Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 505
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 02 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. G - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că s-a formulat recurs motivat de faptul că încheierea prin care s-a menținut starea de arest este nelegală întrucât completul de judecată s-a antepronunțat deoarece i s-a spus că poate declara recurs cu privire la starea de arest după ce va primi comunicarea la penitenciar.
În al doilea rând consideră că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și că inculpatul ar trebui judecat în stare de libertate având în vedere și că pericolul concret a dispărut, este arestat de peste 8 luni și scopul pedepsei a fost atins.
De asemeni, consideră că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece încheierile din 17 martie 2008 și 15 aprilie 2008, prin care s-a soluționat prelungirea arestării preventive, sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost înregistrate.
Solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, precum și plata onorariului avocat oficiu din fondul
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea atacată este temeinică și legală, consideră că instanța nu s-a antepronunțat, iar cu privire la încheierile despre care s-a făcut vorbire, dacă se considera că sunt lovite de nulitate, trebuia invocat acest motiv în calea de atac, de care s-a și uzat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - consideră că arestarea sa și prelungirile au fost abuzive pentru următoarele motive:
În data de 23 ianuarie 2008, odată cu emiterea ordonanței de arestare s-a reținut că era înconjurat de bancari, ori aceștia nu sunt cercetați deși sunt principalii vinovați. De asemeni, la data de 22 februarie 2008 Curtea de APEL BACĂU pune în libertate 11 persoane, iar pentru el s-a respins recursul deși era depășit termenul.
Un al doilea motiv este acela că încheierile din 17 martie 2008 și 15 aprilie 2008 sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost înregistrate dezbaterile, a formulat cereri de audiere a ședințelor, care i-a fost respinsă.
Față de faptul că a recunoscut parțial săvârșirea faptelor, respectiv contractarea a 10 credite, deși banii au fost ridicați de bancari (care au calitatea de făptuitori și lucrează în continuare în bănci), că nu "împietează cu nimic demersul justiției", a colaborat și a spus tot ce s-a întâmplat, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 2.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului.
S-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 40 lei către Baroul de Avocați B - apărător oficiu.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Examinând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut așa cum s-a reținut și la luarea măsurii arestului preventiv că subzistă, în continuare indiciile săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt grave, pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Sub aspectul modalității de concepere și de materializare a infracțiunilor, a relațiilor sociale vizate, infracțiuni contra patrimoniului, cu consecințe deosebit de grave, a sistemului de organizare a grupului infracțional, numărul mare de acte materiale, de persoane implicate (fiind trimise în judecată 71 de inculpați), persoana inculpatului care este recidivist, instanța a constatat că privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare.
În cauză, menținerea inculpatului în stare de arest se justifică și prin aceea că cercetarea judecătorească abia acum începe, în cauză urmând a fi audiați cei 71 de inculpați, martorii din lucrări, existând posibilitatea reală ca inculpatul să influențeze declarațiile acestora. Această susținere are în vedere și scopul măsurilor preventive așa cum reiese din art 136 alin 1 Cpp - buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor și riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate - a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului. De asemenea în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune"măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
Inculpatul a reiterat aceeași susținere cum că nu se justifică menținerea stării sale de arest în condițiile în care ceilalți inculpați au fost puși în libertate. Acest aspect însă nu constituie o schimbare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, așa încât a menținut starea de arest a inculpatului, în temeiul art 160/b Cpp raportat la art 300/2 Cpp.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care invocă atât nelegalitatea cât și netemeinicia încheierii recurate.
Un prim motiv de recurs vizează nelegalitatea încheierii recurate, apreciind că prima instanță s-a antepronunțat fiind lipsită de imparțialitate la judecarea acesteia. În susținerea acestei opinii, recurentul, consideră că președintele completului de judecată și-a exprimat părerea cu privire la soluția care urma a se da în cauză, înainte de a se retrage spre deliberare, motivat de faptul că l-a anunțat oral pe recurent în sala de ședință, că soluția îi va fi comunicată la locul de detenție.
Un alt motiv de recurs, se referă la nelegalitatea unor încheieri anterioare pronunțate de Tribunalul Bacău prin care s-a prelungit arestarea preventivă a recurentului inculpat. Sub acest aspect, recurentul inculpat consideră că încheierile din datele de 17.03.2008 și 15.04.2008 sunt lovite de nulitate dat fiind faptul că Tribunalul Bacăua nesocotit dispozițiile art. 304 Cpp, referitoare la obligativitatea înregistrărilor cu mijloace tehnice audio a desfășurării ședințelor de judecată în care s-au pronunțat hotărârile menționate.
Sub un ultim aspect, recurentul inculpat, invocă netemeinicia soluției atacate, arătând că în speță nu este incident nici unul din cazurile prev. de art.148 Cpp, în care se dispune arestarea inculpatului.
În atare situație recurentul inculpat apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut că există în continuare temeiuri care să justifice privarea sa de libertate.
În lumina criticilor expuse, recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și revocarea arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art.139 Cpp.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. Curtea de Apel constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată existența în continuare a unor temeiuri faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor legii procesual penale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de acesta ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale, sau că nu există temeiuri care să justifice luarea acesteia.
Susținerile recurentului inculpat care consideră că nu mai subzistă nici unul din cazurile prev. de art.148 Cpp, în care se dispune arestarea inculpatului, nu pot fi primite de instanța de recurs.
În acest sens, se reține că infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul cu atât mai mult cu cât se comite într-un cadru organizat, aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la proprietate a persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al recurentului inculpat este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
Într-o atare situație, Curtea consideră că interesul judiciar al protecției comunității de activitățile infracționale ale inculpatului prevalează intereselor lui personale de a fi judecat în stare de libertate. Necesitatea bunei desfășurări a cercetării judecătorești, în condițiile în care administrarea probelor în cauza pendinte este abia la început, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a părților vătămate și a martorilor, care nu pot fi realizate decât prin detenția preventivă a inculpatului.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de recurentul inculpat referitor la lipsa de imparțialitate a primei instanțe, Curtea constată că această critică este de asemenea nefondată.
Împrejurarea că președintele completului de judecată l-a anunțat oral pe recurent în sala de ședință, că soluția îi va fi comunicată la locul de detenție, nu constituie o încălcare a dispozițiilor legale, și nici o antepronunțare. Având în vedere că recurentul inculpat a lipsit la pronunțare, în conformitate cu dispozițiile art.360 al.2 Cpp, acestuia i s-a comunicat la locul de deținere o copie după dispozitivul încheierii.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nulitatea încheierilor din datele de 17.03.2008 și 15.04.2008 pronunțate de Tribunalul Bacău, sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 304 Cpp, referitoare la obligativitatea înregistrărilor cu mijloace tehnice audio a desfășurării ședințelor de judecată în care s-au pronunțat hotărârile menționate nu este întemeiat, Curtea constată că această critică excede obiectului prezentului recurs. Având în vedere că încheierile din datele de 17.03.2008 respectiv 15.04.2008 a Tribunalului Bacău, prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, au fost supuse controlului judiciar în fața instanței de recurs, hotărârile menționate au dobândit caracter definitiv, nemaiputând fi reformate prin intermediul unui alt recurs formulat împotriva unei alte hotărâri.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Văzând și dispozițiile art.189,192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 2.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos-.
Dispune plata din fondurile MJ a onorariului avocatului din oficiu G în sumă de 40 lei către Baroul
În baza art.192 al.2 Cpp obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 8.09.2008, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina
