Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 519/R/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 7 martie 1987, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5502 din 25.11.2009, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror de cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, deoarece nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată, întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și -, născut la 7.03.1987 în localitatea, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.28 din 13.10.2008 a Judecătoriei Beiuș, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.8/2008.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, față de starea de arest a inculpatului, instanța de apel a constatat că, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.109 din 28.04.2009 a Judecătoriei Beiuș la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, g Cod penal, violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal și tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1 - 2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.a, b și Cod penal.
Prin sentința de condamnare s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar până în prezent nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța de apel a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive deoarece nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.1 și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă - art.148 lit.f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit.f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, g Cod penal, violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal și tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a, b și c Cod penal.
De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, perseverența inculpatului în comiterea unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanță corespunde exigențelor art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 paragraf 3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Ca urmare, în baza art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei RON, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, conform delegației nr.5502/2009, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 7 martie 1987, împotriva încheierii penale din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.5502/2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /26.11.2009,
Judecători apel- -
- 3 ex./26.11.2009,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Pușcaș Mircea, Popovici Corina
