Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.517/R/2009
Ședința publică din data de 25 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 17 august 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev.și ped.de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a,g,i penal cu aplic.art.41 alin 2.penal și art.37 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărăotrul desemnat din oficiu. De asemeena, menționează că, contestă actul reținut în sarcina sa în dauna părții vătămată, încadrarea juridică cu privire la acest act și valoarea prejudiciului, care, în opinia sa este de 3 milioane lei. Solicită cercetarea lui în stare d elibertate arătând că a colaborat cu organele de cercetare penală.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au subzistat, la acest moment ele nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Din datele dosarului rezultă că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, a recunoscut, a fost sincer și are copii de întreținut. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal, măsura arestării preventive tinde să devină una abuzivă și nu coercitivă. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Ceea ce are semnificație cauza este faptul că inculpatul a adus atingere proprietății și domiciliului celor două persoane. În cauză, este incident temeiul de arestare, cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. acesta menținându-se în continuare. Antecedentele penale ale inculpatului, acesta comițând acte de furt, justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, el nu a beneficiat de nimic iar asupra lui s-au făcut abuzuri de către organele de cercetare penală.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din 17 august 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în baza art.3002pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02.03.1974, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că prin încheierea penală nr. 2/10.04.2009, Judecătoria Huedin a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a,g i pen. cu art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. a pen. acesta fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, iar prin sentința penală nr.124/2009 a Judecătoriei Huedin acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Având în vedere actele dosarului, tribunalul a apreciat că există indicii și chiar probe, în sensul că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul acesteia, fiind îndeplinite astfel, cerințele art. 143.pen.Cod Penal care motivează arestarea preventivă a unei persoane, în ciuda declarațiilor prezente ale inculpatului, care în apel a precizat că nu ar fi autorul unuia dintre actele materiale reținute în sarcina sa, invocând faptul că ar fi recunoscut comiterea faptei, sugestionat fiind de către organele de poliție.
Pe de altă parte, s-a reținut subzistența temeiului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și anume cel prev. de art.148 lit.f pr.pen. întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, împrejurare ce rezultă din natura și gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, circumstanțele concrete ale comiterii sale, locul și modalitatea de săvârșire a faptei și nu în ultimul rând perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, care a comis prezenta infracțiune la scurt timp de la liberarea sa din penitenciar, fiind condamnat anterior de nenumărate ori pentru infracțiuni similare.
Așa fiind, Tribunalul a conchis că, având în vedere că față de inculpat nu a intervenit nici un fel de modificare a temeiurilor care au determinat arestarea și, apoi menținerea acesteia, iar temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și în prezent, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și în baza art. art. 139 alin 1.proc.pen. înlocuirea măsurii preventive; în subsidiar în baza art. 1602.proc.pen. solicită liberarea provizorie sub control judiciar ori înlocuirea măsurii arestului cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea cu scopul de a recupera prejudiciul și a beneficia de un grad de jurisdicție omis art. 210 alin 2.proc.pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că nu este autorului actului reținut în dauna părții vătămate și că prejudiciul este în opinia sa de doar 300 lei (3.000.000 lei vechi), că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului nu mai subzistă deaorece a colaborat cu organele de anchetă și a fost sincer în declarații, iar lăsarea sa în libertate nu ar dăuna bunei desfășurări a procesului penal.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 2/10.04.2009 a Judecătoriei Huedin, def. prin decizia penală nr. 36/R/22.04.2009 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 zile a susnumitului inculpat reținându-se incidența temeiurilor prev. de art. 148 lit. d și f proc.pen.
Ca stare de fapt s-a reținut că în perioada 22-28.03 2009, pe timp de zi și de noapte, prin efracție și împreună cu o persoană rămasă neidentificată, inculpatul a pătruns în 2 locuințe de pe raza comunei de unde a sustras bunuri în valoare de 3700 lei, fiind identificat după urmele papilare prelevate de la locul faptei, faptele întrunind elementele constituitive ale infracțiunii continuate de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 41. al. 1.pen. art. 37 lit. a și b pen.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din 04.05.2009 emis în dosarul nr. 261/I/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, iar prin sentința penală nr. 124/19.06.2009 inculpatul a fost condamnat la pedepasa de 3 ani închisoare sub aspectul comiterii infracțiunii continuate de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 41. al. 1.pen. art. 37 lit. a și b pen. s-a revocat liberarea condiționată privind pedepasa de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 252/2005 a Judecătoriei Cluj N și s-a contopit restul de 630 zile de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, sporită cu 6 luni închisoare, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, iar la termenul din 17 august 2009 Tribunalul a procedat potrivit art. 300/2 proc.pen. la verificarea legalității și temeinciei arestului preventiv.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanța verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. și art. 5 paragr. 1 llit. C CEDO din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care s-a dispus condamnarea, în acest sens fiind declarațiile inculpatului care a recunoscut inițial comiterea faptei, proces-verbal de reconstituire,procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor, bereneși, -.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru o faptă gravă de pericol și rezultat, sancționată de legea penală, față de perseverența infracțională a inculpatului, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod temeinic și legal Tribunalul a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatului, motive pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul declarat de susnumitul inculpat, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistența juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de avocați C ce se va avansa din.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului, în prezent arestat și deținut în Penitenciarul Gherla, fiul lui și născut la 2 martie 1974, împotriva încheierii din 17 august 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
4 ex./28.09.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Ioana Cristina
