Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 485/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 485
Ședința publică din 30 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de detenție, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind dacă dorește să dea declarații în calea de atac a recursului, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat din oficiu arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 17.12.2009 a Tribunalului Botoșani prin care, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Prin cererea de recurs inculpatul invocă circumstanțe personale, respectiv situația materială precară, faptul că are doi copii minori în întreținere, circumstanțe care pledează pentru aplicarea unei măsuri mai puțin severe. Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, acesta a avut o poziție procesuală constantă, a precizat că nu a săvârșit fapta pentru care este cercetat (fila 6 dosar fond). Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat. Apreciază că recursul este întemeiat, că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 Cod procedură penală, care constituie temeiul luării măsurii preventive și menținerii acesteia; că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa; măsura a fost menținută fără să existe indicii temeinice în sensul art. 143 și 148 Cod procedură penală în sensul că acuzațiile sunt arbitrare și vinovăția nu a fost stabilită cu certitudine. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și continuarea cercetării cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -au dispus următoarele:
În temeiul art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 Cod penal.
Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele:
Din probele administrate au rezultat indicii temeinice (în concordanță cu prevederile art. 681Cod procedură penală, cât și cu jurisprudența CEDO în materie penală) care au creat instanței presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, date fiind natura, gravitatea și modalitatea de comitere a faptei, rezultatul produs și persoana acestuia, care are antecedente penale - ceea ce denotă perseverență infracțională, cât și reacția negativă a societății la comiterea unor astfel de infracțiuni și dorința de a nu se instaura un sentiment de insecuritate în rândul colectivității. Astfel, instanța a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie penală, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 160 alin. 3 raportat la art. 3002Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
În motivarea recursului a arătat că are o situație familială precară, are doi copii minori, iar privarea sa de libertate îl împiedică să-și apere drepturile și interesele personale.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea nr. 27 din 18.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile începând cu 18.04.2009 până la 16.05.2009 inclusiv.
Pentru a se dispune această măsură preventivă s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat, faptă penală care constituie infracțiune și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în liberate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului a fost prelungită ulterior motivat de către instanța de judecată.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 946/P/2009 din 07.07.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, faptă constând în aceea că la data de 26.03.2009 i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele tatălui său, provocându-i leziuni care au dus la deces.
Potrivit art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală.
Art. 160 alin. 3 Cod procedură penală arată că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând cauza din perspectiva textelor legale prezentate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestora.
Astfel, din întreg probatoriul administrat în cauză până în prezent în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești rezultă indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de art. 681Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, fiind astfel îndeplinite condițiile cerute de art. 143 Cod procedură penală și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, se constată că acesta este dat atât de natura faptei, modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, cât și de rezonanța negativă a acestei fapte în comunitate.
Analizând condițiile cumulative cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.
Inculpatul recurent a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, motivat de situația sa familială, dar aceste aspecte nu justifică o revocare a măsurii arestării preventive.
Curtea constată că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului și menținută de instanța de fond este temeinică și legală, oportună și proporțională cu scopul acestei măsuri, respectiv acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului recurent se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data 01.11.1979 în municipiul D, județul B, domiciliat în sat, comuna, județul B, cu antecedente penale, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din 17.12.2009 a Tribunalului Botoșani.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/30.12.2009
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu
