Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 519/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.519/R/2009
Ședința publică din data de 25 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.428/19.08.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind cercetat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Cluj pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, prev.de art.254 penal, rap.la art.7 alin.1 din Legea 78/2000; complicitate la infracțiunea de șantaj prev.de art.26 rap.la art.13/1 din Legea 78/2000 rap.la art.194 penal cu apl.art.41 alin.2; abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev.de art.13/2 din Legea 78/2000 rap.la art.248, art.248/1 penal cu aplic.art.41 alin.2; complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.26 penal rap.la art.288 penal rap.la art.17 lit.c din Legea 78/2000 cu apl.art.41 alin.2 penal; complicitate la infracțiunea prev.de art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 rap.la art.26 penal cu apl.art.41 alin.2; participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art.8 alin.1 și 2 din Legea 24/2005 rap.la art.31 alin.2 penal cu apl.art.41 alin.2 penal; participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art. 43 din Legea 82/1991 rap.la art.31 alin.2 penal cu apl.art.41 alin.2 penal; asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 penal, rap.la art.17 lit.b penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și b penal, cauza având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.G, din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că nu mai are alte completări de formulat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și pe cale de consecință a se dispune punerea în libertate a inculpatului. Astfel, Tribunalul Maramureșa stabilit cauțiunea la nivelul sumei de 70.000 lei ce a fost achitată conform recipisei de consemnare la CEC. Cererea de liberare provizorie pe cauțiune a fost admisă de principiu, conform art.160/8 pr.pen. Prin încheierea recurată Tribunalul Maramureșa respins cererea de liberare invocând netemeinicia acesteia. Apreciază hotărârea pronunțată ca fiind vădit netemeinică și nelegală. Astfel, instanța își motivează în esență respingerea cererii pe considerentul că raportat la gravitatea faptelor cererea acestuia este neîntemeiată. Această motivare este cu titlu generic, lapidară și subiectivă, fără acoperire în materialul probator, din care să se poată trage concluzia că inculpatul a provocat o stare tensionată în mediul de afaceri și una de neîncredere în organele de control. Invocarea de către Tribunalul Maramureșa motivului gravității faptelor nu poate să constituie un argument pentru care să se dispună respingerea cererii. Urmare a modificării Codului d e procedură penală, legiuitorul a prevăzut că în cazul infracțiunilor pentru care se poate cere punerea în libertate pe cauțiune, pedeapsa maximă prevăzută de lege să fie de 18 ani închisoare. În vechea reglementare cuantumul maxim era de 12 ani. De principiu, pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă de 18 ani închisoare se poate susține că acestea prezintă un grad ridicat de pericol social. Însăși cauțiunea reprezintă garanția cea mai importantă pentru ca i nculpatul, atunci când este pus în libertate, să respecte măsurile impuse de instanță. În mod corect Tribunalul Maramureșa reținut că nu există date că inculpatul ar încerca să comită alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dar, respingerea cererii doar raportat la gravitatea faptelor o apreciază ca vădit netemeinică și nelegală. Gravitatea unei infracțiuni nu se apreciază numai raportat la natura și cuantumul pedepselor ci trebuie avute în vedere la soluționarea cererii și alte circumstanțe cum ar fi: caracterul petiționarului, moralitatea acestuia, domiciliul, profesia, resursele materiale și legăturile cu familia. Aceste din urmă îi sunt favorabile inculpatului, acesta fiind fără antecedente penale, a fost cunoscut în societate ca o persoană onorabilă, împrejurări care, coroborate cu plata cauțiunii pot să conducă la concluzia că acesta poate fi cercetat în stare de lilbertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de prima instanță cu mențiunea că cererea de liberare provizorie pe cauțiune impune admiterea în principiu dar nu atrage " de plano" admiterea pe fond. Tribunalul Maramureșa pronunțat o soluție temeinică și legală reținând că indiferent de depunerea cauțiunii, cererea este neîntemeiată. S-a reținut justificat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și moralitatea acestuia nu constituie argumente suficiente pentru admiterea cererii. Toate criticile aduse de apărare nu au suport probator în cauză.
Apărătorul inculpatului, în replică, cu privire la resursele materiale ale inculpatului, face precizarea că familia acestuia s-a împrumutat cu sume de bani făcând un efort iar statul român se poate folosi de banii depuși pentru cauțiune, fără dobândă. Art.5 alin.3 din CEDO stipulează că se poate solicita liberarea pe cauțiune, acesta fiind un drept constituțional. Își pune întrebarea retoric " când poate fi admisă o cerere de liberare provizorie pe cauțiune"?
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său solicitând admiterea cererii de cauțiune.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 428 din 19 august 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în temeiul art. 1608aalin.6 Cod procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, (CNP -, fiul lui - și, născut la data de 26.12.1973 în localitatea B M, județul M, domiciliat în B M,-/43, județul M, arestat preventiv și aflat în Arestul IPJ M).
În baza art. 1605alin.4 lit.f Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii depuse la.Bank - Sucursala B M în sumă de 70.000 lei (recipisa de consemnare nr. -/1 din 18.08.2009).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 40 lei - cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată în prezenta cauză inculpatul a solicitat a fi liberat provizoriu pe cauțiune cu motivarea că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1604.pr.pen. rap. la art. 1602alin.1,2 pr.pen.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv sunt de maximum 15 ani închisoare, inculpatul nu se află în situațiile prev. de art. 1602alin. 2.pr.pen.
Măsura arestării are un caracter excepțional, regula fiind cercetarea și judecarea în stare de libertate.
Prin cererea de la 10 inculpatul a solicitat consemnarea cauțiunii în sumă de 70.000 lei prin constituirea unei garanții reale imobiliare la dispoziția Tribunalului Maramureș, făcând trimitere în acest sens la prev. art. 1605alin.2 pr.pen. la cuantumul cauțiunii stabilite și la posibilitățile materiale ale inculpatului de aoa chita.
Tribunalul în ședința publică din 14 august 2009 respins cererea inculpatului de consemnare a cauțiunii prin constituirea unei garanții reale imobiliare asupra apartamentului situat în B M, str. -, nr. 60/43, jud. M - proprietatea părinților acestuia (neconstituind proprietatea inculpatului, nu constituie o garanție suficientă pentru a putea fi liberat provizoriu pe cauțiune chiar dacă proprietarii imobilului sunt părinții săi). Prin urmare, s-a dispus depunerea cu titlu de cauțiune a sumei de 70.000 lei - sumă care s-a consemnat la CEC Bank - Sucursala B
Examinând cererea inculpatului, tribunalul a constatat că prin încheierea penală nr. 380 din 31 iulie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (31 iulie 2009 - 28 august 2009 inclusiv), în temeiul art. 148 lit. f pr.pen.
Prin încheierea penală nr. 427/14.08.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a dispus prelungirea duratei arestului preventiv a acestui inculpat pe o perioadă de 30 de zile (29 august 2009 - 27 septembrie 2009 inclusiv).
Tribunalul a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care acest inculpat a fost arestat preventiv s-au situat sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin.1 pr.pen. nu există date că acesta ar încerca să comită alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De altfel, acesta nici nu a fost arestat în temeiul art. 148 lit.b,c,e pr.pen.
Chiar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ toate cerințele prev.de art. 1602alin.1,2 pr.pen. cererea inculpatului nu a putut fi admisă. Liberarea provizorie sub control judiciar nu este obligatorie nici într-o atare ipoteză, ea este facultativă, iar, în speță, raportat la gravitatea faptelor pe care se presupune că le-a comis inculpatul (dată de modalitatea în care se prezumă că a acționat, de calitatea sa de angajat la administrația financiară care presupune o conduită ireproșabilă în ceea ce privește respectarea disciplinei financiare, de urmarea produsă - a provocat o stare tensionată în mediul de afaceri din B M și una de neîncredere în organele de control financiar), cererea sa este neîntemeiată. În raport de aceste elemente, apărările formulate de inculpat cu privire la persoana sa (are studii superioare, o moralitate deosebită) nu au putut fi primite. Faptul că inculpatul are studii superioare nu a constituit un argument suficient pentru admiterea cererii sale, iar cea de-a doua apărare s-a respins întrucât se presupune că a comis faptele ce formează obiectul prezentei cauze și care prezintă o gravitate semnificativă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii penale nr. 428 din 19 august 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune; admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune în temeiul art. 1608aalin 2 Cod procedură penală și pe cale de consecință a se dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul arată că îndeplinește toate cerințele legale pentru a dispune liberarea sa pe cauțiune și că prin punerea sa în libertate nu s-ar aduce atingere bunnului mers al procesului penal.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 380 din 31 iulie 2009 Tribunalului Maramureș, definitivă prin încheierea penală nr. 98/R/11.08.2009 a Curtii de APEL CLUJs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (31 iulie 2009 - 28 august 2009 inclusiv), în temeiul art. 148 lit. f pr.pen.
Prin încheierea penală nr. 427/14.08.2008 a Tribunalului Maramureș, def. prin încheierea penală nr. 111/25.08.2009 a Curtii de APEL CLUJs -a dispus prelungirea duratei arestului preventiv a acestui inculpat pe o perioadă de 30 de zile (29 august 2009 - 27 septembrie 2009 inclusiv).
Recurentul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000,complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art. 26 raportat la art.131din Legea 78/2000 raportat la art. 194 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev.de art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art.248, art.2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.26 Cod penal, raportat la art.288 Cod penal raportat la art. 17 lit. "c" din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,- complicitate la infracțiunea prev.de art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005, raportat la art.26 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. "b" din Legea 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal
În fapt, s-a reținut că începând cu anul 2007, mai mulți funcționari publici din cadrul M (printre care și inculpatuli), având atribuții de a dispune efectuarea inspecțiilor fiscale, de a efectua asemenea inspecții, de avizare și de aprobare a lor, precum și de supervizarea activității de inspecție fiscală, s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție, ori în legătură directă cu săvârșirea de infracțiuni de corupție, precum și în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005.
Astfel, acești funcționari ocupau funcții de inspectori fiscali în cadrul serviciilor de inspecție, șefi de serviciu în cadrul acestor servicii (inculpatul o perioadă de timp), șefi administrație fiscală adjuncți cu atribuții de coordonare a acestor servicii, precum și într-o anumită perioadă, unul dintre ei (inculpatul ) a și deținut funcția de director executiv al M, iar în această calitate, a facilitat desfășurarea întregii activități infracționale.
Aceste persoane au convenit să atragă în circuitul infracțional diferite societăți comerciale, care să solicite rambursări de în mod nelegal, urmând ca șefii de administrații și șefii de serviciu să dispună formarea echipelor de inspecție fiscală, iar aceste echipe să nu constate fictivitatea operațiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de, apoi aceste inspecții să fie avizate și aprobate de către șefii de serviciu și șefii de administrație adjuncți, iar în final inculpatul, în calitate de director executiv, să acopere întreaga activitate infracțională pentru a nu putea fi descoperită.
Sumele de bani obținute cu titlu de rambursare de erau predate de administratorii societăților comerciale implicate, unuia dintre inspectorii fiscali, iar apoi acesta împărțea sumele de bani cu ceilalți participanți.
Fiecare dintre participanți aveau roluri bine determinate, în cadrul circuitului infracțional, în funcție de atribuțiile de serviciu care le aveau. De altfel, rambursările de în mod ilegal, nici nu s-ar fi putut realiza fără participarea tuturor acestor persoane, întrucât fiecare dintre ei puteau și trebuiau să constate, potrivit atribuțiilor de serviciu, neregulile existente în dosarele de rambursare de a societăților comerciale implicate în acest circuit infracțional.
În activitatea desfășurată în modalitatea descrisă mai sus, participarea inculpatul s-a conturat cu referire la următoarele firme: B M, Linia, Com, grupul de societăți (, Pro Activ, și XS Sud ).
Din analiza prevederilor art. 160/4 al. 1.proc.pen. rezultă că liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda dacă s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. în art. 160/2 al. 1 și 2.proc.pen. respectiv în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Într-adevăr, formal, toate condițiile prev. de art.160/4 al.1 proc.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, însă potrivit art. 160/8 și art. 160/8a proc.pen. instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Liberarea provizorie pe cauțiune este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților implicate în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, de valoarea ridicată a prejudiciului, curtea apreciază că în această fază a procesului penal și în pofida împrejurării că, formal, cererea susnumitului îndeplinește condițiile legale, eliberarea recurentului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Așa fiind, Curtea conchide că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului și, pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui -- și născut la 26 decembrie 1973, arestat în IPJ M) împotriva încheierii penale nr. 428 din 19 august 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, având ca obiect soluționarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Obligă inculpatul să plătească 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Red./
3 ex./28.08.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Ioana Cristina
