, în jurul orelor 18,00, cu ajutorul unui foarfece de tăiat, a înjunghiat-o de mai multe ori pe partea vătămată, aceasta suferind un traumatism facial și toraco-abdominal, cu plăgi înțepat-tăiate, secțiunea arterei mamare interne dreapta, hemotorax, plagă transfixiantă de diafragm, plagă hepatică, hemiperitoneu, fractură parcelară de stern și coasta 6 - ce necesită pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
temeinice de săvârșire a faptei, în accepțiunea art.143 alin.1 Cod procedură penală, sunt acele date existente în cauză din care, potrivit art. 68/1 Cod procedură penală, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a comis- Apărarea inculpatului că nu a avut intenția să suprime viața părții vătămate și că aceasta rezultă tocmai din rezultatul produs sunt aspecte care țin de analiza fondului cauzei, de încadrarea juridică și de individualizarea pedepsei și nu pot fi analizate în calea de atac promovată împotriva măsurii de menținere a arestării preventive.
De asemenea, instanța constată că sunt îndeplinite și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere în analiza celei de-a doua condiții enumerate mai sus, natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea deosebită a acestora, împrejurările în care inculpatul a acționat, urmările produse, precum și sentimentul de insecuritate ce a fost creat în rândul comunității, ca urmare a comiterii presupusei infracțiuni.
În concret, pericolul pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit. f Cod procedură penală, fără a se identifica sau suprapune cu pericolul social al faptei penale, presupune, pe de o parte o rezonanță a faptei respective în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor.
Toate aceste date constituie probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care constă în gradul ridicat de insecuritate cauzat relațiilor normale dintr-o comunitate.
În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, Curtea reține că față de subzistența pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, așa cum s-a arătat mai sus, solicitarea inculpatului este neîntemeiată.
Față de această ultimă concluzie, Curtea a analizat proporționalitatea dintre restrângerea dreptului la libertate al inculpatului cu scopul urmărit, proces în cadrul căruia toate argumentele au pledat în favoarea acordării de prioritate intereselor generale ale comunității. În același timp, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatului se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum se desprinde din jurisprudența CEDO în materie.
Față de aceste considerente, Curtea constată că încheierea primei instanțe este legală și temeinică și în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit. b coroborat cu art.141 Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 februarie 1956 în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna, județ B, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din 22 decembrie 2009 Tribunalului Botoșani, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecător fond
.
3 ex. / 24.12.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica, Ilieș
