Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 517/R/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 25 ianuarie 1991, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5469 din 25.11.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror de cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive deoarece nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Arată că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor ce i se reține în sarcină.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată, întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 189/A din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 indice b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a admis sesizare din oficiu, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive, și s-a menținut starea de arest dispusă față de apelantul inculpat, fiul lui și, născut la data de 25 ianuarie 1991, CNP -, domiciliat în Carei,-, jud. S M, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, condamnat prin sentința penală nr.219/09.10.2009 pronunțată de către Judecătoria Carei în dosarul cu nr. de mai sus.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului SMa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației nr.1712/2009, pe seama doamnei avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Satu Marea reținut că la termenul de judecată fixat la 12 noiembrie 2009, sub dosar cu nr. de mai sus, s-a luat în discuție menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g și i pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. în prezent deținut în Penitenciarul Oradea și condamnat prin sentința penală nr. 219 din 09.10.2009 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr- la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, pricina fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, având fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2009, aspect care a fost adus la cunoștința inculpatului.
În cauză, inculpatul fiind în stare de arest preventiv, tribunalul a pus în discuție la acest termen, soluționarea sesizării din oficiu privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și menținerea stării de arest preventiv în apel.
Tribunalul Satu Mare, analizând sesizarea, a constatat că, împrejurările rezultate din coroborarea probelor, au generat suficiente indicii de natura celor prevăzute în art.143 Cod de procedură penală, în privința faptelor de care inculpatul este acuzat, iar celelalte elemente referitoare la natura faptelor ce fac obiectul acuzării, modul de operare, gravitatea concreta a acestora, posibilitățile probatorii, complinesc cadrul legal ce confirmă legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanța de fond, a dispus condamnarea inculpatului și în baza art. 350 Cod de procedură penală a menținut starea de arest a acestuia.
Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea arestului preventiv, Tribunalul Satu Marea constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, sesizarea din oficiu în baza dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a fost admisă, instanța reținând că se mențin în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. respectiv inculpatul este învinuit că a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, Tribunalul a procedat la menținerea măsurii arestului preventiv în cursul judecății în apel, conform disp.art.300 ind.2 raportat la art.160 ind. b alin.3 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive deoarece nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este nefondat. Și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Astfel, în mod corect, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă - art.148 lit.f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit.f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,e,g și i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, perseverența inculpatului în comiterea unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanță corespunde exigențelor art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză, au fost respectate și prevederile art.5 paragraf 3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Ca urmare, în baza art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale nr. 189/A din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, conform delegației nr.5469/25.11.2009, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25 ianuarie 1991 împotriva încheierii penale nr. 189/A din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.5469/25.11.2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /27.11.2009,
Judecători apel- S -
- 3 ex./27.11.2009,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Pușcaș Mircea, Popovici Corina
