Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 484/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revocare msur preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 484
Ședința public din 30 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 68 R din 23.12.2009 pronunțat de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, se prezint inculpatul, în stare de detenție, asistat de avocat ales.
Procedura este complet.
S-a fcut referatul cauzei, de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Avocat arat c singurul motiv de recurs este cel prevzut de disp. art. 3859alin. 1 pct. 171Cod procedur penal.
Instanța pune în discuția prților admisibilitatea recursului.
Avocat arat c recursul este admisibil, întrucât prin încheierea recurat s-a dispus sesizarea Curții Constituționale, dar nu și suspendarea judecrii cauzei. Într-adevr, exist Decizia în interesul legii nr. 9/2009 a prin care s-a statuat c încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecții pân la soluționarea excepției nu este supus cii de atac a recursului, dar având în vedere c în speța de faț s-a dispus sesizarea, nu și suspendarea judecții, în mod evident recursul promovat este o cale de atac admisibil.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constat recursul în stare de judecat și acord cuvântul la dezbateri atât cu privire la excepția admisibilitții recursului cât și pe fondul cauzei.
Avocat solicit admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate, în sensul pstrrii mențiunilor referitoare la sesizarea Curții Constituționale și înlturarea mențiunilor referitoare la nesuspendarea judecții și pe cale de consecinț, suspendarea judecții recursului pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate de ctre Curtea Constituțional. În acest sens depune, în extras, decizia la care a fcut referire. Consider eronat prerea instanței de fond care a motivat c dispozițiile art. 303 alin. 6 Cod procedur penal se refer strict la faza de judecat, ulterior finalizrii urmririi penale, deoarece acolo unde legea nu distinge, nici instanța nu poate distinge. Invoc disp. art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 care prevd c pe perioada soluționrii excepției de neconstituționalitate, judecarea cauzei se suspend. Precizeaz c în legislația român este o singur situație de excepție, când legiuitorul arat c se poate suspenda cauza, dar nu este obligatoriu, respectiv legea insolvenței, îns în procedura penal nu exist vreo astfel de dispoziție derogatorie care s arate c se poate sesiza Curtea Constituțional și fr suspendarea judecții. Consider c ar fi fost de acord cu nesuspendarea unei cauze în situația în care ar fi comportat un anumit probatoriu, pentru a nu se tergiversa urmrirea penal sau cercetarea judectoreasc. Mai arat c hotrârea pronunțat de tribunal este contrar legii, este eronat și se încalc dreptul la un proces echitabil și consider c judecarea recursului trebuia s se suspende în momentul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, motivat de faptul c prin încheierea recurat s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, sens în care se poate avea în vedere și Decizia nr. 9/09.02.2009 a În textul art. 303 Cod procedur penal s-a dat o reglementare de ansamblu instituției suspendrii judecții prevzându-se, în alin. 3 și 6, posibilitatea atacrii cu recurs a încheierii prin care se ia o atare msur de întrerupere a cursului justiției. Consider c nu poate fi atacat separat cu recurs o încheiere prin care s-a respins suspendarea soluționrii cauzei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arat c este de acord cu concluziile formulate de aprtorul su și solicit cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedur penal, instanța a rmas în pronunțare.
Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de faț, constat urmtoarele:
Prin încheierea nr. 127 din 22 decembrie 2009 pronunțat de Judec toria Suceava în dosarul nr-, în baza art. 139 alin. 2 Cod procedur penal, s-a respins ca nefondat cererea de revocare a msurii arestrii preventive formulat de petentul, msura preventiv fiind dispus prin încheierea nr.122 din 16.12.2009 pronunțat de Judec toria Suceava în ședința camerei de consiliu, în dosarul nr-, pentru o perioad de 29 de zile începând cu 16.12.2009 pân la 13.01.2010 inclusiv.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedur penal, s-a respins ca nefondat cererea aceluiași petent, de înlocuire a msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi localitatea sau cu msura obligrii de a nu prsi țara.
Pentru a dispune astfel, prima instanț a reținut c, potrivit art. 139 alin. 2 od procedur penal, msura preventiv luat trebuie revocat atunci când a fost luat cu înclcarea dispozițiilor legale sau când nu mai exist vreun temei care s justifice menținerea msurii preventive.
Instanța de fond a apreciat c în ceea ce privește motivele invocate de aprtorul petentului referitoare la neconcordanța dintre considerentele încheierii nr.122/16.12.2008 și dispozitivul acesteia, cât și cele referitoare la aprecierea de ctre instanț a pericolului concret pentru ordinea public, acestea exced cadrului procesual cu care a fost investit, instanța fiind ținut s verifice dac subzist temeiurile care au fost avute în vedere la luarea msurii arestrii preventive și c respectivele motive ar fi putut fi invocate cu ocazia judecrii recursului formulat împotriva încheierii mai sus menționate. De asemenea instanța de fond a artat c aspectele privind încadrarea juridic a faptei, invocate de aprtorul petentului,urmeaz a fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
S-a amintit totuși c potrivit dispozițiilor art. 151 al.2 proc.pen "sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natur a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac".
Judectoria apreciat c nu poate fi reținut motivul invocat de aprtorul petentului, respectiv c lsarea petentului în stare de libertate nu prezint un pericol concret pentru ordinea public, întrucât în mod evident, în prezent, rezonanța social a faptei unei persoane care împreun cu alte 4 persoane au sustras prin amenințri, cu acte de violenț, cu un și un cuțit, 200 cartușe de țigri și un telefon mobil marca Sony Ericsson K 550 IM, nu poate fi decât negativ.
Astfel, s-a artat c pericolul concret pentru ordinea public rezid în primul rând din starea de insecuritate social creat prin svârșirea infracțiunii, de natur a afecta echilibrul firesc și liniștea membrilor comunitții locale, printre care și partea vtmat, care se vd expuși unor riscuri semnificative atunci când se afl în locuri publice, menționându-se c art. 5 din Convenția european a drepturilor omului permite arestarea atunci când este necesar aprarea ordinii publice, a drepturilor persoanelor, și desfșurarea în bune condiții a procesului penal.
S-a mai precizat c anumite infracțiuni, îndeosebi cele grave, pot produce o anumit tulburare social, care este de natur a justifica o detenție provizorie, pe o anumit perioad de timp, rezonabil, mai ales când existența motivelor plauzibile împotriva celui acuzat pledeaz pentru plasarea sa în stare de arest, și c tulburarea ordinii publice ține într-o anumit msur tocmai de aceast sfer a lucrurilor resimțite de opinia public, iar nu doar de datele obiective care justific aceast plasare în detenție ca msur excepțional.
Prima instanț a constatat c eficiența unei asemenea msuri ar fi anihilat prin punerea în libertate a inculpatului la doar câteva zile dup arestarea sa, cu compromiterea scopului legitim urmrit, și c, în perioada foarte scurt de la momentul arestrii, rezonanța negativ deosebit, emoția colectiv creat prin comiterea infracțiunii nu putea s dispar sau s se diminueze, mai ales c urmrirea penal este abia la debutul su, nefiind dat o soluție de procurori.
Cum de la data lurii msurii temeiurile de fapt și de drept nu au încetat s existe și nici nu s-au schimbat, iar o alt msur nu ar corespunde scopului prev. de art. 136. proc. pen. nici bunei desfșurri a procesului penal, prima instanț a considerat c cererea de revocare a msurii arestrii preventive este nefondat, motiv pentru care a dispus a fi respins.
De asemenea, a mai apreciat c msura obligrii de a nu prsi localitatea sau msura obligrii de a nu prsi țara, ce ar putea, eventual, fi luat faț de petent, ar fi insuficient pentru a asigurarea bunei desfșurri a procesului penal în momentul de faț, având în vedere și celelalte criterii de alegere a msurilor preventive, prevzute de art. 136 al. 8 Cod penal și anume: scopul msurilor preventive, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, care este unul deosebit de ridicat.
Astfel, în cazul infracțiunilor de genul acelora de care este acuzat petentul inculpat, limitarea contactului dintre petent și ceilalți participanți la svârșirea faptei, cu atât mai mult cu cât doi dintre ei nu au fost aduși în fața organelor de urmrire penal, se impune pentru determinarea gradului de rspundere a tuturor participanților la svârșirea faptei, în condițiile în care exist presupunerea c inculpații au acționat într-un mod planificat, dup un plan prestabilit.
S-a precizat c este incontestabil c circumstanțele personale ale petentului inculpat pledeaz în favoarea acestuia, respectiv faptul c nu este cunoscut cu antecedente penale, dar, natura și gravitatea acuzației aduse, numrul persoanelor implicate în svârșirea faptei, justific nevoia de a proteja procesul de administrare a dovezilor pentru timpul necesar lmuririi cauzei și aflrii adevrului.
În consecinț instanța de fond a respins ca nefondat și cererea de înlocuire a msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi localitatea sau msura obligrii de a nu prsi țara.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul, invocând în fața instanței excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1403alin. 1 teza ultim C.P.P. raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2, 21 alin. 1, 2 și 3, 124 alin. 2 și 129 din Constituția României.
Prin încheierea nr. 68 R din 23 decembrie 2009, Tribunalul Suceavaa dispus, pe de o parte, în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicat, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140/3 proc.pen. în raport cu prevederile art. 16 alin. 1, 2 art. 21 alin. 1, 2, 3, art. 124 alin. 2 și art. 129 din Constituție și înaintarea dosarului nr- al Tribunalului Suceavac tre Curtea Constituțional, dar a respins cererea de suspendare a judecrii cauzei pe durata soluționrii excepției de neconstituționalitate, iar pe de alt parte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit.a raportat la art. 140/3 proc.pen. a respins ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii nr. 127 din 22.12.2009 pronunțat de Judec toria Suceava în dosarul nr-.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut urmtoarele:
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocat, Tribunalul a constatat c potrivit disp. art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 republicat privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea instanței de contencios constituțional se dispune de instanța în fața creia s-a invocat excepția de constituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale prților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțit de dovezile depuse de prți, art. 29 alin. 1, 2 și 3 din aceeași lege cantonând admisibilitatea sesizrilor cu excepții de neconstituționalitate de îndeplinirea condițiilor expres instituite de legiuitor.
Așadar, condițiile legale expres prevzute sunt ca excepția ridicat în fața instanței s priveasc neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții din lege sau ordonanț în vigoare, s aib legtur cu soluționarea cauzei și s nu fi fost constat ca fiind neconstituțional printr-o decizie anterioar a Curții.
Existența legturii cu soluționarea cauzei este evident în cazul excepției vizând neconstituționalitatea art. 1403alin. 1 teza ultim întrucâtC.P.P. privește admisibilitatea cii de atac a recursului împotriva încheierii primei instanțe. Pe de alt parte, deși excepția nu este invocat în cursul judecții unei cauze (în sensul c procesul penal nu se afl în faza de judecat) și nu influențeaz soluționarea fondului cauzei (în sensul stabilirii existenței faptei, a persoanei care a svârșit-o și a intenției acesteia), Tribunalul a constatat c respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru aceste considerente nu poate fi conform voinței legiuitorului. Interpretând astfel textele de lege s-ar ajunge la concluzia, inacceptabil, a imposibilitții de invocare a excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește dispozițiile ce reglementeaz msura arestrii preventive (pentru c nu influențeaz fondul cauzei). De altfel, Curtea Constituțional a și fost sesizat cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții ce reglementeaz arestarea preventiv (inclusiv art. 1403alin. 1 teza ultim).
Opinia Tribunalului asupra excepției de neconstituționalitate este c aceasta este neîntemeiat și c toate aceste dispoziții criticate nu contravin nici unuia din textele constituționale invocate. Examinând excepția de neconstituționalitate, se constat c, asupra constituționalitții dispozițiilor art.1403alin.1 din Codul d e procedur penal, Curtea Constituțional s-a mai pronunțat numeroase decizii, reținând c folosirea cilor de atac se realizeaz în condițiile legii, astfel cum prevede art.129 din Constituție. Prin urmare, este de competența exclusiv a legiuitorului de a stabili care sunt cile de atac și în ce condiții pot fi exercitate potrivit art.126 alin.(2) din Legea fundamental, care prevede:"Competența și procedura de judecat sunt stabilite de lege". De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.23 alin.(7) din Constituție,"Încheierile instanței privind msura arestrii preventive sunt supuse cilor de atac prevzute de lege". Faptul c încheierea de ședinț prin s-a respins cererea de revocare a msurii arestrii preventive nu este supus separat cii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiției sau posibilitții de a se folosi cile de atac stabilite de legea procedural. Lipsa reglementrii privind exercitarea cii de atac a recursului împotriva unor atare încheieri se justific prin nevoia de a se evita tergiversarea inutil a soluționrii fondului cauzei.
De asemenea, Curtea a mai reținut c liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfptuiește. Accesul liber la justiție nu înseamn îns c el trebuie asigurat la toate cile de atac prevzute de lege, deoarece, astfel cum s-a artat, competența și cile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite.
În ceea ce privește accesul la justiție, în sensul prevederilor art.5 par.4 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, Curtea Constituțional a reținut în jurisprudența sa c acesta nu înseamn și accesul la cile de atac, ci posibilitatea oricrei persoane lipsite de libertate de a contesta în fața unui tribunal competent legalitatea msurii privative de libertate luate împotriva sa, neavând semnificația reglementrii unei ci de atac ulterioare îndreptate împotriva soluției date de instanța competent.
Sub aspectul cererii de suspendare a judecții recursului pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul a constatat c aceasta este nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 303 alin. (6) proc. pen. care reglementeaz suspendarea judecrii cauzei atunci când excepția de neconstituționalitate este ridicat în faza procesual a judecrii cauzei pe fond, iar în cazul de faț este vorba despre o cerere formulat în cursul urmririi penale, regulile procedurale fiind speciale în acest caz și derogatorii de la judecata în prim instanț.
Regulile procedurale speciale reglementate în art. 1403.C.P.P. impun instanței de recurs soluționarea cauzei, într-un termen de 3 zile de la primirea dosarului, cu citarea doar a inculpatului, iar nu și a altor prți.
Procedura special are ca scop asigurarea pentru judector a posibilitții de a soluționa rapid și eficient sesizrile pentru luarea msurilor preventive, iar pentru realizarea acestui scop legiuitorul nu a prevzut în cazul soluționrii cauzelor privind arestarea preventiv și posibilitatea suspendrii judecrii propunerii pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate, aceast posibilitate fiind prevzut în art. 303 alin. (6) proc. pen. doar în cazul soluționrii cauzelor pe fond.
De altfel, art. 303 alin. (6) proc. pen. instituie în partea final obligativitatea verificrii din oficiu a legalitții și temeiniciei msurii arestrii preventive conform art. 3002. proc. pen. aspect care relev intenția legiuitorului ca pe durata soluționrii excepției de neconstituționalitate msurile preventive s nu fie afectate, chiar atunci când s-ar invoca neconstituționalitatea prevederilor art. 3002. proc. pen. textul de lege nefcând distincție cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate.
Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii 127 din 22.12.2009 a Judec toriei Suceava, Tribunalul a constatat c dispozițiile art. 1403alin. 1 teza ultim prevd în mod expres c încheierea prin care judectorul respinge, în cursul urmririi penale, revocarea sau înlocuirea msurii preventive nu este supus nici unei ci de atac, motiv pentru care a respins recursul ca inadmisibil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o sub aspectul greșitei soluționri a cererii de suspendare a judecții recursului pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate, în raport de dispozițiile art.303 alin. 6 Cod procedur penal și art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, solicitând în esenț admiterea recursului, casarea parțial a încheierii și a se dispune suspendarea judecții recursului pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocat.
Recursul este inadmisibil.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii admis prin decizia nr. 9 din 9 februarie 2009 - publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 694 din - și obligatorie pentru instanțe conform art. 4142alin. 3 din Codul d e procedur penal - prin care a statuat c încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecții pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este supus cii de atac a recursului.
S-a artat în considerentele deciziei c într-adevr, în art. 303 alin. 6 din Codul d e procedur penal, se prevede c instanța suspend judecata, prin încheiere motivat, și în cazul în care a fost invocat o excepție de neconstituționalitate, pân la soluționarea de ctre Curtea Constituțional a excepției, subliniindu-se, în continuare, c dac inculpatul este arestat, se aplic în mod corespunztor prevederile art. 3002, iar dac faț de acesta s-a dispus msura obligrii de a nu prsi localitatea sau msura obligrii de a nu prsi țara, se aplic, în mod corespunztor, art. 145 și art. 1451, pentru ca în partea final a alineatului s se precizeze c încheierea este supus recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lips.
Îns, dispozițiile referitoare la recurs, pe care le conține alin. 6 al art. 303 din Codul d e procedur penal, au o aplicabilitate restrâns, privind doar situația inculpatului arestat și msurile preventive de restrângere a libertții sale, asupra crora trebuie s se pronunțe instanța în fața creia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, iar nu și însși încheierea de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ce cuprinde și modul de soluționare a cererii de suspendare a judecții pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate, aspect sub care cauza este oricum supus cenzurii, exercitat în acest caz printr-un control implicit din partea instanței de contencios constituțional.
Este de observat c în textul art. 303 din Codul d e procedur penal s-a dat o reglementare de ansamblu instituției suspendrii judecții, prevzându-se în mod firesc, în alin. 3 și 6, posibilitatea atacrii cu recurs a încheierii prin care se ia o atare msur de întrerupere a cursului justiției.
Într-un asemenea cadru, prin prima dispoziție înscris în alin. 6 al art. 303 din Codul d e procedur penal s-a prevzut c instanța suspend judecata, prin încheiere motivat, și în cazul în care a fost ridicat o excepție de neconstituționalitate, pân la soluționarea de ctre Curtea Constituțional a excepției, pentru ca prin celelalte dispoziții s se stabileasc modul în care se procedeaz atunci când inculpatul este arestat ori s-au luat alte msuri de restrângere a libertții sale, instituindu-se doar pentru aceste situații calea de atac a recursului.
Ori, dac intenția legiuitorului ar fi fost de a institui, prin acest alineat, calea de atac a recursului împotriva tuturor dispozițiilor din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, iar nu doar cu privire la msurile preventive luate, ar fi recurs în redactarea lui la o tehnic legislativ asemntoare celei specifice alin. 3 din același articol de lege, în care s-a prevzut, fr echivoc, c încheierea dat în prim instanț prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacat separat cu recurs la instanța superioar în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lips, adugându-se c recursul nu suspend executarea și se judec în termen de 3 zile.
Se impune așadar ca dispozițiilor înscrise în alin. 6 al art. 303 din Codul d e procedur penal, s fie examinate și apreciate în raport cu reglementarea dat prin legea special încheierii de sesizare a Curții Constituționale, cu examinarea excepției de neconstituționalitate.
În acest sens, în art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicat, s-a reglementat c sesizarea Curții Constituționale se dispune de ctre instanța în fața creia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale prților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțit de dovezile depuse de prți, subliniindu-se, în continuare, c dac excepția a fost ridicat din oficiu, încheierea trebuie motivat, cuprinzând și susținerile prților, precum și dovezile necesare, pentru ca în alin. 5 al aceluiași articol s se precizeze c pe perioada soluționrii excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspend, fr s se prevad nicio cale de atac împotriva unei astfel de încheieri.
Doar pentru cazul când excepția este inadmisibil s-a prevzut, în cuprinsul alin. 6 din același articol, c încheierea poate fi atacat numai cu recurs la instanța imediat superioar, în termen de 48 de ore de la pronunțare, precizându-se c recursul se judec în termen de 3 zile, situație care îns nu se regsește în speța de faț.
Dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicat, ce reglementeaz procedura de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judectorești, având caracterul de lege special în raport cu prevederile Codului d e procedur penal, au prioritate de interpretare și aplicare. Așadar, aplicând aceast regul de interpretare asupra prevederilor mai sus artate, rezult c încheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și implicit se soluționeaz cererea de suspendare nu este supus cii de atac a recursului.
Pe de alt parte, prin criticarea dispoziției de respingere a cererii de suspendare a judecții recursului - și nu a urmririi penale, dup cum s-a precizat astzi în instanț - practic inculpatul urmrește s înlture soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat împotriva încheierii nr. 127 din 22 decembrie 2009 pronunțat de Judec toria Suceava în dosarul nr-, soluție definitiv care nu mai poate fi supus vreunei ci de atac, în raport de disp. art.1403Cod procedur penal și art. 3851alin.2 Cod procedur penal.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.38515alin.1 lit a Cod procedur penal va respinge recursul ca atare.
Vzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedur penal,
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, nscut la data de 15.11. 1981 în municipiul S, județul S, cetțenie român, necstorit, fr copii, cu domiciliul în mun. S,-, -. A,.37, jud. S, posesor al I seria - nr. -, CNP- -, în prezent aflat în Arestul IPJ S, împotriva încheierii nr. 68R din 23.12.2009 a Tribunalului Suceava.
Oblig recurentul s plteasc statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitiv.
Pronunțat în ședința public din 30 decembrie 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red. /Dact. /Ex. 2/30.12.2009
Jud. recurs -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu
