Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 503/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.503
Ședința publică din 10.08. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel JUDECĂTOR 2: Vorniceasa Ioana
JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Vorniceasa Ioana, Căliman Carmen președinte secție
- -- vicepreședinte instanță
GREFIER.
*******
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J-T- SERVICIUL TERITORIAL BACĂU este reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat inculpatul, împotriva încheierii din 30.07.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales-, în baza împuternicirii avocațiale nr. 46 din 10.08.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând precizează că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Dl. avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că încheierea din luna iulie s- casat cu privire la publicitatea ședinței de judecată, însă și încheierea atacată s- pronunțat tot în ședință publică fiind încălcate dispozițiile art. 197 alin. 2.C.P.P. Solicită a se avea în vedere vârsta părților vătămate și că ședința de judecată trebuia să se desfășoare în ședință secretă care nu se întindea numai pentru anumite termene ale procesului penal ci pe toată durata procesului penal.
Cu privire la temeinicia încheierii atacate arată că nu s-a avut în vedere de către instanța de fond toate motivele invocate, partea vătămată precizând că amenințările nu au influențat- în nici un fel în momentul când a dat declarația.
Starea de arest trebuie menținută atunci când subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Or, temeiurile inițiale priveau fapta, cuantumul pedepsei și pericolul social pentru ordinea publică. A depus la dosar la instanța de fond o speță privind termenul rezonabil.
În cauza de față, până în prezent nu s-a audiat decât o parte vătămată deși a trecut un an, inculpații nu au fost audiați și nici celelalte părți vătămate, alte probatorii nu au fost administrate și nu din vina inculpatului.
Consideră că termenul rezonabil al stării de arest a inculpatului a fost depășit, invocând în susținerea concluziilor practica Dealtfel, impactul social al faptei este mult diminuat.
Vizavi de hotărârea ce fost depusă la dosar, consideră că se poate analiza eventual luarea unei alte măsuri față de inculpat.
La instanța de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă instanța s- pronunțat asupra acestei cereri fără să motiveze.
Solicită a se avea în vedere că, și ceilalți inculpați sunt cercetați pentru aceleași fapte și au fost puși în libertate, or, pentru egalitate de tratament, consideră că și inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la publicitatea ședinței de judecată.
În subsidiar solicită reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului având cuvântul cu privire la motivul de nulitate invocat de apărătorul recurentului inculpat consideră că, recursul nu vizează fondul cauzei ci starea de arest a inculpatului, solicitând respingerea recursului pe acest considerent.
Cu privire la motivele de netemeinicie, arată că în cauza sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatului, dosarul este complex, astfel că se impune menținerea încheierii atacate și implicit a stării de arest a inculpatului, solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat.
Solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, precizează că la termenul de judecată din data de 30.07.2009 fost privat de dreptul la apărare, i s- desemnat apărător din oficiu iar acestuia nu i s- acordat termen pentru studia dosarul.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu sunt probe care să impună privarea sa de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.16o/b raportat la art.300/2 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului, respingându-se totodată cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond apreciat ca măsura arestării preventive este legală și temeinică și se impune menținerea acesteia pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160.C.P.P. instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestării preventive si arată motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenția provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a săvârșit o infracțiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracțiune.
Pct.4 al recomandării specifica in plus ca,daca existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilita, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica,in mod excepțional, in anumite cazuri in care se comite o infracțiune deosebit de. Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanța constata ca la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul d e procedura penala, Constituția României, CEDO cat si de nr. R(80)11 Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru prelungirea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societății civile.
S-a apreciat că din probele administrate pana la data efectuării verificării, in cauza rezulta indicii temeinice ca inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimis in judecata, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, așa încât judecarea acestuia in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la influenta pe care o are nu ar face decât sa impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată, s-a motivat în încheierea recurată că așa cum s-a mai menționat în cauză, cu ocazia verificării stării de arest, s-a constatat că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul săvârșit, în general, infracțiunile pentru care este cercetat.
Sub acest aspect, s-a arătat că în cursul urmăririi penale, au fost audiați mai mulți martori, o parte sub acoperire care au dat indicii cu privire la comiterea faptei de către acest inculpat; de asemenea și părțile vătămate audiate în cursul urmăririi penale au dat declarații prin care îl încriminează pe inculpat ca fiind cel care le-a racolat și le-a exploatat sexual, urmând ca totuși, după administrarea întregului material probator să se stabilească adevărul în cauză.
Cu privire la probe, instanța de fond a considerat că trebuie avute în vedere și înregistrările convorbirilor telefonice din care rezultă legăturile dintre inculpați, ce sunt indicii ale modului de constituire a unui grup organizat.
Astfel că, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la presupusa săvârșire de inculpat, inclusiv de către inculpatul, a infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, există, deocamdată indicii și probe prin care să se dovedească comiterea acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, urmând ca după administrarea nemijlocită a probelor de către instanță să se stabilească dacă această infracțiune există, dacă a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpați.
Referitor la apărările formulate de inculpat prin apărător, in sensul ca nu exista probe care sa justifice arestarea acestuia si că există date care permit înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, acestea nu au fost primite de către instanța de fond, in contextul in care s-a apreciat că rezultă neechivoc condițiile concrete in care s-a desfășurat activitatea infracțională a acestuia si mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție, ce constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie"; măsura arestării preventive a inculpaților fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Totodată și susținerile inculpatului prin apărător in sensul ca se încălca durata termenului rezonabil nu au fost primite, întrucât de durata soluționării cauzei, s-a apreciat că nu se pune problema încălcării termenului rezonabil raportat la complexitatea cauzei, comportamentul autorităților si comportamentul parților care au uzat de tot felul de tertipuri juridicește pentru a tergiversa soluționarea cauzei.
În ceea ce privește dispozițiile art.5 din CEDO, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",prima instanță a considerat căse impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.ll, potrivit cărora"orice persoană arestată saudeținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 litc din prezentul articol,trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", instanța de fond a arătat că CEDO a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).
Și referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, Tribunalul Bacău, prin încheierea recurată a motivat că, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). în această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998cauza Hozee Olandei),precizând că dinexaminarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că organele judiciare au fost sesizate la data de 23.05.2007,iar cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Împotriva încheierii, în termen legal a declarat recurs inculpatul,care prin apărătorul ales a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
S-a susținut că încheierea recurată este lovită de nulitate, invocând dispozițiile art.197 alin.2 Cod pr. penală, întrucât ședința din data de 30 iulie 2009, fost publică, deși o încheiere anterioară, fusese casată de Curtea de Apel Bacău,pentru același motiv.
Cât privește netemeinicia încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău, apărătorul inculpatului a arătat că această instanță, când a menținut starea de arest a inculpatului nu a avut în vedere toate motivele invocate în apărare, referindu-se în mod special la ultima declarație a părții vătămate, precizând că amenințările nu au influențat-o în nici un fel.Totodată, a susținut că în cauză a fost depășit termenul rezonabil în care ar fi trebuit soluționată cauza, iar faptul că instanța de fond până la această dat a audiat doar o parte vătămată, neadmin istrându-se alte probatorii, nu-i poate fi imputabil inculpatului.
Față de concluziile puse, a solicitat în primul rând admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar față de al doilea motiv, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond,să nu se mai mențină starea de arest a inculpatului, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia.
Instanța de control judiciar analizând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală.
Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin decizia penală nr.494 din 23 iulie 2009, Curtea de Apel Bacău, a admis recursul inculpatului, a casat încheierea Tribunalului Bacău din data de 21 iulie 2009,dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că această din urmă instanță, a judecat cauza cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată,fapt ce a atras nulitatea încheierii susmenționate. Cu ocazia rejudecării însă, Tribunalul Bacău,la data de 30 iulie 2009, respectat acest principiu, desfășurarea ședinței de judecată făcându-se în ședință publică.
În raport de cele arătate mai sus, apărarea formulată de apărătorul inculpatului cu privire la nelegalitatea încheierii recurate pe motiv că s-a judecat în ședință publică, este nefondată, urmând a fi respinsă.
Cât privește netemeinicia încheierii atacate, argumentele prezentate de apărătorul inculpatului în recurs, au fost invocate și în fața instanței de fond, care a respins fiecare susținere a acestuia,justificând temeinic existența în cauză a indiciilor concrete care demonstrează faptul că prin punerea în libertate a recurentului inculpat s-ar tulbura cu adevărat ordinea publică,aspecte ce prevalează,în ciuda prezumției de nevinovăție,asupra regulii respectării libertății individuale stabilită de art.5 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și Libertăților fundamentale. Totodată, instanța de control judiciar, a constatat că prima instanță a motivat rezonabilitatea duratei arestării preventive și motivele pentru are nu se poate dispune înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate,invocând atât dispozițiile legale interne, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului,precum și jurisprudența acesteia.
Curtea apreciază că la acest moment procesual, de aspectele prezentate mai sus, temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, infracțiunile pentru care este trimis in judecată inculpatul sunt prin natura lor si consecințele produse sau care s-ar fi putut produce, un pericol cert pe care l-ar reprezenta recurentul inculpat pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise in condiții extreme asupra mai multor parți vătămate.
Se mai constată că alegerea si menținerea măsurii de prevenție în cauza dedusă judecății, s-a făcut ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infracțiunii, de împrejurările concrete in care se presupune ca s-a comis fapta și mai mult decât atât gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis in judecata inculpatul trebuie privit si prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei cum ar fi: consecințele grave care le-au avut sau care le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane de frecventa infracțiunilor de același gen si de necesitatea unei prevenții generale, precum si de poziția procesuala a acestuia de acum.
de toate aceste aspecte, considerând temeinică și legală încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.l lit.b Cod pr.penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul,aflat în Penitenciarul Bacău,împotriva încheierii din data de 30 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală,obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 august 2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Vorniceasa Ioana, Căliman Carmen
GREFIER,
Red.înch. -
Red.dec. recurs -
Tehnored. - 2 ex.
11.08.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Vorniceasa Ioana, Căliman Carmen
