Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 494
Ședința publică de la 03 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 septembrie 1988, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 21 iulie 2009 Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av. din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauze de către grefier arătându-se aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că inculpatul susține că a luat legătura cu apărătorul său ales, av., care i-a spus că va trimite pe cineva să-l substituie, nu a făcut acest lucru și urmează ca instanța să aprecieze asupra unui nou termen.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că dl. av., nu are împuternicire avocațială la dosarul de recurs și având în vedere că deja s-a acordat un termen pentru a se prezenta apărătorul ales, nu este de acord cu amânarea cauzei.
Inculpatul recurent solicită amânarea cauzei.
Având în vedere că inculpatul a solicitat un termen pentru a-și angaja avocat în prezentul recurs pe apărătorul care îi apără interesele în fața instanței de fond și nu a făcut diligențe în acest sens, instanța respinge cererea privind acordarea unui nou termen, apărarea inculpatului fiind asigurată de apărătorul din oficiu.
Nemafiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că inculpatul este nemulțumit de faptul că instanța de fond a menținut măsura arestului preventiv față de persoana sa, reținând că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Se susține că acest pericol pentru ordinea publică nu rezultă din actele dosarului, cum nu rezultă nici că inculpatul recurent ar continua activitatea infracțională pentru care a fost arestat. Se invocă și lipsa antecedentelor penale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită ca instanța să respingă ca neîntemeiat recursul formulat de inculpatul, motivat de faptul că în cauză nu au apărut aspecte și împrejurări noi. De altfel, nici apărarea nu a invocat că au apărut temeiuri noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, motivat pentru care se solicită ca instanța să aprecieze ca fiind corectă și legală încheierea instanței de fond și, pe cale de consecință, să o mențină.
Inculpatul recurent solicită ca instanța, analizând materialul probator administrat în cauză, să constate că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și, pe cale de consecință, să dispună lăsarea sa în stare de libertate.
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21.07.2009, a Tribunalului Iași s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind.b pr.penală, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor".
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul prin modalitatea în care a acționat denotă că prezintă un real pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpat și criticată ca fiind netemeinică și nelegală solicitând prin apărătorul său, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal și nici nu se va sustrage de la judecată.
- nu are antecedente penale.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpat cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-a schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății, de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte penale de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Eventualele circumstanțe de care amintește inculpatul cum că a recunoscut fapta, ar putea fi avute în vedere de instanța fondului care după administrarea probelor și în eventualitatea că îl va găsi vinovat va ține cont de ele.
Și instanța de recurs reține că, se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal și în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 21.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.08.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehn.
2 ex/04.08.2009
Tribunalul Iași:
Judec.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Elena Scriminți
